Psiholog Anca Mihăilescu: Nu mă mai conduc fricile, ci misiunea mea

A început prin a lucra individual, în cabinet, iar astăzi creează programe care adună sute și mii de femei. Momentul care i-a schimbat complet perspectiva a venit la unul dintre cursuri, când un participant a întrebat-o:
„În pandemie unde aţi fost? Dacă aș fi știut atunci toate aceste lucruri, nu aș mai fi trăit zilnic în atacuri de panică”. Atunci a înţeles că frica ei de a se expune îi costa pe alţii șansa de a primi ajutor. Și-a dat seama că misiunea ei este mai mare decât propriile nesiguranţe.

Anca Mihăilescu: Momentul de cotitură a venit spre finalul pandemiei. În cabinet lucram cu foarte multe persoane care se confruntau cu anxietate și atacuri de panică, iar rezultatele pe care le obţineam erau extraordinare. În același timp, numărul solicitărilor creștea atât de mult, încât mi-am dat seama că nu voi putea ajuta suficienţi oameni lucrând doar unu la unu.
Atunci s-a născut ideea programului online de grup „Scapă de anxietate și de atacurile de panică”. De fapt, ideea îmi venise încă de la începutul pandemiei, însă mai mult de un an am amânat să o pun în practică. Mă întrebam dacă metoda mea va funcţiona într-un grup, dacă voi reuși să gestionez un număr mare de participanţi, dacă mă voi descurca cu partea tehnică. Și, poate mai mult decât orice, mă speria expunerea în online. La acel moment nu aveam aproape deloc prezenţă în social media, iar gândul de a mă face vizibilă mă bloca.
Momentul care mi-a schimbat complet perspectiva a venit la unul dintre cursuri, când un participant m-a întrebat: „În pandemie unde aţi fost? Dacă aș fi știut atunci toate aceste lucruri, nu aș mai fi trăit zilnic în atacuri de panică”.
Întrebarea asta m-a urmărit mult timp. Atunci am înţeles că frica mea de a mă expune îi costa pe alţii șansa de a primi ajutor. Mi-am dat seama că misiunea mea este mai mare decât propriile mele nesiguranţe.

Psychologies: Ce se întâmplă într-un grup de femei atunci când participantele renunţă la comparaţie și încep să se recunoască unele în experienţele celorlalte?
A.M.: Unul dintre lucrurile pentru care sunt des apreciată este capacitatea de a crea comunităţi în care femeile se transformă cu adevărat. Aud frecvent de la participante că, în cele șase luni petrecute împreună, au crescut mai mult decât în ani în care au încercat singure.
În momentul în care dispare comparaţia, apare conexiunea. Femeile își dau seama că nu sunt singure, că și altele au aceleași frici, aceleași nesiguranţe și aceleași lupte interioare. Iar această conștientizare vindecă uneori mai mult decât orice sfat.
Comunităţile pe care le-am creat sunt mult mai mult decât un spaţiu de învăţare. Sunt un loc în care fiecare femeie se simte văzută, înţeleasă și acceptată, fără teama de a fi judecată. Un loc în care își găsește vocea, își recapătă încrederea și are curajul să facă pașii pe care, poate, i-a amânat ani la rând.

Vorbești despre Femeia Abundentă ca despre o identitate care cuprinde încredere, libertate, relaţii sănătoase și împlinire. Cum recunoaște o femeie că trăiește deja din această identitate?
A.M.: O femeie care trăiește din identitatea de femeie abundentă are echilibru. Știe să își construiască succesul fără să se piardă pe sine. Se bucură de ceea ce a construit, este prezentă în viaţa ei și nu mai trăiește cu sentimentul că este mereu în urmă sau că trebuie să demonstreze ceva.
Abundenţa înseamnă să ai relaţii sănătoase, să îţi cunoști valoarea, să ai curajul să pui limite, să îţi permiţi să primești și să alegi ceea ce este în acord cu tine. Înseamnă să îţi construiești o viaţă în care succesul profesional, sănătatea, familia și liniștea interioară nu se exclud, ci se susţin reciproc.
Pentru mine, adevăratul semn că o femeie trăiește din această identitate este că se simte împlinită, își trăiește viaţa cu recunoștinţă, libertate și încrederea că este suficientă exact așa cum este, în timp ce continuă să crească și să evolueze.

