Carte

Scopul ei, scrie Nina Garcia, este sa transforme stilul femeilor, dandu-le astfel incredere pentru a-si schimba vietile.

Romanul meu „Patru barbati plus Aurelius” porneste de la o scurta intalnire cu un pisoi rauvoitor. Iar orice privire ostila trezeste vinovatiile stravechi si nimic mai mult nu intretine o poveste ca o vinovatie nemuritoare. Mai ales cand este vorba despre o intamplare, lasata sa dospeasca in subsolurile neventilate ale creierului.

„Nu mai aveam chef sa beau si nici sa ma car in camera mea, asa ca am trecut la o scurta inspectie. Pe peretele alb, ramele cu busturi intepenite sareau in ochi. In special una, care m-a taiat chiar de cum am pus degetul pe muchia aurie…”

„Doina Rusti creeaza, in romanele sale, scenarii si psihologii care se deruleaza ca ferestrele unui hipertext.” (Roberto Merlo)

O carte placuta, informativa si utila pentru cei care doresc sa aiba o viata sanatoasa si fericita.

FEM este o carte mai aparte, ciudata, care m-a urmarit obsesiv vreme indelungata si care s-a cerut scrisa cu orice pret, dintr-un impuls care a depasit nenumarate piedici si aminari. FEM e o confesiune si e o marturie despre inmugurirea si inflorirea feminitatii intr-un personaj tinar, o femeie actuala care se numeste pe sine Seherazada, si care vrea sa-i transmita ceva esential despre fiinta sa, iubitului ei care e pe cale sa o paraseasca.

Dragule, sa nu te sperii, am sa ti spun un secret, eu sunt un fel de Seherazada. O mica Seherazada de apartament de bloc dintr-un cartier oarecare, dintr-un oras de provincie, o Seherazada a ta, personala, chiar daca tu nu vrei sa-mi tai capul miine dimineata daca nu ti povestesc cele mai extraordinare istorii care sa te tina treaz toata noaptea.

Romanul FEM de Magda Carneci este un volum de proza vizionara, o incursiune nonconformista in meandrele fiziologice, psihice si metafizice ale unui personaj feminin generic, de la cea mai frageda virsta pina la prima adultitate. O Seherazada contemporana ii relateaza iubitului ei care o paraseste cele mai stranii si mai intime trairi legate de cresterea ei intru feminitate.

In lucrarea „Factorul Impuls », Nick Tasler transforma un concept greu de inteles intr-o uimitoare explorare a felului in care functionam si actionam. Din povestile extraordinare pe care le relateaza, el scoate la lumina rolul avut de impulsivitate in fiecare aspect al vietii noastre personale sau profesionale.

In 20 de ani s-au schimbat atat de multe lucruri la nivel de moravuri si de raporturi intre sexe, incat se impune un bilant. Am ales sa-l realizam alaturi de Otilia Dragomir, specialista in studii de gen si functionara la Parlamentul European.
 

VREAU sa fiu serios! Jur ca imi propun sa fiu serios cand scriu un roman. Imi fac planuri: cat de zguduitor si de plin de analize o sa fie! Cum toata lumea o sa ma laude cascand: ce profund baiatu’ asta! Cred ca nu-mi iese din cauza ca viata e prea serioasa

daca Seralompu vede petele alea de pe tavan, sigur ma da afara. In fiecare zi, pana noaptea, vopsesc si vopsesc. Sunt la a saptea mana si camera aduce a cort de camuflaj. Trebuia sa spal peretii inainte, da’ mi-era o lene cumplita.

Ea trage toate sforile si invarte lumea pe degetul mic. El se apara prin umor si cinism. Ba se si ascunde sub o sumedenie de nume care se perinda de-a lungul actiunii ca niste etichete pe sticle cu bauturi diferite. Se stie cine este pe mana femeilor, dar nu si cine mai scapa de acolo.

Nu stiu altii cum sunt, vorba lui Creanga, dar eu la fiecare carte noua sunt intrebat daca nu cumva e autobiografica. La „Raiul gainilor” n-am zis nimic, la „Cum sa uiti o femeie” mi-am spus ca e o intrebare normala, iar la „Sint o baba comunista!” am ramas stupefiat.

