Dezvoltare personală
Dezvoltarea personală – aspect important în viața fiecărui om. Cum să evoluăm în permanență, cum să ne autodepășim limitele și să obținem rezultate maxime în tot ceea ce ne propunem. Echipa Psychologies a adunat o sumă de informații utile în domeniul dezvoltării personale pentru a veni în ajutorul cititorilor.
„Cand vrei sa facem dragoste? Acum sau dupa ce terminam ceaiul ?” intreba senin Akmee intrerupand monologul lui Todorov. Apoi isi ridica trupul. „Erotismul e o conceptie bazata pe incredere… presupune caracter si e un miracol fara de care spiritul poate fi zdrobit „, continua Akmee ca si cum ar fi citat din drepturile initiativei libere de prejudecati.
O criza de personalitate e un pas inainte catre propria devenire, e o anticipare a unei evolutii personale, o discutie aprinsa intre sine si neintelegerile subliminale, din inconstient. Conditia umana, conform teoreticienilor, se caracterizeaza printr-o nepotolita negare, omul traind intens propriile (melo)drame, construindu-si din insatisfactii sau incertitudini temple pagane in care zeul principal e conflictul.
Cata responsabilitate si cata presiune apasa pe umerii nostri… copii, angajati sau sefi pe care ne temem sa ii dezamagim, noi insine atunci cand reflectam la ceea ce am facut si la ceea ce nu am facut. Ne culpabilizam adesea aproape din reflex. Oare de ce?
Problemele cu adevarat grave in viata mea au intervenit in adolescenta. Asa se face ca acum sunt fericita „posesoare” a unei operatii pe coloana vertebrala (pentru a corecta o scolioza juvenila, o deformatie in forma de S a coloanei). Si acum am dureri cumplite, nu am voie sa car nici macar doua sacose de cumparaturi.
Dupa evenimentele supranumite , eu asteptam de mult timp sosirea unei invitatii din SUA, de la un vechi prieten de familie. Ca majoritatea tinerilor de varsta mea, si nu numai, vedeam SUA ca pe un „El Dorado”, „Land of promises and opportunities”. Prietenul nostru, pe vremurile apuse numit „transfug, tradator al realitatilor socialiste”, imi facuse si trimisese invitatia, dar, din motive misterioase, lunile treceau si scrisoarea nu mai venea. Fusese „interceptata”, ne gandeam noi deceptionati.
La prima vedere pare o gluma: ce poate fi benefic intr-o criza?Sa fim seriosi, atunci cand ti se pare ca toate merg prost, si poate chiar merg, vine cineva sa iti spuna ca trebuie sa gandesti pozitiv, sa vezi partea plina a paharului.Rezultatul: probabil te enervezi si mai tare pentru ca ai fi preferat sa te compatimeasca, sa iti cante in struna si sa fie de acord ca viata e grea, o continua lupta.
Se spune ca zeii ne pedepsesc cand ne indeplinesc dorintele. Iar asta mi se pare mai mult decat trist, doar oamenii viseaza si viseaza si viseaza. Viata, in esenta ei, e ceva similar cu un sir de dorinte, idealuri.
Obisnuiam sa ma trezesc dimineata gandindu-ma la ce nu am. Fusesem delasatoare cu viata mea.
” Fac sex, deci exist ” , cam asa cred ca va incepe in curand CV-ul oricarui pretendent la socializare. E proba eliminatorie in construirea unei relatii. A devenit proba eliminatorie, mai bine spus si daca incerci sa aduci contrargumente cu o voce naucita, poate ti se va raspunde ca in lumea setata pe repede inainte nu e loc si pentru tine, cea demodata si iesita din trend.
In anul doi de facultate m-am pierdut pe „mine”… M-am culcat cu un barbat de 40 de ani, casatorit… cu 2 copii! Ce inima sau ce lipsa de constiinta am avut atunci in mine nu pot intelege acum si probabil ca nu o sa reusesc vreodata?! L-am cunoscut intr-un club, iar la scurta vreme cand ne-am intalnit in aceeasi locatie, m-a condus acasa. Bineinteles ca „acasa” insemnand garsoniera lui…
Vulgaritate generalizata, stiri senzationaliste si foame morbida de tabloid. Desi aceste lucruri exista in presa oricarei tari democratice, la noi, ele par scapate de sub control. Dar de unde vine aceasta aplecare catre carnaval?…
S-ar putea sa va para ciudat si chiar copilaros modul in care am ajuns sa ma indragostesc nebuneste.Scriu aceste randuri intr-un moment de impas in care ma aflu de ceva vreme. Toata viata mea am fost o visatoare, eram genul de fata care tot timpul credea ca totul fi va fi bine. Acum ma indoiesc pana si de propiile mele decizii.
Salutare la toata lumea ! As incepe mica mea confesiune prin a va intreba : la ce bun iubirea , daca nu exista comunicare? Oare comunicarea face parte dintr-un compromis , pe care il poate face numai unul din parteneri? Asa incepe dilema vietii mele , asa incepe regretul ca nu am linga mine un om cu care sa comunic in adevaratul sens al cuvintului.