Care sunt cele mai frecvente convingeri care le împiedică pe femeile competente să își ocupe locul, să își exprime ideile și să devină vizibile?
A.M.: Acest subiect îl înţeleg foarte bine, pentru că l-am trăit eu însămi. Când eram angajată, unul dintre managerii mei îmi spunea adesea: „Trebuie să fii mai vizibilă. Nu este suficient să muncești mult”. La vremea aceea nu înţelegeam ce înseamnă cu adevărat acest lucru. Credeam că rezultatele vorbesc întotdeauna de la sine și că, dacă îmi fac treaba impecabil, voi fi remarcată în mod natural.
Abia mai târziu am înţeles că, într-adevăr, competenţa este esenţială, dar dacă oamenii nu știu cine ești, ce faci și cu ce îi poţi ajuta, valoarea ta rămâne ascunsă. Vizibilitatea nu înseamnă să te lauzi sau să cauţi atenţia cu orice preţ, înseamnă să ai curajul de a-ţi face cunoscută munca, pentru ca ea să poată produce impact.
Blocajele cele mai frecvente sunt:
Frica de judecata socială este, poate, cea mai puternică dintre toate. „Ce o să zică lumea despre mine?”, „Dacă râd de mine?”, „Dacă mă judecă?”, „Dacă mă critică?” Aceste gânduri le fac să rămână invizibile și să își ţină ideile, proiectele și vocea doar pentru ele.
Perfecţionismul: „Nu sunt perfectă. Încă nu pot începe. Mai trebuie să fac un curs, să mai învăţ, să mă mai pregătesc”. Din dorinţa de a face totul impecabil, ajung să nu mai înceapă deloc.
Sindromul impostorului vine cu întrebări precum: „Cine sunt eu să vorbesc public?”, „Cine sunt eu să cer bani pentru ceea ce fac?”, „Alţii sunt mai pregătiţi decât mine”. Deși au competenţe și rezultate, simt că încă nu sunt suficient de bune și își subestimează constant valoarea.
La femei mai observ un blocaj specific: relaţia cu propria imagine. Multe îmi spun: „Nu îmi place cum arăt în poze”, „nu îmi place vocea mea”, „nu sunt fotogenică”, „nu mă suport când mă văd pe cameră”. În realitate, oamenii nu le judecă așa cum cred ele. Însă aceste nemulţumiri devin încă un motiv pentru a amâna să apară în online, să filmeze un videoclip sau să vorbească în faţa altora.

Multe femei se tem de expunere, de critică și, uneori, chiar de amploarea propriului succes. Cum se lucrează psihologic cu această teamă?
A.M.: Este un subiect foarte amplu, dar dacă ar fi să schiţez o schemă de lucru, în linii mari, aceasta ar arăta astfel:
Primul pas este conștientizarea. Să înţelegi exact de ce îţi este frică. Este frica de critică? De respingere? De eșec? Sau, paradoxal, de succes și de responsabilitatea pe care acesta o aduce?
Al doilea pas este identificarea convingerilor limitative care întreţin această teamă. Gânduri precum „nu sunt suficient de bună”, „oamenii mă vor judeca” sau „dacă greșesc, voi fi respinsă” etc.
Al treilea pas este reglarea emoţională. Nu este suficient să înţelegi raţional de unde vine frica. Corpul trebuie să înveţe că este în siguranţă chiar și atunci când ești văzută, când vorbești în public sau când îţi exprimi opinia.
Urmează expunerea. Curajul nu apare înainte de acţiune, ci în urma ei. Începi cu pași mici, în medii mai sigure, repeţi, capeţi experienţă, iar creierul învaţă că expunerea nu este un pericol real.

