Căsătoria de succes e influențată genetic?

Visăm la un cuplu fericit și o căsătorie ca în basme. Dar realitatea ne mai dă în cap cu infidelitatea, divorțul, problemele de comunicare. În ce măsură ne programează genele să avem un cuplu de succes?

A te lega de un om pe viață și a-i fi fidel sunt văzute drept calități morale. Sunt puse pe seama tăriei de caracter, a educației primite în familie și chiar sunt asociate cu comportamentul religios – vezi cele 10 porunci.

Suntem tot timpul martori la discuții și bârfe interminabile pe aceste teme, destui oameni câștigându-și pâinea în talk-show-uri care trag de subiectele cu pricina tocmai pentru că știu că aduc audiență.

Iar asta înseamnă că ele sunt importante pentru mulți oameni. Puțini însă leagă aceste lucruri de mărimea unor zone din creier. Și ar trebui să o facă, pentru că despre asta e vorba, de fapt.

De multe ori, auzim sau citim știri de genul „s-a descoperit gena divorțului“. Realitatea este că nicio genă nu este răspunzătoare de vreo acțiune la judecătorie. Genele produc un singur lucru: proteine.

Citește și:

O de la Orgasm. O căsnicie fără sex e o căsnicie pe ducă

O de la Orgasm. Când el vrea sex mai des decât vrea ea…

Sunt un fel de imprimante, care printează cărămizile ce construiesc organismul, după specificațiile scrise în codul genetic. Printre altele, genele ne construiesc creierul. Pe mici bucăți. Iar unele dintre aceste bucăți din creier se ocupă de atașamente. Nu doar de dragostea de soț și soție, ci de oameni, în general.

Aceste „bucăți“ produc învățare socială și dau save la informația învățată, punând-o bine deoparte. Sau, nu. În funcție de cât de bine sunt reglate să printeze.

Animalele monogame au aceste zone ale atașamentului mai mari decât animalele poligame. La ele, imprimanta merge mai bine. Unele dintre cărămizile care construiesc aceste sisteme de atașament sunt niște hormoni, numiți oxitocină și vasopresină.

Iar acțiunea lor se vede în tot felul de situații: când ne îmbră­țișăm cu cineva drag, când avem orgasm, când stăm pe Facebook, când participăm la o nuntă, când  simțim că trebuie să îi protejăm pe cei dragi, când simțim că ținem la cineva sau când ne dorim copii.

În funcție de cum ne sunt reglate să funcționeze genele care „printează“ receptori de care se leagă acești hormoni, suntem mai sociabili sau mai empatici cu ceilalți sau nu.

Suntem mai egoiști sau mai altruiști, mai capabili să le citim gândurile și să le înțelegem emoțiile, sau nu. Suntem mai constanți într-o relație sau zburăm din floare în floare.

Iar povestea devine complicată, pentru că aceeași formulă chimică ce ne dictează dragostea, ne și orbește și ne face să credem că cel de lângă noi este altfel decât este de fapt sau că grupul din care facem parte este superior altor grupuri.

Și, ca urmare, tindem să reacționăm agresiv, apărând felul în care noi vedem realitatea. Așa apar favoritismele, dar și gelozia. În organism totul are două fețe. Tot ce ne dorim tindem să apărăm și, de aici până la agresivitate sau încăpățânare, este doar un pas.

Gândiți-vă că aceste mecanisme hormonale sunt vechi de 700 de milioane de ani. Iar pe vremea aia nu existau diplomație și bune maniere.

Conform cu aceste rețete genetice, unii sunt construiți să guste viața cu lingurița, alții – cu polonicul. De aceea, când auzim că unii sunt la a patra căsătorie ori sunt campionii aventurilor extraconjugale, ar trebui să lăsăm deoparte morala și să judecăm la fel ca atunci când auzim despre intoleranța la lactoză sau la alte boli congenitale.

 

De Dragoș Cîrneci, doctor în psihologie, specialist în neuroștiințe. Lucrează în cercetare aplicată, dezvoltând produse pentru sănătate, mediul de afaceri. Este interesat de evoluția omului, precum și de provocările cu care specia umană se confruntă în lumea tehnodigitală de astăzi, http://dragos-cirneci.blogspot.ro

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
4 indicii că ești un părinte sufocant
4 indicii că ești un părinte sufocant

Este firesc să vrei ce-i mai bun pentru copilul tău și să îți dorești să fie protejat și în siguranță. Dar un părinte sufocant face mai mult rău decât bine. La ce trebuie să fii atentă.

Citeste
„Un tată bun încurajează fără să critice, discută critic fără să deprecieze“
„Un tată bun încurajează fără să critice, discută critic fără să deprecieze“

Cum e să fii tată? Dar un tată bun? Care sunt pragurile, piedicile, dilemele? Câteva răspunsuri de la Bogdan Ion, cel care asistă bărbații în această „meserie“ grea.

Citeste
Inconstanța: trăsătura de caracter care afectează orice cuplu
Inconstanța: trăsătura de caracter care afectează orice cuplu

Nu știi niciodată la ce să te aștepți de la partenerul tău? Se răzgandește foarte des, mai ales în ceea ce privește aspectele importante ale relației? Asta generează frustrări și neîncredere. Iată cum să recunoaștem inconstanța și ce avem de făcut.

Citeste
Cum să te desparți de un partener cu depresie
Cum să te desparți de un partener cu depresie

O despărțire nu este niciodată ușoară. Iar lucrurile se complică și mai mult dacă ai un iubit cu depresie. Totuși, cum poți proceda în această situație? Răspunsuri de la psihologul Alex Căciuloiu.

Citeste
Ce înseamnă să ai drepturi egale în relația de cuplu
Ce înseamnă să ai drepturi egale în relația de cuplu

Știm să ne setăm așteptările de la un partener? Dar să ținem cont și de nevoile lui? Oare câtă intimitate este bună și unde începe independența? Iată cam ce înseamnă să ai drepturi egale în relația de cuplu.

Citeste
3 concepții greșite despre terapia de cuplu care cresc riscul de divorț
3 concepții greșite despre terapia de cuplu care cresc riscul de divorț

Tot mai multe cupluri ajung la divorț, deși de multe ori își pot salva relația cu ajutorul unui terapeut. Dar au idei preconcepute despre psihoterapie…

Citeste