Anca Mihăilescu și arta de a fi aproape de oameni fără a te pierde pe tine
Psihologul Anca Mihăilescu vorbește despre chemarea către vindecare, despre curajul de a însoți oamenii în procesul lor de transformare și despre finețea echilibrului dintre empatie și limite personale. Într-un dialog cald și lucid, ea împărtășește ce înseamnă să fii prezent cu adevărat alături de celălalt fără să te pierzi în durerea lui, de ce frica de schimbare este o temă recurentă în viața multora și cum blândețea poate deveni un instrument real de reconectare cu sine.
Revista Psychologies: Ce te-a motivat să alegi această profesie și să lucrezi în mod direct cu oamenii?
Anca Mihăilescu: Când eram mică, îmi puneam mânuțele pe bunicul meu și încercam să-l vindec atunci când avea vreo suferință. La vârsta aceea credeam că orice este posibil. Probabil că încă de atunci exista în mine un mic vindecător, o chemare de a alina și de a aduce binele acolo unde este durere.
Astăzi, ca psiholog, fac același lucru — doar că nu mai folosesc mâinile, ci cuvântul, prezența și înțelegerea profundă. Vindecarea se petrece tot prin contact uman, doar că într-o formă mai conștientă, matură și ancorată în știință și compasiune.
R.P.: Din experiența ta, care consideri că este cea mai mare provocare pe care oamenii o întâmpină în dezvoltarea lor personală sau profesională?
A.M.: Cred că cea mai mare provocare este frica de schimbare. De multe ori, oricât de greu le-ar fi, oamenii aleg să rămână în zonele cunoscute, pentru că acolo se simt, paradoxal, în siguranță. Mintea preferă disconfortul familiar în locul necunoscutului, chiar dacă acel necunoscut poartă în el potențialul unei vieți mai bune.
Și de aici apare greutatea de a acționa, de a face efectiv pasul spre schimbare.
R.P.: Cum te asiguri că rămâi obiectiv și imparțial atunci când lucrezi cu clienții tăi, având în vedere diversitatea problemelor cu care se confruntă?
A.M.: În momentul în care mă conectez la clienții mei, la realitatea lor și sunt complet prezentă acolo, obiectivitatea apare firesc. Nu mai există judecată, doar ascultare, empatie și prezență.
Când sunt 100% acolo, în prezent, pot vedea omul din fața mea așa cum este — fără proiecții, fără interpretări. Sunt lucruri pe care le-am învățat în formarea în psihoterapie.
R.P.: Există vreo tehnică sau abordare pe care o consideri esențială în munca ta și care ți-a adus cele mai multe reușite?
A.M.: Da, aceea de a crede sincer în reușita clientului. Partea de motivație este esențială. Cred că orice om care se simte văzut, validat și încurajat poate reuși în șase luni ceea ce nu a reușit o viață întreagă.
Când cineva crede cu adevărat în tine, începi să crezi și tu. Iar de acolo, transformarea devine posibilă.
R.P.: Cum te ocupi de stresul sau de emoțiile negative care pot apărea în urma sesiunilor cu clienții?
A.M.: Consider că este important să am ritualuri clare de igienă emoțională: obișnuiesc să meditez, să ies în natură, iar după fiecare sesiune conștientizez că ceea ce este al clientului rămâne cu el, iar ceea ce este al meu rămâne cu mine.
În plus, îmi respect limitele și nu lucrez mai multe sesiuni decât pot susține energetic.
R.P.: Ce sfaturi ai pentru cineva care dorește să înceapă o carieră în domeniul tău?
A.M.: Este esențial ca, înainte de a însoți transformarea altora, să-și lucreze propriile vulnerabilități.
Iar acest proces îl poate face investind într-o formare serioasă — una care nu te pregătește doar profesional, ci te ajută și să te cunoști în profunzime, să te vindeci și să devii tu însuți un exemplu viu de transformare.
R.P.: Ce resurse (cărți, cursuri, seminarii) recomanzi celor care doresc să se dezvolte în domeniul terapiei, coaching-ului, consultanței sau training-ului?
A.M.: Aici ar fi multe de povestit, însă o să dau un răspuns succint.
Pe zona de terapie, recomand cu drag cărțile lui Irvin D. Yalom și Daniel Siegel — sunt pline de profunzime, autenticitate și oferă o perspectivă reală asupra procesului terapeutic.
Pentru coaching, îl recomand pe Tony Robbins, atât prin cărțile și evenimentele lui live, cât și prin resursele online și video-urile disponibile pe YouTube.
Iar pe partea de training, îl menționez pe Blair Singer cu care chiar anul trecut am finalizat o certificare ca trainer — o experiență care mi-a adus multă claritate și inspirație în lucrul cu grupurile.
R.P.: Cum te asiguri că te dezvolți continuu ca profesionist și rămâi la curent cu cele mai recente tehnici și metode din domeniul tău?
A.M.: Pentru mine este foarte important să rămân la curent cu toate descoperirile din domeniu. Particip constant la cursuri și conferințe internaționale, citesc literatură de specialitate și testez metode noi în practică. Cred că un bun profesionist rămâne mereu curios în fața procesului de învățare.
R.P.: Ai avut vreodată un moment „aha!” sau o revelație în timpul muncii tale care ți-a schimbat perspectiva sau abordarea? Dacă da, ne poți povesti despre el?
A.M.: Da, am avut un astfel de moment chiar la începutul carierei mele. Din dorința sinceră de a face bine, îmi doream ca omul din fața mea să vadă, să înțeleagă și să se schimbe mai repede.
La un moment dat, o clientă mi-a zis: „Anca, știu că vrei să mă ajuți, dar uneori am nevoie doar să stai cu mine acolo, nu să mă împingi mai departe.”
De atunci am înțeles că fiecare om are propriul ritm de vindecare și că rolul meu nu este să forțez procesul, ci să creez un spațiu sigur în care transformarea să se poată întâmpla natural.
De atunci, merg alături de oameni, nu înaintea lor.
R.P.: Care este cea mai mare recompensă pe care o primești în urma muncii tale cu clienții?
A.M.: Lucrez atât individual, în cabinet, cât și cu grupuri mari de oameni, în cadrul cursurilor online, iar fiecare reușită, fiecare transformare pe care o văd la ei mă împlinește profund. Este bucuria care dă sens întregii mele munci.
R.P.: Cum abordezi rezistența sau scepticismul unui client în procesul de coaching sau terapie?
A.M.: Rezistența este, de fapt, o formă de protecție — și tocmai de aceea o întâmpin cu blândețe și respect. Îl ajut pe client să se simtă în siguranță, vorbim deschis despre rezistența pe care o observ și creez un spațiu de comunicare sincer, transparent și plin de încredere, în care totul poate fi explorat fără teamă.
R.P.: Unde vezi viitorul domeniului tău, având în vedere evoluția tehnologiei și schimbările din societate?
A.M.: Eu cred că tehnologia face ca terapia și dezvoltarea personală să fie mai accesibile. Nu cred că trebuie să ne speriem de tehnologie, ci să învățăm să o folosim cât mai eficient în viața de zi cu zi. În acest domeniu, umanitatea și prezența autentică vor rămâne esențiale.