În programele tale s-au format femei care astăzi conduc comunităţi, afaceri și proiecte și care, la rândul lor, influenţează alte vieţi. Ce transformare interioară precedă apariţia unui lider feminin autentic?
A.M.: Unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-am observat în ultimii ani este că multe dintre femeile care au intrat în programele mele pentru propria lor vindecare au ajuns, fără să își propună iniţial, să devină lideri, la rândul lor. A fost o surpriză extraordinar de frumoasă pentru mine. Le-am văzut cum, după un proces profund de transformare interioară, au început să aibă o imagine de sine complet diferită. Au căpătat încredere în ele, au renunţat la convingerile care le ţineau pe loc, și-au descoperit misiunea și au prins curaj să facă pași pe care înainte nici nu și-i imaginau.
Unele și-au schimbat cariera, altele și-au deschis propriile afaceri, au început să vorbească în public, să organizeze comunităţi, să creeze programe și să inspire, la rândul lor, alte femei. Astăzi, multe dintre ele sunt lideri feminini autentici.
Cred că transformarea interioară care precedă apariţia unui lider feminin autentic este schimbarea identităţii. În momentul în care o femeie nu se mai vede ca o persoană care trebuie să demonstreze că este suficient de bună, ci începe să creadă cu adevărat în valoarea ei și în misiunea pe care o are, felul în care acţionează se schimbă complet.
Un lider autentic nu se naște din dorinţa de a conduce, ci din curajul de a fi el însuși și de a-și pune darurile în slujba celorlalţi, iar atunci când o femeie începe să trăiască din această identitate, influenţa ei se extinde firesc și asupra oamenilor din jur.

Prin programul de Formator autorizat, pregătești specialiști să își transforme experienţa și cunoașterea în educaţie pentru ceilalţi. Ce separă un profesionist valoros de un formator care reușește cu adevărat să producă transformare?
A.M.: Informaţia este astăzi la un click distanţă, iar oamenii vin la cursuri pentru experienţă, sprijin și transformare. În programul meu de formator autorizat pun accent pe instrumente transformaţionale și pe partea practică. Participanţii învaţă să susţină un grup, să gestioneze întrebări dificile, conflicte, emoţii puternice și dinamica energiei din sală. Îi încurajez să își creeze propriile metode și exerciţii, adaptate publicului lor. Un formator memorabil construiește experienţe de învăţare care schimbă felul în care oamenii gândesc, simt și acţionează.

În Elite Business pornești de la omul din spatele afacerii: mentalitate, energie, vizibilitate, curaj și sisteme de creștere. Care dintre aceste dimensiuni este cel mai des ignorată de antreprenoare?
A.M.: Majoritatea programelor de business se concentrează pe strategie, marketing, vânzări și sisteme. Toate acestea sunt importante, însă un sistem, oricât de bun ar fi, nu produce rezultate dacă antreprenorul nu este pregătit să îl implementeze.
Am văzut de foarte multe ori oameni care cumpără curs după curs, strategie după strategie, dar materialele ajung într-un folder sau într-un sertar pentru „cândva”. Informaţia este valoroasă, dar blocajele interioare sunt mai puternice decât strategia. De aceea, în Elite Business, încep cu omul. Lucrăm mai întâi la mentalitate, la convingerile despre bani, succes și valoare personală, la frica de vizibilitate, la sindromul impostorului și la curajul de a vinde și de a cere preţul corect. Abia atunci când aceste blocaje sunt depășite strategiile încep să fie aplicate cu mult mai multă ușurinţă.

Spui că intri într-o nouă etapă, concentrată pe formarea liderilor feminini. Cum arată, în viziunea ta, femeia-lider de care România va avea nevoie în următorii zece ani?
A.M.: Cred că România va avea nevoie de un nou tip de lider feminin. Un lider care nu conduce prin control, competiţie sau nevoia de a demonstra, ci prin autenticitate, echilibru și capacitatea de a-i inspira pe ceilalţi.
Este o femeie care își cunoaște valoarea, are curajul să își exprime ideile și ia decizii fără să își sacrifice sănătatea, familia sau identitatea. Nu simte că trebuie să aleagă între succes și feminitate, între business și viaţa personală. Reușește să le integreze.
Aceasta este și direcţia în care îmi doresc să merg în următorii ani. După ce am lucrat cu mii de femei pe teme precum vindecarea, încrederea în sine și dezvoltarea personală, simt că următorul pas firesc este să contribui la formarea unei generaţii de femei care au curajul să conducă, să își construiască propriile afaceri, să creeze comunităţi și să producă, la rândul lor, transformare.
Cred că atunci când investești într-un lider autentic, nu schimbi doar viaţa unei persoane. Schimbi toate vieţile pe care acel lider le va influenţa mai departe. Acesta este impactul pe care îmi doresc să îl las în următorii ani.

