La răscruce de drumuri: vindecarea depresiei, cultivarea stimei de sine

Stăm de vorbă cu Cristiana Andrei, psihoterapeut Regina Maria, despre gestul de a privi cu blândețe către noi înșine. Ce ne trebuie pentru a pune o stavilă în calea depresiei?

Depresia este probabil cea mai comună dintre afecțiunile cu substrat psihologic, la concurență strânsă cu tulburarea anxioasă. Au crescut în ultimii ani semnificativ cererile de intervenție pentru cazurile de depresie?

Cristiana Andrei: Într-adevăr, depresia este una dintre cele mai comune afecțiuni cu substrat psihologic întâlnită la persoanele care solicită ajutor. Nu de puține ori aceasta este corelată cu anxietatea. La exacerbarea simptomelor depresiei conduc mai mulți factori care țin de stilul de viață contemporan: ritmul de viată alert, problemele financiare, stresul și presiunile sociale. În ultimii ani cererile de intervenție pentru cazurile de depresie au crescut semnificativ – pe de o parte pentru că oamenii devin din ce în ce mai conștienți de importanța sănătății mintale și pe de altă parte deoarece accesul la serviciile de sănătate mintală s-a îmbunătățit considerabil. Persoane care în trecut nu puteau ajunge în cabinetul de psihoterapie, din motive diverse, pot accesa foarte ușor în prezent ședințele, cu ajutorul platformelor online. Din ce în ce mai multe companii oferă angajaților, printre alte beneficii, și ședințe de psihoterapie, astfel că mersul la psiholog se transformă treptat dintr-un subiect tabu, în normalitate.

Sunt intervențiile psihoterapeutice prima opțiune sau sunt mai frecvente cazurile care ajung în psihoterapie după internări (sau alte abordări) psihiatrice?

C. A.: În cazurile de depresie ușoară sau moderată, prima opțiune de tratament ar putea fi psihoterapia, aceasta având o rată destul de mare de succes. Când discutăm despre depresie severă, este necesar ca abordarea pacientului să fie multidisciplinară, să lucrăm în echipă cu un psihiatru, deoarece cele două specializări nu se exclud, ci sunt complementare. În cazurile grave ale depresiei, când simptomele devin potențial periculoase pentru persoana în cauză, poate fi necesară o abordare mai intensivă. Este important să se realizeze o evaluare a pacientului și să se determine ce opțiuni de tratament sunt cele mai potrivite pentru fiecare în parte.

Statisticile arată peste tot în lume o scădere a vârstei de incidență a depresiilor – nu rareori în ultimii ani fiind menționate cazuri de depresii și suicid la copii din ce în ce mai mici. Ați avut astfel de cazuri în clinică, de depresiii foarte timpurii? Ce ați observat la aceste cazuri?

C. A.: Depresia la vârste foarte mici, inclusiv la copii și preadolescenți, este o preocupare din ce în ce mai mare în domeniul sănătății mintale. Într-adevăr, în ultima perioadă astfel de cazuri au crescut îngrijorător, iar un aport important l-a avut și pandemia. Am avut câteva cazuri în cabinet de copii care prezentau tulburări emoționale, iar ceea ce este foarte important de știut este faptul că la copii simptomele depresiei sunt diferite față de cele ale adulților. Copiii prezintă adesea simptome fizice, cum ar fi dureri de cap sau de stomac, iritabilitate crescută, schimbări de comportament, retragere socială, se plâng că sunt plictisiți, iar toate acestea au  impact negativ asupra dezvoltării cognitive.

Un factor de risc în declanșarea depresiei la copii îl reprezintă indisponibilitatea părinților. Ritmul de viață alert, joburile solicitante îi împiedică pe adulți să le acorde copiilor timpul necesar pentru dezvoltarea unei relații de atașament sănătoase, astfel că aceștia din urmă se simt adesea nevăzuți. Alți factori de risc ar putea fi istoricul familial de depresie, stresul familial, traumele, abuzul, tulburările de alimentație sau problemele de sănătate fizică. Planul de intervenție în cazul copiilor include terapia individuală, terapia comportamentală și, nu în ultimul rând, terapie familială, iar în acest sens implicarea părinților este esențială.

În ce măsură factori care țin de mediu – familie, școală, diferite condiții de viață – au contribuit la instalarea depresiei?

C. A.: Factorii de mediu, cum ar fi familia, școala și condițiile de viață, pot juca un rol semnificativ în instalarea și dezvoltarea depresiei. Acești factori pot interacționa în mod complex și pot contribui la apariția și perpetuarea simptomelor depresiei.

