Citești
Cum ii vorbesti unui copil despre deces

Cum ii vorbesti unui copil despre deces

Revista Psychologies

Un deces in familie este un eveniment dureros si dificil, iar daca avem si un copil, care pana in prezent nu s-a confruntat cu acest fenomen, avem o situatie destul de delicata.

 

Spune-i ce s-a intamplat

In primul rand, incearca sa te linistesti, sa iti anticipezi propriile iesiri emotionale, dar si pe ale lui, apoi alege un cadru intim, in care ii poti comunica aceasta veste si unde poate plange in liniste.

Foloseste cuvinte cat mai simple si concrete. Evita eufemisme gen „bunicul a plecat intr-o calatorie lunga“, din doua motive: in primul rand, poate spera ca acesta se va intoarce sau, intelegand ca nu se mai poate intoarce, poate dezvolta sentimente de anxietate si panica la urmatoarea ta… delegatie.

Poti sa ii spui pur si simplu ca bunicul a murit pentru ca inima lui a incetat sa bata. Apoi ramai in preajma lui pentru a-l putea consola si pentru a-i raspunde la intrebari.

Copilul tau are nevoie de raspunsuri cat mai clare la intrebarile lui, intrucat ideea de moarte este destul de vaga pentru el.

 

Permite-i sa-si traiasca si exprime durerea

Copiii vor reactiona diferit, atat in functie de varsta pe care o au, cat si de relatia cu persoana decedata. De exemplu, inaintea varstei de cinci ani, moartea este un concept destul de abstract pentru copil.

Motiv pentru care, acesta poate pune in continuare intrebari precum „dar cum o sa manance bunicul acolo?“. Abia mai tarziu va putea integra ideea ireversibilitatii mortii.

Daca cel mic izbucneste in hohote de plans, ia-l in brate si permite-i sa isi manifeste tristetea. Spune-i ca si tu esti trist si permite-ti sa plangi alaturi de el.

Daca, in schimb, dupa primirea vestii se intoarce la joaca, de parca nu s-ar fi intamplat nimic, inseamna ca, poate, impactul emotional a fost unul puternic.

Prin urmare, in loc sa fii surprinsa de reactie, intelege ca, astfel, se protejeaza, iar mai tarziu, dupa ce socul a trecut, va reactiona cu siguranta.

Uneori, indiferenta aceasta aparenta poate dura si se va manifesta fie printr-un somn agitat al celui mic, fie prin iesiri agresive. Acestea sunt semne ale tristetii lui. Discuta cu el in continuare, exprimandu-ti tristetea si ajutandu-l astfel sa invete sa si-o exprime si el.

See Also

„Initial, nu as fi vrut ca fiul meu sa participe la inmor­man­tarea bunicii lui preferate, dar deja avea zece ani si m-am gandit ca nu vreau sa il exclud din aceasta reuniune a familiei. Pana la urma, bune si rele, toate fac parte din viata noastra, iar el a fost cu noi. Am incercat sa povestim amintiri despre bunica si lucruri pentru care o iubeam si astfel am impartit, intr-un fel, durerea simtita. La randul lui, a vrut sa fie cu noi, acolo. Daca l-as fi simtit speriat sau anxios nu l-as fi luat, cu siguranta.“

Prezenta unui copil la inmormantare nu inseamna ca el trebuie sa participe chiar la toate etapele. Coborarea sicriului in mormant, spre exemplu, poate fi o imagine puternica pentru cel mic si este bine sa nu vada acest lucru.

Poate participa la slujba si este recomandat ca, pe perioada aceasta, sa vorbiti despre persoana decedata, sa va amintiti impreuna momentele frumoase.

Intr-un fel, sa pastrati impreuna dragostea pentru acea persoana. Cel mai important lucru este ca el sa inteleaga moartea ca pe un fenomen firesc, ca parte din viata.

Foto: shutterstock.com

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top