Ana Sandra Vaida: fiecare caz este diferit, iar flexibilitatea intervenției este esențială

Am învățat  că pentru a putea susține procesul terapeutic al celuilalt, este esențial să fiu în contact cu propriile mele emoții și nevoi care  îmi permit să fiu cu adevărat prezentă, empatică și eficientă în relația terapeutică. Este un proces continuu de conștientizare, ajustare și susținere.

Psychologies: Ce te-a motivat să alegi această profesie și să lucrezi în mod direct cu oamenii?

Ana Sandra Vaida: Alegerea acestei profesii a fost un răspuns la o curiozitate profundă față de natura umană și față de mecanismele din spatele comportamentelor considerate problematice. Am fost mereu fascinată de felul în care comportamentele disfuncționale sau rigide sunt adesea expresia unor nevoi emoționale neîmplinite, unui istoric de atașament disfuncțional sau a unor dificultăți de reglare emoțională.

Lucrul direct cu oamenii, mai ales cu copiii și familiile acestora , îmi oferă un cadru în care pot contribui în mod activ la transformări reale și valoroase în viața celorlalți.

Psychologies: Din experiența ta, care consideri că este cea mai mare provocare pe care oamenii o întâmpină în dezvoltarea lor personală sau profesională?

Ana Sandra Vaida: Una dintre cele mai mari provocări este confruntarea cu propriile tipare cognitive și emoționale timpurii, pe care le numim scheme dezadaptative. Acestea pot influența subtil dar profund modul în care oamenii se raportează la sine, la ceilalți și la lume.

În mod particular, în lucrul cu părinții, am observat cum stresul parental poate reactiva traume timpurii, sentimente de eșec, vinovăție sau neputință, ceea ce interferează cu răspunsul lor conștient și empatic față de copil. A sprijini clientul să conștientizeze aceste dinamici interne și să învețe autoreglarea emoțională este un pas esențial pentru orice progres real.

Psychologies: Cum te asiguri că rămâi obiectiv și imparțial atunci când lucrezi cu clienții tăi, având în vedere diversitatea problemelor cu care se confruntă?

Ana Sandra Vaida: Obiectivitatea este susținută de mai multe aspecte: o bază teoretică solidă, utilizarea instrumentelor validate științific pentru evaluare și intervenție și implicarea într-un proces constant de supervizare profesională.

În relația terapeutică mă asigur că intervențiile sunt ghidate de date obiective, dar adaptate contextului unic al fiecărui client.

Psychologies: Există vreo tehnică sau abordare pe care o consideri esențială în munca ta și care ți-a adus cele mai multe reușite?

Ana Sandra Vaida: Mai degrabă decât o singură tehnică, ceea ce s-a dovedit cu adevărat valoros în munca mea, este capacitatea de a combina mai multe abordări bazate pe dovezi, într-un mod adaptat fiecărui copil și fiecărei familii. Fiecare caz este diferit, iar flexibilitatea intervenției este esențială.

Analiza comportamentală aplicată (ABA) mă ajută să înțeleg în mod concret funcționalitatea comportamentelor și să construiesc intervenții clare și eficiente. Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) aduce o dimensiune importantă de conștientizare și restructurare a gândirii, foarte utilă în lucrul cu adolescenții și părinții, iar schema therapy oferă profunzime și mă ajută să identific tiparele emoționale și relaționale care influențează atât comportamentul copilului, cât și dinamica familială.

Aceste abordări m-au ajutat să obțin cele mai bune rezultate pentru că îmi permite să intervin atât la nivel comportamental, cât și emoțional, fără să pierd din vedere contextul și istoricul familiei.

Psychologies: Cum te ocupi de stresul sau de emoțiile negative care pot apărea în urma sesiunilor cu clienții?

Ana Sandra Vaida: Lucrul terapeutic implică o prezență emoțională constantă și o deschidere autentică față de trăirile celuilalt. Deși această conexiune este una dintre cele mai importante pentru mine, poate deveni în anumite momente o sursă de încărcare emoțională. Am învățat  că pentru a putea susține procesul terapeutic al celuilalt, este esențial să fiu în contact cu propriile mele emoții și nevoi care  îmi permit să fiu cu adevărat prezentă, empatică și eficientă în relația terapeutică. Este un proces continuu de conștientizare, ajustare și susținere.

Psychologies: Ce sfaturi ai pentru cineva care dorește să înceapă o carieră în domeniul tău?

Ana Sandra Vaida: Le-aș spune să își construiască o fundație teoretică solidă, dar să nu piardă din vedere dimensiunea relațională a acestei profesii. Să caute supervizori empatici și deschiși și să fie dispuși să se confrunte cu propriile vulnerabilități. De asemenea să înțeleagă că drumul profesional nu este linear, ci plin de auto-descoperiri, ajustări și mai ales învățare continuă.

Psychologies: Ce resurse (cărți, cursuri, seminarii) recomanzi celor care doresc să se dezvolte în domeniul terapiei, coaching-ului, consultanței sau training-ului?