Cine era Anca înainte de a deveni psihologul, formatorul și liderul de comunitate pe care îl cunosc astăzi mii de femei?
A.M.: Când eram copil, aveam un sentiment foarte puternic că am venit pe lume pentru ceva mai mare. Nu știam ce înseamnă acel „mai mare”, dar simţeam că viaţa mea va avea un sens dincolo de un parcurs obișnuit. Apoi, ani la rând am intrat pe pilot automat. Am terminat școala, m-am angajat, mi-am întemeiat o familie și am urmat traseul pe care societatea îl consideră firesc. Eram mamă, soţie, angajată, o femeie cu o viaţă normală, dar care, fără să își dea seama, se deconectase de propria putere și de misiunea ei.
Astăzi cred că misiunea mea este să ajut femeile să își amintească cine sunt cu adevărat și de ce au venit pe acest pământ, pentru că eu însămi am trecut prin această călătorie: de la o viaţă trăită pe pilot automat la o viaţă trăită cu sens, impact și libertate.

Ce ai învăţat despre tine din întâlnirile cu miile de femei care au trecut prin programele tale?
A.M.: Este un privilegiu să lucrez cu oamenii. De multe ori spun că nu doar participantele învaţă de la mine, ci și eu învăţ enorm de la ele.
În primul rând, am descoperit că darul meu nu este doar să predau sau să ofer informaţii, ci să creez contexte în care oamenii au curajul să se transforme. Am înţeles că una dintre cele mai mari calităţi ale mele este capacitatea de a vedea potenţialul dintr-un om chiar și atunci când el încă nu îl vede.
Am învăţat și să am mult mai multă răbdare și încredere în procesul de transformare decât credeam. Nu mai simt nevoia să grăbesc schimbarea. Știu că fiecare femeie are ritmul ei și că rolul meu este să o însoţesc. Și am mai învăţat ceva despre mine: că rezultatele lor mă împlinesc mai mult decât orice rezultat financiar. Când văd că o femeie își schimbă viaţa, își găsește vocea sau începe, la rândul ei, să schimbe alte vieţi, simt că acesta este motivul pentru care fac ceea ce fac.

Există o teamă care te însoţește și astăzi, chiar dacă ai construit comunităţi, programe și un business vizibil?
A.M.: Sincer, nu. Nu pentru că aș crede că le știu pe toate sau pentru că nu mai apar provocări, ci pentru că fiecare etapă pe care am parcurs-o mi-a consolidat încrederea în mine.
Fiecare comunitate construită, fiecare program lansat și fiecare femeie a cărei viaţă s-a transformat prin munca mea reprezintă o dovadă că pot merge mai departe și că pot crea un impact din ce în ce mai mare.
Astăzi nu mă mai conduc fricile, ci misiunea mea. Toate realizările din ultimii ani mi-au dat încredere în viitor și în capacitatea mea de a construi în continuare. Știu că vor exista provocări și că fiecare nivel nou va veni cu lecţiile lui, însă nu mă mai îndoiesc că voi găsi resursele necesare pentru a le depăși.

Care este relaţia ta cu succesul acum și cum s-a schimbat această relaţie de-a lungul anilor?
A.M.: Cred că schimbarea cea mai mare este că nu mai gândesc în termeni de eșec. Nu înseamnă că îmi reușește tot ce îmi propun, ci că orice rezultat îl văd ca pe un feedback. Dacă nu funcţionează ceva, învăţ, ajustez și merg mai departe. Nu mă mai întreb: „Dacă eșuez?”, acum mă întreb „ce pot învăţa din această experienţă?”. Cred că această schimbare de perspectivă mi-a dat foarte multă libertate și curaj să încerc lucruri noi, fără să fiu blocată de frica rezultatului.
Astăzi, pentru mine, succesul înseamnă să îmi păstrez bucuria de a construi, să rămân fidelă valorilor mele și să continui să cresc. Iar atunci când faci ceea ce iubești și înveţi din fiecare experienţă, succesul nu mai este o destinaţie, ci devine un mod de a trăi.

Când privești către moștenirea pe care o construiești, ce ţi-ai dori să spună despre tine femeile care și-au găsit vocea prin întâlnirea cu tine?
A.M.: Mi-aș dori să spună că le-am învăţat să viseze la nivel mare și cu îndrăzneală. Că le-am ajutat să vadă magia vieţii și oportunităţile acolo unde înainte vedeau doar frică și limite. Și, poate cel mai important, că au învăţat să se aleagă pe ele în fiecare zi și să aibă curajul să devină femeia care și-au dorit cu adevărat să fie.