Ce citesc românii
Acesta nu este un articol care arată cu degetul către românii care nu citesc și nici nu va pune în evidență procente ale oamenilor care nu au cumpărat cărți sau cumpără prea puține.
Hazardul ăsta, mirarea colectivă cu privire la cât citim sau nu citim nu ajută pe nimeni, nici măcar pe cel care scrie cu atâta fervoare articolul în cauză.
Omul român citește când are timp, când îi place o carte, când i-a fost recomandată una, când călătorește la drum lung, când o rudă sau un amic a scris o carte și trebuie să-l susțină, când pur și simplu vrea să citească.
Ce este însă mai interesant de pus în lumina reflectoarelor este ce anume citește.
Ce gen literar îi atrage atenția la raft atât cât să ia cartea s-o rotească pe toate părțile.
Cât stă cu ochii pe coperta din spate, să prindă un pic de curaj literar, înainte de a da efectiv bani pe ea.
Cât stă cartea pe noptieră până să ajungă să fie devorată în cele 2-3 sute de pagini ale sale.
Pe scurt, ca să nu ne mai lungim cu preludiul: ce citesc românii.
Ca scriitor cititor ce sunt la rându-mi, aș fi putut să-mi pun preferințele pe listă, considerând că toată lumea citește ca mine sau că o femeie aproape de 40 va alege ce aleg eu din rafturile online-ului și ale offline-ului din când în când.
Ei bine, nici această direcție nu-i una bună și corectă pentru cei 19 milioane de români.
Grămada asta nu cere vârf, iar eu am s-o tratez cu toată corectitudinea cuvenită, atât cât ajută informațiile disponibile, firește.
Beletristica rămâne regina preferințelor
În comunitățile de cititori activi, ficțiunea tronează pe un scaun înzorzonat.
Și bine fac românii că citesc beletristică, căci realitatea ne cam trage de păr cum deschidem ochii, calculatorul, televizorul, telefonul.
Un studiu realizat pe comunitatea românească de Bookstagram a arătat că genurile de ficțiune au strâns cele mai multe preferințe, în special:
- Crime & Mystery – Crima din Orient Express (Agatha Christie)
- Fantasy – Harry Potter (J. K. Rowling)
- Romance – Mândrie și prejudecată (Jane Austen)
- Aventură – Toate pânzele sus! (Radu Tudoran)
- Ficțiune contemporană – Vara în care mama a avut ochii verzi (Tatiana Țîbuleac)
Am vrut cu tot dinadinsul să pun și exemple pentru fiecare – un mix echilibrat între neaoș și internațional.
Iar asta contrazice puțin mitul că românii citesc exclusiv dezvoltare personală.
Vor să se dezvolte, desigur, dar iată că sunt și curioși de poveștile născocite de mințile altora.
O fi ea ficțiune, dar își are rădăcinile adânci în realitate.
Dezvoltarea personală și non-ficțiunea au avut un boom
Specialiști din piața de carte observă că românii cumpără foarte mult și:
- Dezvoltare personală – Atomic Habits (James Clear)
- Psihologie – Curajul de a fi vulnerabil (Brené Brown)
- Sănătate – Sănătatea are gust (Mihaela Bilic)
- Echilibru emoțional – Omul în căutarea sensului vieții (Viktor Frankl)
- Geopolitică și istorie recentă – Sapiens. Scurtă istorie a omenirii (Yuval Noah Harari)
Practic, după 2020 s-a văzut o orientare puternică spre cărți care oferă explicații pentru lume și pentru propriul creier.
Să fi fost anul pandemic un declanșator? Timpul petrecut în case să fi stârnit în noi o nevoie de care nu știam?
Fantasy și SF-ul nu mai sunt „nișă”
La nivel european și internațional, fantasy și SF sunt printre genurile cu cea mai rapidă creștere.
În 2025-2026, fantasy-ul a devenit unul dintre motoarele industriei editoriale, în special la cititorii tineri.
Dacă în anii ’90 citeai Asimov și păreai poate puțin suspect, astăzi fantasy-ul și SF-ul sunt mainstream.
Astăzi ai fi poate un pic suspect dacă ești cititor de SF și nu știi cine a fost Asimov.
Ca exemple de Fantasy & SF, propun: Stăpânul Inelelor (J. R. R. Tolkien) si Dune (Frank Herbert).
Romanele și poveștile personale au public din ce în ce mai curios
Există date comerciale care arată interes mare pentru:
- Romance – Mândrie și prejudecată (Jane Austen), Înainte să te cunosc (Jojo Moyes), Pe aripile vântului (Margaret Mitchell)
- Biografii și memorii – Open (Andre Agassi), Becoming (Michelle Obama), Jurnalul Annei Frank (Anne Frank)
- Povești inspirate din experiențe reale – Castelul de sticlă (Jeannette Walls), Educated (Tara Westover), De la sărăcie la extaz (Ștefania Sarina Oprea)
Aici intră și zona cărților autobiografice.
Și cine n-ar fi curios să-și arunce ochii într-o carte autobiografică? Ți se deschid paginile benevol în viața scriitorului, iar tu nu trebuie decât să citești.
M-am pus pe lista cărților autobiografice și am și roșit un pic c-am făcut-o, pentru că aș vrea să asigur cititorii că e scrisă cu suflet și curaj.
Românii citesc. De toate vârstele și din toate colțurile betonate sau înverzite.
Cititorii să-și păstreze vocea calină atunci când îndeamnă la citit pe necititori, pentru că nimeni nu ascultă o voce care țipă. Iar un cititor de cursă lungă știe că nu așa se face treaba.
Și iată că lista noastră atent culeasă și studiată spune altceva.
Există o coloristică fantastică în ceea ce privește preferințele – clasici, fantasy, memorii – dar alții aleg în continuare să se lege de cei care nu citesc.
Rușinea este un profesor slab.
Dacă faci un om de rușine în public, crezi că va învăța ceva sau doar se va închide și mai mult în sine?
Cât despre listele și titlurile puse în articol, trebuie să menționez că nu cuprind nici pe departe pleiada de autori contemporani buni, români, dar și din restul lumii. Există astăzi un curaj fantastic de a expune povești, de a scrie despre familii, de a pune pe hârtie parcursul unui om și reușitele sale.
Nu aș ști cum să închei acest articol și nici nu mă prea pricep să pun finalități articolelor despre cărți și citit. E ca și cum ai închide o carte și aia e tot.
N-ai cum să o închizi pur și simplu, pentru că mai sunt alte milioane de cărți de deschis.
Fac un cerc complet și închei așa cum i-am pus și titlul, ca să stârnesc și mai multă intrigă.
Românii citesc.
