Vocea nu cere scuze. Mihai Crăciun și puterea de a convinge fără a striga

Despre dicție, influenceri și cum să nu te încurci în cuvinte când mintea o ia razna

Dacă vocea interioară ți se pare uneori o văicăreală continuă, Mihai Crăciun e genul de om care știe să-i aplice filtru, compresor și un strop de reverb existențial. Într-o lume în care dicția pare o artă pierdută între două stories și un reel cu pisici, el o tratează cu aceeași rigoare cu care un sommelier tratează mirosul unui Bordeaux vechi.
Fost om de radio, prezent comentator sportiv, podcaster fără botox mediatic, antrenor de voci și decibeli — Mihai nu doar vorbește bine, ci gândește cu sonorul aprins. Într-un interviu în care sarcasmul e livrat cu precizia unui haiku, iar ideile vin cu miros de adevăr incomod, am aflat de ce vocea nu e doar un sunet, ci o armă de seducție, influență și, uneori, revoltă domestică.

Mihai, într-o revistă unde predomină vocile feminine, ne bucurăm să auzim – literalmente – perspectiva unui bărbat care știe ce spune. Când ai realizat că vocea poate fi un instrument de carieră, nu doar un mijloc de conversație?

Mihai Crăciun: Vocea e ca un Porsche 911. Nu contează doar dacă o ai, contează cum o stăpânești. Pe stradă vezi multe mașini, dar puțini știu să conducă cu adevărat sau să exploreze adevăratul potențial. Unii merg cu ele doar până la magazin sau stau blocați în trafic. Alții iau curbe periculoase, riscă pe circuit, în ploaie.

Am făcut 10 ani de radio, și m-am ascultat în căști destul de mult încât să înțeleg cât de importantă poate fi vocea, dar lăsând la o parte istoria, în 2025 nu doar filtrele fac diferența pe social media, ci vocile pot opri oamenii din scroll.

Am realizat că vocea e un instrument când mi-am dat seama că poți controla o cameră întreagă doar cu felul în care rostești un cuvânt. Vocea e primul tău filtru de putere: o poți face sabie, pansament sau megafon. Nu e despre cât de frumos vorbești — e despre cât de atent te ascultă ceilalți, cum captezi atenția, cum influențezi audiența. Și am început s-o tratez ca pe un skill, nu ca pe un dat. Antrenament, feedback, tehnică. Dacă ai voce, dar n-ai control, e ca și cum ai avea un 911 și-ai merge doar cu viteza întâi.

Ai început un podcast într-o mașină înainte să fie „cool”. Ce ți-a șoptit intuiția că publicul avea nevoie de altfel de conținut?

Mihai Crăciun: Am fost unul dintre primii oameni din România care a făcut podcast. Cred că pe vremea aceea, doar Buhnici mai făcea ceva similar. Când iei interviuri în mașină, invitatul nu are unde să fugă. Glumesc. Doar un pic, de fapt, pentru că omul pe care îl intervievezi e în alt mediu de înregistrare decât în cel obișnuit, și asta îl face să fie mai sincer. Nici nu știi de câte ori nu m-au sunat invitații după emisiune și mă rugau să scot o parte anume pentru că fuseseră prea sinceri despre un subiect.

Aș vrea să reiau proiectul într-o bună zi atunci când o să am mai mult timp. Cred că publicul din România merită astfel de conținut regulat: un om important, influent, într-un spațiu mic, fără regie, fără butaforie. O să reiau proiectul Crăciun tot anul într-o zi. Promit.

⁠Podcastul „La Nea Reelu’”, pe care îl faci alături de comedianul Mincu, pare o formă modernă de terapie: râzi, dar înțelegi și niște adevăruri incomode. Cât e glumă și cât e nevoie reală de „curățenie mentală” în ce postați?

Citește și Maria Popovici și comedia cu efect terapeutic. Stand-up cu sufletul la vedere

Mihai Crăciun: La Nea Reelu ne abținem 5% și dăm pe față 95% din opiniile noastre despre ce se întâmplă în această societate, câteodată bolnavă și plină de toxicitate și de ură. Mincu este partenerul meu în această călătorie care are ca scop — înțelegerea Internetului și expunerea falșilor ”Profeți” din Social Media, și ca destinație — un spațiu unde poți să râzi și să gândești în același timp. Nu vrem să dăm lecții, dar vrem să punem oglinda. Gluma e unealta. Curățenia mentală e efectul secundar. Când râzi de ceva absurd, începi să-l vezi. Când vezi, poate-l schimbi. La Nea Reelu nu e despre a avea dreptate. E despre a nu mai accepta totul ca fiind normalitate. De asta zicem ce gândim. Fără ambalaj, fără filtru Instagram. Într-o lume plină de conținut prefăcut, noi preferăm sarcasmul brut, și, pe cât se poate, un pic de adevăr.

Deseori, îi spun în glumă lui Mincu faptul că suntem supracalificați pentru această emisiune, făcând referire la studiile mele în Marketing, Comunicare și Filosofie și ale lui Mincu în Cibernetică și Actorie.

Ești unul dintre puținii bărbați care predau cursuri de Public Speaking cu eleganța unui antrenor de balet verbal. Ce greșeli observi cel mai des în discursul public și cum le corectezi fără să provoci traume?

Mihai Crăciun: Nu de puține ori, oamenii confundă volumul vocii cu încrederea și viteza cu inteligența. Vorbesc tare și repede, crezând că impresionează, dar fără pauze, fără ritm, fără intonație — vocea devine doar zgomot. E ca și când faci balet în șlapi.

Eu nu corectez oameni. Corectez obiceiuri. Îi învăț să-și audă vocea, nu doar s-o scoată afară. Pentru că, da, vorbirea e ca baletul — nu contează doar ce pui pe scenă, ci și cum pășești. Și mai ales, dacă ești auzit sau doar tolerat.

