Lecţia PRIORITĂŢILOR din cutia cu mărgele
Ia-ţi priorităţile la purtare și descoperă cu ajutorul metaforei cutiei cu mărgele ce ai nevoie în acest moment.
Când eram mică eram fascinată de mărgelele pe care le purta mătușa mea. Chiar și atunci când purta „haine de casă” avea mărgele la gât. Mai mari, mai mici, diverse culori, nu-mi amintesc să o fi văzut vreodată fără mărgele. La vremea respectivă nu înţelegeam de ce ”trebuie” să poarte cineva mărgele. Eram fascinată de cutia ei cu mărgele și de fiecare dată când ajungeam la ea, mă jucam cu ele.
Mult timp mărgelele nu au existat în viaţa mea
Mult timp mărgelele nu au existat în viaţa mea, dar a venit un moment când a început să-mi placă să le port. Nu-mi mai amintesc exact momentul și nici ce l-a determinat, dar cert este că azi am propria mea cutie cu mărgele. Aceeași cutie, nu mi-am propus sa schimb cutia, pe una mai încăpătoare, asta înseamnă că orice ar fi, mărgelele mele nu pot depăși un anumit volum.
Prin urmare mi-am făcut un obicei de a face regulat ordine în cutie.
Unele mărgele au vreo 20 de ani, altele, cele de la mama, chiar mai mult. Mai mici sau mai mari, de piatră, lemn sau tot felul de împletituri, fiecare șirag are povestea lui. De fiecare dată când fac ordine în cutia cu mărgele e ca și cum închid și deschid câte o etapă din viaţa mea. Cumva ele sunt dovada perioadei pe care o traversez pentru că în ritualul ordinii, mă întâlnesc cu cine sunt și cine vreau să fiu. Este în același timp un exerciţiu de prioritizare, de tipul ce rămâne și ce pleacă, pentru a face loc altor mărgele. Mărgelele care sunt de mult timp în cutia mea par să fie cele importante, fie că le port, fie că doar le simt.
Citește continuarea articolului în ediția dubla iunie – iulie 2024 a revistei Psychologies sau abonează-te și profită de ofertele speciale!
