Banii, o modalitate de relationare normata social
Trebuie invatati copiii despre bani? Cum?
– Depinde pentru ce anume il pregatim noi pe copil. Daca il pregatim pentru lumea in care traim cu totii, ar trebui sa aiba notiunea valorii banului si sa cunoasca modul de operare al banilor. Dar sunt pe lume si familii bogate care au adunat averi asa incat o generatie poate trai din dobazile acumulate de parinti. Problema banilor nu se mai pune. Dar familiile foarte bogate sunt, de obicei, si foarte ocupate cu producerea banilor. Ei fac rost de acei bani.
Atunci preocuparea lor pentru nevoile educationale ale progeniturilor nu mai este pe masura necesitatilor reale ale copilului. Ei vor delega, deci, aceste responsabilitati unui sistem privat sau vor cumpara bunavointa copilului finantandu-i nevoile. Greselile pot fi crunte. Un copil care nu stie sa functioneze in raport cu banii si ii are pe mana, poate sa faca niste chestii anormale, sa cumpere excitanti tot mai tari, alcool, droguri, orice alt tip de excitant.
A nu-l invata valoarea banilor inseamna, deci, a-l scoate dintr-un sistem social comun…
– Categoric. E vital sa fie invatat. Multimilionarii, cand au un copil pe care il vor lasa mostenitor, il pun sa munceasca de la matura, ca sa invete cum sa faca la randul lui bani si care e valoarea capitalului. Iar daca nu e prea inteligent, ii platesc o vacanta vesnica…
De ce sunt banii un subiect tabu? Ne este teama sa cerem o marire de salariu, de exemplu…
– Cred ca acest comportament e mai aplicabil la romani. E o chestiune culturala. Tine mai mult de noi, de Romania. Am traversat 50 de ani de comunism, in care noi ne-am prefacut ca muncim, ei ca ne-au platit. Poate ca, in interior, simtim ca nu meritam.
Ne e jena sa se vada ca avem nevoie de cei 5 bani pe care nu ii mai luam de la magazin, restul nostru. In ’90, eram in Elvetia. Cumparasem un produs si am lasat restul pe tejghea. Ei, am intors spatele si vazatoarea a tipat dupa mine, sa imi spuna ca ea munceste cinstit si ca nu are nevoie de mila mea…
Astazi, banii tind sa defineasca valoarea personala. Avem o masina cu care ne laudam, hainele arata statutul nostru etc…
– E o perioada de tranzitie. E o copie a unei situatii pe care o vedem in Occident. Acolo oamenii cu putere finaciara au, intr-adevar, case si masini mai mari, un nivel de viata mult mai ridicat. La noi, nivelul social si statutul trebuie dovedite prin imagine si aceasta nu are acoperire cel mai adesea.
Nu toti cei care umbla cu masini fatoase au in spate un brand. Mai poate fi si bucuria copilului care, dupa 50 de ani de restrictie, vrea cea mai colorata acadea. Chiar daca mananca un kilogram si il doare burta. E un narcisism, o regresie catre infantil, catre perioada juisantei din copilarie. Jucaria pe care am dorit-o sau nu indrazneam sa o fantasmez, acum o cumpar sub forma unei masini enorme, si ea seamana cu jucaria pe care o doream atunci.
Interviu de Iuliana Alexa
Foto: shutterstock.com
