Cum să trăiești doliul: pierderea unei persoane dragi și sprijinul psihoterapiei


Sunt experiențe pe care cuvintele le prind greu. Iar una dintre ele este pierderea unei persoane dragi. Nu există manual pentru ce să simți, nici rețetă pentru cum să supraviețuiești. Există doar golul care se instalează în casă, în inimă, în fiecare clipă.
Scriu aceste rânduri ca psihoterapeut, dar și ca fiică. Am pierdut ambii părinți. Mama, într-o iarnă, la început de sărbători. Tata, chiar în ziua de Crăciun, cu ani mai devreme. De atunci, decembrie pentru mine nu mai e doar despre lumini și colinde, cadouri și urări, ci și despre dor și absență.
Nu există un mod corect de a trăi doliul
Fiecare își poartă durerea în felul său:
- unii plâng mult, alții nu plâng deloc;
- unii vorbesc, alții tac;
- unii caută explicații spirituale, alții evită orice gând legat de moarte.
Toate sunt reacții firești. Doliul nu vine cu instrucțiuni și nu are calendar. Uneori se retrage, alteori lovește pe neașteptate, ca un val puternic care te trântește la pământ.
Ce doare cel mai mult după pierderea unei persoane dragi
- Absența – imposibilitatea de a mai suna, întreba, îmbrățișa.
- Vinovăția – pentru ce ai spus sau n-ai spus. Pentru ce ai făcut sau n-ai făcut.
- Singurătatea – chiar și atunci când ești înconjurat de oameni.
- Curajul vieții de zi cu zi – să vezi cum lumea merge înainte, în timp ce tu ai rămas suspendat între „ieri” și „astăzi”.
Uneori, imaginea lor de pe patul de spital umbrește amintirile luminoase. Alteori, doare gândul că nu ai fost acolo la timp.
Legătura cu cei plecați nu dispare: iubirea care se transformă
Mulți oameni descoperă că, după pierdere, apare un alt tip de relație cu cel plecat. În vise, în semne subtile, într-o melodie care se aude exact atunci când e nevoie. Nu cred că iubirea se rupe. Ea se transformă.
Am văzut în terapie momente de profunzime greu de descris: clienți care simt din nou atingerea unei mâini dragi sau aud un mesaj interior care le aduce liniște. Relația nu se încheie, ci trece într-o dimensiune diferită.
Cum te poate ajuta psihoterapia în perioada de doliu
Terapia nu șterge durerea, dar oferă un cadru sigur:
- să spui ceea ce n-ai avut cui să spui;
- să îți înțelegi reacțiile fără judecată;
- să creezi ritualuri de rămas bun;
- să înveți, treptat, să mergi mai departe fără vină.
Doliu înseamnă nu doar pierdere, ci și transformare. Nu ești „același”, dar nici nu ești distrus.
Exercițiu simbolic pentru a păstra legătura cu cel drag
Așază-te într-un loc liniștit. Închide ochii și adu în minte chipul persoanei dragi. Întreab-o în gând: Ce ai vrea să îmi spui acum?Ascultă răspunsul, indiferent cum apare: un cuvânt, o imagine, o emoție. Scrie-l pe o foaie. Și apoi spune: Mulțumesc că ai fost. Și încă ești, prin mine, prin amintirile mele.

Roxana-Gabriela Popa este psihoterapeut cu formare integrativă și o prezență empatică, profund conectată la nevoile fiecărui om care îi trece pragul. Este aici pentru a vă oferi un spațiu sigur în care să explorați, să înțelegeți și să vindecați, creând împreună un plan concret pentru a naviga provocările vieții.