Relațiile familiale, dinamica familială și experiențele de la domiciliu pot influența starea de spirit și bunăstarea emoțională a unei persoane. Un mediu familial disfuncțional, conflicte frecvente, absența sprijinului emoțional sau abuzul fizic, emoțional sau sexual pot crește riscul de depresie. De asemenea, existența unui istoric familial poate crește susceptibilitatea unei persoane la dezvoltarea depresiei.

Factori precum sărăcia, lipsa resurselor financiare, condițiile de locuit precare, discriminarea, izolarea socială și violența în comunitate pot fi factori de stres cronici care cresc vulnerabilitatea la depresie. Un mediu nesigur sau instabil poate afecta negativ starea emoțională și bunăstarea unei persoane.

Stresul legat de performanța școlară, presiunea academică, problemele de adaptare socială și abuzul sau hărțuirea la școală sunt factori stresanți care pot contribui la apariția depresiei la copii și adolescenți.

Factorii de mediu nu determină în mod direct apariția depresiei, însă pot contribui la vulnerabilitatea la depresie și pot participa la dezvoltarea ei. Persoanele pot răspunde diferit la acești factori, iar influența lor poate varia în funcție de resursele și abilitățile individuale de adaptare.

În prezent se vorbește foarte mult despre stima de sine și există cursuri și îndemnuri spre aceasta peste tot; totuși de multe ori publicul – indiferent de categorie – se confruntă în paralel cu meseaje culpabilizante sau infantilizante – pe care le vedem adesea în media și mai ales online media. În opinia dvs. care este factorul nr. 1 care contribuie la o stimă de sine sănătoasă și ne pune la adăpost de influența mai mult sau mai puțin subtilă a acestor mesaje infantilizante?

C. A.: În opinia mea, pentru a dezvolta o stimă de sine echilibrată este necesară dezvoltarea unei autocunoașteri solide, înțelegerea valorilor și identității personale.

O autocunoaștere profundă ne permite să fim mai conștienți de cine suntem cu adevărat și să ne acceptăm în mod autentic. Înțelegerea valorilor și a ceea ce ne definește ca indivizi ne poate ajuta să fim mai rezistenți la mesajele negative sau infantilizante, deoarece suntem înrădăcinați în propria noastră identitate și propriile convingeri.

Este important să fim conștienți de influența mesajelor mediatice sau online și să dezvoltăm o atitudine critică față de acestea. Putem evalua și filtra mesajele care vin în contradicție cu valorile și încrederea pe care o avem în noi înșine.

Îmbunătățirea stimei de sine este un proces care necesită timp și efort, iar acest lucru poate fi realizat prin autoreflecție, sprijin din partea celorlalți și luarea de măsuri pozitive pentru a ne dezvolta în mod sănătos.

Oricine a fost vreodată într-un magazin de haine, în special pentru femei, a putut observa: majoritatea își percep corpul greșit și probează haine nepotrivite. Poate fi făcută mass media contemporană vinovată de toate problemele pe care le pune imaginea corporală stimei de sine?

C. A.: Mass media contemporană joacă un rol semnificativ în modelarea percepției noastre asupra imaginii corporale și în influențarea stimei de sine. Acesta nu este singurul factor responsabil pentru problemele legate de imaginea corporală și stima de sine, dar poate contribui într-o măsură semnificativă la aceste aspecte.

Mass media promovează adesea standarde nerealiste ale frumuseții, prezentând imagini mult prea prelucrate ale corpului. Aceste idealuri nerealiste pot crea presiune și insecuritate: comparându-se cu aceste imagini oamenii se vor simți în neregulă sau neadecvați. Reclamele pentru articole vestimentare pot utiliza tactici de marketing care exploatează insecuritățile și nevoia de a se conforma unor anumite standarde de frumusețe. Aceste mesaje pot perpetua ideea că doar atingerea unui anumit aspect fizic va aduce fericire și succes, ceea ce poate afecta stima de sine a indivizilor.

Este esențial să cultivăm o viziune sănătoasă și echilibrată asupra corpului și să ne concentrăm pe valorile și calitățile noastre interioare.

Care sunt principalii dușmani ai stimei de sine în societatea contemporană? Dar pricipalii aliați?

C. A.: În opinia mea, principalii dușmani ai stimei de sine sunt bullying-ul și hărțuirea, critica, judecata socială, standardele de frumusețe nerealiste și perfecționismul excesiv. Dacă are loc cumularea mai multor astfel de factori, scăderea stimei de sine este aproape inevitabilă.

