Familie
Mi-au placut dintotdeauna copiii. Poate pentru ca mama mea imi povestea zilnic despre copii. Despre copiii perfecti ai colegelor ei. Erau fabulosi acesti copii, erau grozavi, erau curajosi, nu le era frica sa mearga sa cumpere paine de la alimentara de peste drum, asa cum imi era mie. Erau harnici si puneau masa, faceau curat, nu bombaneau mereu, ca mine.
Cuplul este, poate, modelul relational cel mai greu incercat, intrucat devine o formula care, treptat, poate cuprinde toate celelalte modele relationale. Prin asociere, relatiile ajung sa se intrepatrunda, iar cand exista modele disfunctionale de una sau de ambele parti, in cele din urma cele doua lumi se vor ciocni.
Alonso Cueto este unul dintre cei mai mari scriitori peruani contemporani. Romanul sau, Ora albastra (Humanitas Fiction, 2010), este o poveste despre razboi, oroare, trauma, familie si regasirea tatalui. Am stat de vorba cu autorul despre toate acestea si despre felul cum pot ele sa fie scrise, marturisite.
Desi nu discutam politica in Psychologies, ne-am gandit ca un dialog cu o femeie capabila in acest domeniu, Ana Birchall (si pe care doctoratul la Yale si experienta de avocat pe Wall Street o face o autoritate), este util. Asadar, care sunt „pacatele sociale“ ale acestui popor resemnat si care pare ca nu iese din criza?
Recent, mai exact in Sex and the City 2, am auzit din nou expresia the terrible two’s (teribila varsta de 2 ani), varsta la care un copil poate ajunge sa aduca la limita rabdarii si pe cel mai calm si devotat parinte din lume. Orice parinte isi poate pune intrebarea: daca simt ca nu ii mai suport toanele, sunt un parinte rau? Unde gresesc?
Un copil se adapteaza fara probleme la doua moduri de viata, cu conditia ca regulile fundamentale sa fie aceleasi. Divortul este un subiect sensibil, dar atunci cand cel mic este la mijloc, lucrurile tind sa se complice. Iata o reteta pentru o relatie sanatoasa intre parinti, castigul fiind al copilului.
Angoasati de viitorul lor profesional, stresati de frica esecului si de frica de a nu fi la inaltime, adolescentii si copiii nostri sunt sub o presiune permanenta. Si fricile si proiectiile noastre de parinti apasa destul de mult asupra umerilor lor firavi. Iata cateva sfaturi si explicatii pentru a nu ne mai stresa copiii.
Centrul de zi AURORA a fost lansat in 1995 ca proiect al unei asociatii de parinti (ASCHF-R, filiala Bucuresti), conceput pentru a oferi un spatiu de socializare copiilor cu afectiuni neuromotorii severe, lipsiti la acea ora de accesul la orice forma de educatie. Din 2004, centrul de zi se orienteaza si spre copiii prescolari si desfasoara activitati destinate educatiei parentale.
„Pentru mama, voi fi mereu un copil.“ Iata un gand pe care nu o data l-am simtit, indiferent de varsta noastra sau cea a mamelor. Am stiut ca vor fi acei protectori pe care ne putem baza, ca vom putea apela la ele, ne vor asculta si ne vor sprijini. Ce se intampla insa cand mama, imbatranind, are nevoie de sprijinul nostru?
„A fi pregatit” nu este o vorba in vant si nu se refera numai la conditiile materiale: o locuinta si venituri suficiente, sigure. Conditiile de viata modeste sunt uneori compensate cu succes de hotarare si tenacitate. Pe de alta parte, este posibil ca toate conditiile exterioare sa fie la inaltime, dar potentialii parinti sa nu se simta, inca pregatiti. Teama, indoiala, dorinta de a se mai concentra o vreme pe cariera, de a se mai distra, de a mai calatori ii fac pe unii sa amane aducerea pe lume a unui copil.
Copilaria este nu doar fundamentul ci intregul schelet pe care se construieste personalitatea fiecarui om. Afectiunea pe care acesta o va avea de oferit se naste din afectiunea pe care o primeste in copilarie. Modalitatile de exprimare afectiva pot sa diferere. Importante sint certitudinea, lipsa conditionarii, sentimentul de apartenenta la familie si, de aici, de siguranta.
Intre teoriile conform carora plansul dezvolta plamanii noului nascut si adevarul demonstrat stiintific este o mare distanta. Copilul nu planga fara sa aiba un motiv. Un disconfort fizic, chiar daca nu foarte mare, trebuie anuntat, iar plansul este singura cIntre teoriile conform carora plinsul dezvolta plaminii noului nascut si adevarul demonstrat stiintific este o mare distanta. Copilul nu plinge fara sa aiba un motiv.
Durerea, triumful si emotia nasterii unui copil este un miracol ce nu inceteaza sa i uimeasca si sa i incinte pe toti cei implicati. Bebelusul este inspectat rapid si in scurt timp incepe sa plinga, anuntindu si venirea pe lume si propria sa infaptuire. Apoi e infasat, incalzit si adesea prea somnoros pentru a suge. Ce anume se intimpla in creierul lui?
Daca testul precedent a fost destinat copiilor, acest test este destinat parintilor care au copii mari sau adulti. Parintii doresc pentru copii ceea ce este mai bun. Dar au reusit parintii intotdeauna sa inteleaga ceea ce este, cu adevarat mai bun, ce-si doresc cu adevarat copiii? Si au reusit sa-si faca intelese bunele lor intentii? Testul de mai jos incearca sa ajunga la un raspuns. Chiar daca acum copiii dumneavoastra sunt mici, puteti incerca sa anticipati raspunsurile pe care le-ati da peste 10 – 15 ani.
Extras din volumul „Cunoaste-te pe tine insuti”, coordonator Adrian Neculau, Editura Polirom 2003.