Ana Sandra Vaida: Cred că orice formare solidă ar trebui să se bazeze pe o combinație echilibrată între cunoaștere teoretică, experiență practică și dezvoltare personală. Pentru cei care își doresc să se dezvolte în domeniul terapiei sau intervenției psihologice, este important să se orienteze către resurse care sunt construite pe baze științifice solide, dar care în același timp pun accentul pe relația terapeutică și pe înțelegerea  clientului.

Formările care combină elemente din terapia cognitiv-comportamentală, analiza comportamentală aplicată, abordările centrate pe scheme sau atașament pot oferi o perspectivă complexă și aplicabilă în practică. La fel de valoroase sunt programele care includ componente de supervizare clinică, lucru pe cazuri și reflecție personală.

Recomand cu convingere participarea la cursuri sau conferințe susținute de organizații recunoscute la nivel internațional, unde accentul cade pe intervenții validate și pe actualizarea continuă a cunoștințelor. De asemenea, este esențial să alegem formatori și supervizori care nu doar cunosc teoria, ci știu să o aplice cu sensibilitate în lucrul cu oamenii.

În final, orice resursă care ne ajută să devenim mai conștienți, mai conectați cu noi înșine și mai disponibili în relația cu celălalt este valoroasă, indiferent că vine dintr-un cadru academic, din practică clinică sau din dezvoltare personală.

Psychologies: Cum te asiguri că te dezvolți continuu ca profesionist și rămâi la curent cu cele mai recente tehnici și metode din domeniul tău?

Ana Sandra Vaida: Menținerea competenței profesionale este un principiu important pentru mine. În acest sens urmez formări continue, particip anual la conferințe naționale și internaționale și citesc articole științifice din reviste de specialitate . De asemenea sunt implicată în supervizarea și formarea altor specialiști, ceea ce îmi oferă un cadru de auto-reflecție și perfecționare constantă.

Psychologies: Ai avut vreodată un moment „aha!” sau o revelație în timpul muncii tale care ți-a schimbat perspectiva sau abordarea?

Ana Sandra Vaida: La început focusul meu era mai mult pe copil și pe comportamentele sale. Intervențiile erau construite riguros, centrate pe dificultățile observate și pe strategiile terapeutice care erau validate științific. În timp, am observat că deși aceste intervenții pot fi eficiente, ele nu sunt suficiente în absența implicării părintelui într-un proces propriu de conștientizare și transformare. Practic, copilul poate progresa cu adevărat doar atunci când adultul semnificativ din viața sa este pregătit să se angajeze și el într-un demers de reflecție și schimbare.

În relația cu copilul, părinții își reactivează frecvent propriile scheme cognitive disfuncționale precum sentimentul de inadecvare, teama de eșec, rușinea, frica de respingere sau neputința. Aceste activări, adesea inconștiente, pot distorsiona percepția asupra comportamentului copilului și pot genera reacții emoționale disfuncționale  care întrețin dificultățile  dintre părinte și copil și reduc eficiența intervenției terapeutice. Astfel, sprijinul acordat părintelui nu mai este doar complementar, ci esențial. O intervenție eficientă presupune susținerea întregului sistem relațional în care copilul se dezvoltă, deoarece schimbările obținute sunt mai stabile și sustenabile  pe termen lung.

Psychologies: Care este cea mai mare recompensă pe care o primești în urma muncii tale cu clienții?

Ana Sandra Vaida: Cea mai mare satisfacție în munca mea vine din momentele în care văd schimbări reale. Când un copil reușește să-și exprime emoțiile mai bine, să-și gestioneze frustrările sau să aibă relații mai armonioase, știu că tot efortul are sens. La fel, atunci când un părinte își recapătă încrederea în sine și se reconectează cu propriul copil, e un moment cu adevărat valoros.

Fiecare pas înainte, oricât de mic, contează. Pentru că, în timp, acești pași pun bazele unei dezvoltări emoționale sănătoase și durabile.

Psychologies: Cum abordezi rezistența sau scepticismul unui client în procesul de coaching sau terapie?

Ana Sandra Vaida: Rezistența este, de cele mai multe ori, un semn al nevoii de siguranță. Nu o văd ca pe o barieră, ci ca pe un mecanism de protecție. Îmi propun să înțeleg din ce vine acea reticență și să creez un loc în care clientul se simte validat, nu judecat.

Psychologies: Unde vezi viitorul domeniului tău, având în vedere evoluția tehnologiei și schimbările din societate?

Ana Sandra Vaida: Cred că viitorul psihoterapiei va presupune un echilibru între tehnologie și prezența umană. Tehnologia poate aduce eficiență și accesibilitate, dar nu va putea înlocui relația terapeutică care este baza procesului de schimbare.

Observ tot mai clar o creștere a nevoii de intervenții timpurii și de abordări care implică întreaga familie, nu doar copilul. În același timp, sănătatea mintală devine o temă importantă la nivel de comunitate și tocmai de aceea, intervențiile bazate pe dovezi, dar adaptate la contextul cultural și emoțional al fiecărei persoane, vor rămâne aspecte esențiale ale unei practici eficiente.