La fiecare varsta limitele necesare
Al doilea principiu: claritatea si continuitatea. In cartea sa Ce repere sa dam copiilor nostri?, psihologul Jean-Luc Aubert insista asupra acestui punct.
„Sa spunem «nu» de 10 ori pe zi, sa formulam numai interdictii, este, cu siguranta, ingrat. Sa-i tratam pe copii ca pe niste egali, prieteni, sa le facem confesiuni, nici asta nu duce la bine.
Nu face decat sa-i angoaseze. Distanta dintre generatii ii ajuta sa se structureze.“
Aceste principii sunt valabile la orice varsta a copilului. Numai natura interdictiilor va evolua. E simplu de spus si greu de facut, nu?
Adevarat. Iata, deci, cateva scene de viata cotidiana. Nu pentru a ne da solutii miraculoase, pentru ca nu exista asa ceva.
La 2 ani
Cand copilul incepe sa mearga si sa atinga tot ce poate – faza de explorare, – primele interdictii trebuie formulate in termenii garantarii securitatii.
Incurajeaza-l sa faca descoperiri, dar semnaleaza-i pericolele. Si nu ezita sa-i spui clar „nu!“. Chiar daca inca nu iti raspunde, te intelege.
2-3 ani:
Spune „nu“ la orice
Zice „nu“ pentru a face „da“, obisnuia sa spuna Françoise Dolto. Este faza de separare si individualizare. Daca, indiferent ce ii propui, spune „nu“, de fapt o face pentru a lua distanta mai bine si sa-si afirme identitatea.
Asadar, nu trebuie sa dramatizam. Forteaza-te sa fii suplu ca parinte si sa ii dejoci incapatanarea atragandu-i atentia asupra altei activitati, pentru ca rigiditatea raportului de forte nu duce decat la esec.
Cand ii interzici sa traverseze strada in fuga sau sa atinga prize, spune-i ca la mijloc e siguranta lui si nu pentru a-ti impune arbitrar autoritatea.
Daca musca alti copii sau ii bate, fii ferm ca parinte: „Este interzis sa dai in alti copii!“. Interdictia folosirii violentei este cea mai impor tanta.
Este scheletul psihic, gratie caruia copilul se va dezvolta intr-un adult respectuos fata de ordinea sociala. Dar nu il pedepsi cu legea talionului.
Sa-l musti, ca sa vada cat rau a facut la randul sau, este mai aproape de sadism decat de autoritatea bine inteleasa. Pur si simplu, explica-i ca nu e bine ce a facut.
Daca refuza sa manance
Sa refuze mancarea este un mod de a face presiuni, la care adesea recurg copiii. Copilul stie ca este important pentru parinti si ii atinge acolo unde sunt sensibili.
Cu cat vei reactiona mai agresiv sau vei incerca sa-l hranesti altfel, cu atat mai mult el va refuza. Nu face un caz din asta, pentru ca risca sa devina un stres pentru copil.
Fii un bun exemplu pentru el, mananca cu pofta in fata lui, variaza felurile de mancare si gusturile pe care i le propui si lasa-l sa manance cand ii este foame.