Gillian Butler (1989) sustine ca fobia reprezinta o teama exagerata si persistenta fata de un obiect sau de o situatie care, de regula, nu reprezinta nici un pericol. Aceste fobii genereaza dorinta irationala a subiectului de a evita situatiile respective, desi pacientii realizeaza caracterul irational al fricii lor. Fobiile reprezinta frici cu caracter dezadaptativ care produc perturbari in viata obisnuita a subiectilor.
Daca fiecare ar putea privi in propriul suflet macar o data cu adevarat, nu ar mai exista drame sau povesti cu final tragic…nimeni insa nu face asta si astfel alegem calea mai usoara, cea a regretului si dezamagirii de sine, si in final ,a resemnarii. Povestea mea nu e mai tragica sau mai speciala decat a altora; poate ca nu se deosebeste foarte mult de alte zeci de asemenea povesti, insa ceea ce o face diferita e finalul…
Povestea mea este una putin iesita din tipar,si poate ca va intrebati de ce? Ei bine, acum trei saptamani m-am intalnit cu M. (26) un baiat foarte deschis, amabil, frumusel etc. Ne stiam de aproape 7 ani, numai ca nu aveam o legatura foarte stransa deoarece stiam ca are o relatie de 4 ani cu o fata. In fine ca sa va spun mai pe scurt, nu mai era cu fata aceea se despartise din cauza ca ea isi gasise pe altcineva.
M-am casatorit devreme s copiii au venit tot devreme. Vreo 6 ani viata mea a fost f grea am stat doar in stres cearta batai etc, si toate astea din cauza sotului meu care bea f mult. Si parca nu era de ajuns. Stateam in casa socrilor mei (Dumnezeu sa-i ierte) care, la fel, nu stiau decat vodca si iar vodca.
Esti mandra de frumusetea pisicii tale? Iti place sa te plimbi cu cainele tau in parc, la sfarsit de saptamana? Foarte multi dintre noi au ocazia sa se bucure de astfel de lucruri. Prezenta animalelor de casa presupune multe schimbari pozitive. Mai mult decat decorative si amuzante, ele au, se pare, chiar un rol terapeutic. Motivele cele mai frecvent invocate de cei care aleg sa aiba un animal de companie sunt cele mai bune argumente care se pot aduce in sensul aceasta.
La inceputul cunoasterii, ne spune Aristotel, este uimirea fata de lucrurile cele mai simple, aflate in preajma noastra. In domeniul psihologiei, la inceputul cunoaterii sta, fara nici o indoiala, intuitia psihologica. Theodule Ribot alcatuia un portret convingator al intuitiei : „…In rapiditatea si legaturile pe care doreste sa le faca, degraba cu instinctul, intuitia si a unuia si a celuilalt individ poate fi eronata; dar dintre caile posibile pe care intuitia poate merge, cu siguranta cea buna va fi cea aleasa. Intuitia nu este doar un act de cunoastere pura, asemanatoare cu perceptia, ci ea se asaza si se sprijina pe organizarea spiritului”.
Pentru cea mai mare parte a oamenilor, avionul este promisiunea unei vacante, insa unii il vad ca pe o masina infernala care duce spre o moarte sigura. Cum sa facem sa zburam fara teama?
Cei care au teama de esec se simt deceptionati daca nu-si ating de fiecare data scopul fixat; sunt timizi, resemnati, si se supun evenimentelor vietii ca unei fatalitati. Daca esti o persoana care crede cu tarie ca trebuie cu necesitate sa fie total competenta, adecvata si in masura de a-ti realiza scopurile, inseamna ca suferi de o frica exagerata de esec si aceasta teama iti va marca toata viata.
Tinerete, frumusete, control, performanta − iata cateva dintre noile constrangeri. Pentru a intelege de ce exigentele sociale cantaresc atat de greu pentru stima de sine, urmareste aceasta analiza.
Traiesc o poveste trista de viata… si uneori ma intreb ce rol am eu pe lumea asta. De fiecare data un esec in dragoste ma doboara cumplit . Stiu ca sunt alte probleme mai grave pentru unii si ca de fapt asta este o problema minora si incerc sa trec peste singuratatea si durerea asta, a dragostei… desi e greu.
Crizele, ca si razboiale, sunt poate mototrul progresului. Progres in viata profesionala sau in viata personala. Eu personal nu stiu daca vreodata crizele din viata mea mi-au adus vreun beneficiu, cat de mic. N-am progresat cu nimic, nu stiu daca am invatat ceva din ele, pot spune doar ca m-au saracit spiritual si material si m-au secatuit de energie.
Cu ceva timp in urma m-am confruntat cu o criza la serviciu: problemele conducerii se rasfrangeau asupra angajatilor si tensiunea devenise de nesuportat. Imi cautam alt loc de munca si ma gandeam in acelasi timp, foarte serios, sa-mi continui studiile, sa fac ceva pentru a ma desprinde de mediul acela care macina nervii mei, dar si pe ai celor de acasa carora le povesteam in fiecare zi prin ce cosmar treceam la birou.