Din fericire avem și câțiva aliați care ne pot susține dezvoltarea și creșterea stimei de sine. Printre aceștia, eu aș enumera educația și conștientizarea, autocunoașterea, autocompasiunea, accesul la serviciile de sănătate mintală. Înțelegerea și acceptarea de sine cu blândețe și iubire creează un fundament solid pentru o stimă de sine sănătoasă.

Ce rol are stima de sine scăzută în instalarea unor conduite de risc? Realizează persoanele care se pomenesc adoptând conduite de risc faptul că la bază stă o stimă de sine deficitară?

C. A.: Stima de sine scăzută poate juca un rol important în instalarea unor conduite de risc. Persoanele nesigure sau care simt că nu au valoare vor tinde să caute modalități de a-și confirma valoarea prin comportamente riscante sau autodistructive. Astfel de persoane caută de obicei aprobare și pot crede că prin asumarea unui comportament riscant vor câștiga recunoaștere și validare din partea celorlalți.

Comportamentele riscante au în aceste cazuri rolul de a oferi o senzație temporară de control; însă de cele mai multe ori ele agravează problemele și pot duce la consecințe negative. Persoanele cu stimă de sine scăzută au adesea o imagine de sine distorsionată și pot crede că nu merită să se protejeze, ceea ce îi expune la comportamente de risc sau situații periculoase.

Nu toate persoanele care adoptă o conduită de risc sunt conștiente de legătura cu stima de sine scăzută, însă într-un proces de psihoterapie și auto-reflecție se poate ajunge la o conștientizare profundă a motivelor care au condus la instalarea comportamentelor, ajungând să înțeleagă că la bază se află o stimă de sine deficitară.

În ce măsură putem ajuta o persoană (prieten, cunoscut, vecin) despre care bănuim că suferă de depresie?

C. A.: Putem ajuta destul de mult și primul lucru pe care ar trebui să îl facem pentru o persoană despre care bănuim că este în depresie este să îi arătam înțelegere și empatie, să o ascultăm fără să o judecăm sau să îi dăm sfaturi.

O greșeală frecventă care de cele mai multe ori face rău constă în a spune cuiva care se află în depresie că nu are de ce să fie trist sau a-l sfătui să nu mai fie supărat: astfel însă nu facem altceva decât să îi invalidăm emoțiile. Ca urmare, persoana aflată în depresie se va simți neînțeleasă sau, mai rău, se va simți vinovată și rușinată pentru emoțiile sale.

Câteodată simplul fapt de a-i oferi ocazia să vorbească despre problemele și emoțiile sale îi va da persoanei aflate în suferință sentimentul de apartenență și o va face să se simtă mai bine.

E important să îl ajutăm pe cel aflat în suferință să mențină legătura cu persoanele importante din viața sa, având totuși grijă să îi respectăm limitele și să nu îl forțăm să facă lucruri cu care nu se simte confortabil.

Ajutorul unui profesionist în sănătatea mintală, cum ar fi un psiholog sau un psihiatru, poate fi esential, astfel că este important să îl încurajăm pe cel aflat în suferință să solicite ajutor specializat.

Ce raport există între tulburările comportamentului alimentar sau toxicomani și stima de sine scăzută?

C. A.: Stima de sine scăzută poate juca un rol semnificativ în dezvoltarea și menținerea acestor afecțiuni.

Persoanele care suferă de tulburări ale comportamentului alimentar pot avea o percepție distorsionată asupra propriului corp și pot avea o preocupare obsesivă legată de greutate, aspect fizic și control alimentar. Stima de sine scăzută poate contribui la aceste preocupări și la adoptarea unor comportamente disfuncționale legate de alimentație. Tulburările alimentare pot oferi o iluzie temporară de control și o sursă de validare externă, dar pe termen lung agravează problemele de stimă de sine și pot avea consecințe grave asupra sănătății fizice și emoționale.

În ceea ce privește toxicomania, stima de sine scăzută poate fi un factor de risc important. Persoanele cu stima de sine scăzută pot recurge la substanțe toxice pentru a face față emoțiilor negative sau pentru a-și găsi o sursă temporară de plăcere și încredere în sine. Utilizarea substanțelor poate oferi o senzație de evadare sau ameliorare a anxietății, dar pe termen lung agravează problemele legate de stima de sine și poate duce la dependență și deteriorarea sănătății fizice și mintale.