Mesagerii noptii

„Este ciudat, noaptea asta l-am visat pe tata, care a murit acum 15 ani. Si era tanar, jovial si fara riduri. Am avut o conversatie cu el si m-am trezit plina de energie, ca si cum as fi renascut.“ „Eu intram intr-o casa unde tot vedeam camere nelocuite.“

Astfel de dialoguri de visatori uimiti avem cu totii, cu sotul, cu copiii, cu prietenii… de fiecare data cel care povesteste ne face un dar. Ne ofera acces la o parte foarte intima a sa.

Poate cea mai intima si mai libera: gratuita, poetica, necontaminata de conventii sociale sau de asteptarile altora, aceasta a doua viata onirica este, dupa spusele marelui poet romantic Nerval, produsul pur al celui mai adanc eu al nostru. Si este o formidabila unealta de evolutie si de cunoastere de sine.

PROTECTIA VISELOR

Mesageri ai zeilor la greci, inspiratori de profeti sau de mari sefi de trib la indieni, discursurile noastre onirice au fost percepute mereu ca mari binefaceri. Freud si, azi, cateva studii stiintifice confirma ca sunt continuturi cu adevarat utile supravietuirii noastre.

„Paznici ai somnului“ pentru inventatorul psihanalizei, ele ne ajuta, in primul rand, sa ramanem cufundati in somn. Astfel, cel caruia ii este sete si viseaza ca bea un pahar cu apa, nu se trezeste.

„Viata noastra onirica ne permite sa reciclam, sa triem si sa eliminam anumite informatii acumulate peste zi. Gratie viselor noastre, respingem ce e inutil, ne facem ordine in prioritati. Si daca il credem pe Freud, ne exprimam in ele dorintele cele mai ascunse. Un bun punct de plecare pentru fiecare zi.

„Dar visele par sa ne puna in legatura cu o comoara de stiinta ancestrala, universala. Pentru aborigeni, viziunile onirice preexista celui care viseaza. Ele exista acolo de dinaintea Universului. Dispunem in visele noastre de un fond de cunostinte mult mai vast decat cel din starea de veghe“, afirma psihanalistul Guy Corneau.

Dovada: descoperim uneori in vis simboluri si cuvinte pe care le ignoram sau pe care nu le folosim niciodata in mod constient.

IMAGINI VENITE DIN NOAPTEA TIMPURILOR

Freud numea acele elemente care nu sunt individuale sau proprii visatorului „reziduuri arhaice“. Jung le numea „arhetipuri“. Aceste forme psihice, pe care niciun incident al vietii nu le poate explica, par innascute, par mostenite de spiritul uman. Inventatorul inconstientului colectiv le-a identificat la zece copii.

O fetita de zece ani ii povesteste mai multe vise ale sale tatalui ei, pacient al lui Jung. Ea aparea in vis ca o „zana rea, in forma de sarpe cu multe coarne“. Jung descopera ca sarpele cu coarne este mentionat si in alchimia secolului al XVI-lea. Cum poate un copil sa aiba acces la acest simbol?

„Produse ale psihicului nostru vechi“, cum spunea Jung, „aceste imagini sunt reprezentari instinctive venite din noaptea timpurilor si transmise din generatie in generatie. Figura sarpelui, a fratilor dusmani, a labirintului, a apei, a soarelui sunt tot atatea simboluri.“

Hranite de mitologie, de religie, cel mai adesea cu semnificatie universala, aceste simboluri vin sa populeze visele noastre in mijlocul preocuparilor profesionale sau afective de moment. Si aduc mereu o clarificare, ceva nou.

Cartile de vise sau dictionarele de vise incearca sa reduca aceste imagini la simpla semnificatie. Inseamna „asta“ sau „asta“… Au tendinta de a lasa sa se creada ca poate exista o preinterpretare.

In realitate, oricine face o psihanaliza ajunge sa asocieze ceva din visele sale cu o figura mitica (Oedip este una dintre ele). Prin dialogul pe care il deschid intre universal si particular, intre constient si inconstient, intre stiinta umana si interogatiile personale, aceste imagini devin fecunde.