Now Reading
Nu-l pot uita…

Nu-l pot uita…

Revista Psychologies

In urma cu cinci ani am cunoscut un baiat, pe nume Liviu… Am fost buni amici o perioada de timp, dupa care totul s-a transformat intr-o poveste de iubire! Am trait impreuna clipe de neuitat, dar in tot acest timp eu ma gandeam la un singur lucru: sa plec afara ca sa ma pot realiza profesional si financiar. Il iubeam nebuneste dar dorinta de a pleca se pare ca a fost mai mare… El nu a fost de acord de la inceput si mi-a zis ca plecarea mea va duce la despartirea noastra, si nu l-am crezut… Da, am plecat si in nici un an de zile ne-am despartit… Dintr-o data tot ceea ce fusese intre noi s-a terminat printr-un telefon. Ce-i drept nici unul nu a zis atunci „gata s-a terminat” dar, dupa cateva zile l-am sunat si nu mi-a mai raspuns, niciodata din acel moment cand ne certasem. Am continuat sa cred ca ne vom impaca, ca asta e doar asa un moft de-al lui, dar… tot asta sper si dupa atata timp si ca sa nu mai zic ca el sa casatorit intre timp, iar eu am vazut „minunata petrecere” la televizor… Ingrozitor!!! M-am simtit ultimul om din lume, am avut momente cand nici nu mai vroiam sa traiesc, am suferit enorm si inca ma gandesc la el ca la iubitul meu! Si tot din cauza asta nu mai pot avea o relatie cu nimeni, simt ca nimeni nu va mai fii ca el vreodata! Ma simt foarte vinovata ca nu am stiut ce am avut langa mine si l-am pierdut… Sper macar sa-l pot uita candva…

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top