Nu vorbește tare. Dar nu ai cum să nu-l auzi.
Un interviu despre voce, influență și curajul de a vorbi clar într-o lume confuză.

Ai activat în radio și televiziune, domenii unde vocea nu doar se aude, ci se imprimă în memoria colectivă. Când ai simțit că ai spus ceva care a schimbat o percepție?

Mihai Crăciun: La PRO TV, am comentat un meci important anul trecut: FCSB-Sparta Praga, în preliminariile Champions League. În Ghencea, aproape 30.000 de oameni în tribune, 2 milioane de oameni se uitau la meci acasă. Cehii conduceau cu 3-0, și după ce am urlat la golul nostru de 1-3, am zis: ”nu știu despre tine, Mihai (Mironică), dar eu vreau să mă culc târziu în seara asta!”, manifestând posibilele prelungiri ale meciului în cazul în care reușeam să egalăm.

Chiar dacă nu ne-am calificat atunci, s-a terminat 2-3, am primit zeci de mesaje după meci de la prieteni și amici care mi-au spus că modul în care am comentat i-a făcut să rămână în fața televizorului deși nu erau microbiști. Emoția pe care am reușit să o transmit a fost una pozitivă și datorită persoanei 1, ”noi atacăm”, ”suntem atacați”, ”vom reuși”, și asta i-a făcut pe mulți să îmi scrie și să aprecieze modul în care am comentat acel meci, deși ei erau rapidiști sau dinamoviști.

Consider că imparțialitatea este una dintre principalele calități pe care trebuie să le aibă un comentator sportiv, însă atunci când joacă o echipă din România, ținem cu ea, fie că suntem fanii ei, reporteri sau comentatori.

⁠La un moment dat, ți s-a spus că n-ai talent pentru comentariul sportiv. Azi ești la TV și comentezi meciuri pentru milioane de oameni. Cum sună o revanșă în direct, cu dicție perfectă?

Mihai Crăciun: Viața e plină de acești oameni-frână, și tot ce trebuie să faci este să-i ocolești. Chiar dacă scopul lor este să te destabilizeze și să te abată de la drum, în loc să încerci să-i înțelegi, mai bine îi depășești în tăcere. Când mi s-a spus că n-am voce de comentator, n-am ripostat. Am lucrat, am avut răbdare și într-o zi am ajuns să comentez un turneu final la cea mai mare televiziune din România. Nu pentru că am vrut să demonstrez ceva, ci pentru că eram pregătit. Revanșa nu e despre aplauze, ci despre performanță, când nu se mai întreabă nimeni dacă ”ai sau nu voce”. Pentru că, în final, cel mai frumos sunet e tăcerea celor care te subestimau.

Scroll, scroll… STOP.
Când vocea devine mai convingătoare decât un filtru și mai sinceră decât un story.

Influencerii au devenit noii oratori ai vremurilor noastre. Îi vezi ca pe niște vectori de mesaj sau mai degrabă ca pe niște excepții de la regulile limbii române? Ce părere ai despre vocile de pe TikTok? Stridență sau cum?

Mihai Crăciun: Influencerii de azi sunt, da, noii oratori. N-ai văzut că și politicienii s-au transformat în influenceri? Doar ce a trecut acum campania electorală, și analizam cum încearcă toți să capteze atenția, să țină oamenii conectați. E 2025 și pe Internet bătălia e despre captarea atenției. Fiecare scroll e despre ”look at me, look at me, uite ce îți promit, uite ce îți ofer, și nu uitați de call to action: un like, un share, un comment”.

Într-o societate în care Adelin Petrișor, nu ăla care trebuie, face audiență, ne merităm soarta. Dar despre mai multe astfel de reacții, vă invit La Nea Reelu unde spunem doar adevărul. Mereu.

8.⁠ ⁠Și pentru că multe cititoare își doresc să vorbească mai clar, mai ferm, dar și cu farmec – care e acel mic secret pe care-l recomanzi oricărei femei care vrea să fie auzită, nu doar ascultată?

Mihai Crăciun: Deși încrederea pe care o au femeile este în continuă creștere în România, prea multe femei vorbesc corect, dar cu teamă, de parcă ar aștepta o aprobare la fiecare frază.

Secretul? Să nu mai ceară voie din intonație. Farmecul unei femei vine din contrast, poți fi autoritară și prin blândețe în ton și clară în mesaj. O voce fermă nu este una dură!

Exercițiu: 

Se spune că femeile stau mai mult decât bărbații în fața oglinzii. Dacă tot stați, încercați să vă priviți în timp ce vorbiți la telefon (prieteni sau job), și fiți atente la mișcările gurii, la intonație, la cât aer scoateți pentru diverse sunete. Veți observa multe lucruri interesante. Propria analiză este primul pas către putere. Vocea unei femei devine puternică atunci când încetează să mai ceară scuze pentru ea.

Dacă te-ai surprins mimând în minte câteva replici cu un ton mai clar sau cu un aer mai ferm, înseamnă că ceva din acest dialog a prins rădăcini. Nu, nu te vei transforma peste noapte în oratoare TEDx, dar poate vei regăsi plăcerea de a spune un lucru bine, nu doar repede.
Mihai Crăciun ne amintește că într-o epocă în care ne temem să facem pauze și să rostim adevăruri, o voce calmă, stăpână pe sine și ascuțită ca un bisturiu cultural poate fi cel mai revoluționar lucru.
Într-o societate în care toți vor să strige, dar puțini știu să spună, e reconfortant să auzi pe cineva care știe când să tacă. Mai ales cu dicție perfectă.