Ningea hipnotic si toate celelalte simturi, cu exceptia vazului, ii amortisera, ca si cum o parte a corpului cauta sa se sustraga realitatii. Nu-si permitea sa se plictiseasca, ci doar sa se transforme intr-un ochi imens, vigilent si prostanac.

Dan Lungu, unul dintre cei mai apreciati si mai tradusi scriitori din noua generatie, revine cu un nou roman: „In iad toate becurile sint arse”, o poveste surprinzatoare, o scriitura diferita si un subiect neconventional. Autorul considera ca acest nou roman al sau reprezinta cu totul altceva decit ce a scris pina acum: In iad toate becurile sint arse e un roman special: in timpul scrisului m-a solicitat foarte puternic emotional, mai mult decit de obicei, si asta se vede in fraza.

Unul dintre cele mai traduse romane ale lui Douglas Coupland, dupa care BBC a realizat o adaptare radiofonica de succes in 2008.

Vara anului 1945. O gara mica, undeva in estul Germaniei, asaltata de populatia infricosata care viseaza sa prinda un tren spre vest. Helene si fiul sau sunt fugari, dar micul Peter nici nu-si imagineaza ca, de fapt, cosmarul abia incepe: mama lui il abandoneaza pe o banca din gara.

Daca v-ati dorit vreodata sa intrati in carti si sa va intalniti cu personajele favorite, Cazul Jane Eyre, primul roman dintr-o serie de mare succes in Marea Britanie, America si multe tari din Europa va va implini visul.

In „Suma zilelor”, Isabel Allende-scriitoarea paraseste teritoriul fictiunii, pentru a depana un nou capitol al tulburatoarei sale istorii personale. Isabel Allende-mama rememoreaza, pentru fiica ei, Paula, careia nu a incetat sa ii vorbeasca in clipele de ragaz, cei treisprezece ani scursi de la despartirea lor.

Unul dintre cele mai interesante eseuri din acest volum, dedicat analizei din perspectiva teoriei arhetipurilor a unor fenomene spirituale si sociale contemporane lui Jung, este cel despre fenomenul farfuriilor zburatoare. Abordate nu ca realitate fizica, ci ca una psihica, OZN-urile ilustreaza pentru omul contemporan modul in care se naste un mit.

Radu este politist la sectia Antidrog si vrea sa avanseze in cariera, ca sa le ofere o viata mai buna sotiei si fiicei lui. El ii intinde o cursa unui traficant de droguri zis Nebunul, dindu-se drept consumator, dar isi da seama ca nu-l poate aresta, pentru ca dilarul este fratele colegului sau de departament. Cu toate acestea, trebuie sa ramina linga Nebun pentru a nu trezi vreo suspiciune.

Marti, 15 februarie, la ora 18.00, in Aula Magna a Facultatii de Drept (Universitatea din Bucuresti, Bld. Mihail Kogalniceanu, nr. 34-46, sector 5), in cadrul lansarii oficiale a proiectului „Fenomenul Pitesti”, va avea loc o dezbatere pornind de la volumul „Pitesti. Cronica unei sinucideri asistate” (Polirom, editia a II-a, 2011) de Alin Muresan.

Ideea unui personaj patiser s-a nascut cu cativa ani in urma, el ar fi aratat insa cu totul altfel decat Roro si ar fi cutreierat alte spatii. Cea a unui om-elefant mi-a fost mai degraba dictata de repeziciunea cu care s-au intalnit, in doar doua zile, in primavara anului trecut, mai multe intamplari, aducand, toate, la suprafata imaginea pe care o multiplica si acum statuetele de portelan infatisand elefanti, adunate de mama mea timp de o viata.

A doua zi, dupa ce, ajutata de compresele de otet intinse pe frunte si de strachina cu lapte cald de capra pe care nevasta hangiului i-o strecoara sub buze, obligand-o sa soarba, Amanda se face mai bine, cei doi se pregatesc sa-si ia ramas bun de la trimisul parintilor. Numai ca el n-ar mai vrea sa se intoarca, ci, daca domniile lor nu ar avea ceva impotriva, ar dori mai degraba sa-i insoteasca si sa le aduca ajutor, mai ales acum, cand domnita, careia prea bine ii cunoaste, de cand era mica inca, toate obiceiurile, se afla in binecuvantata stare.