Now Reading
Ma obseda problema instinctului matern

Ma obseda problema instinctului matern

Revista Psychologies

Laura Dudau, jurnalist

Laura Dudau are 34 de ani, este mama unei fetite de cateva luni si este jurnalist.

 

Dedic prea mult timp servicului? Il neglijez cumva? Ii asigur tot ce ii trebuie? Nu sunt intrebari simple. Iata confesiunea unei mame cu un job stresant, din ziua de azi… Da, recunosc ca este o intrebare care ma framanta dinainte de a ramane insarcinata.

Vedeam cazuri nefericite in jurul meu si ma obseda problema instinctului matern. Spre exemplu, copiii neglijati de familie din pricina lipsei de timp. „Oare si eu o sa fac la fel?” „Preo­cuparea de a fi o mama buna nu este mai puternica decat preocuparea de a fi implinita profesional?”, erau cateva din intrebarile la care ma tot chinuiam sa gasesc raspuns.

Fara indoiala ca fiecare dintre noi are propria perceptie in ceea ce priveste capacitatea de a fi un parinte bun. Nu poti trece cu vederea presiunea pe care trebuie sa o suporti si din partea societatii, a rudelor, prietenilor care isi proiecteaza la randul lor un model de parinte.

Pana acum, ma consider o ma­ma buna. Copilul meu are doar patru luni, asa ca as putea sa spun ca sunt la inceput de drum. Cu toate astea, autoaprecierea poate fi posibila si o masor in clipele petrecute cu el, in dorinta de a-l alapta si de a-i asigura tot ce are nevoie din punct de vedere material si emotional. Mai tarziu, aceasta autoevaluare o vedem in rezultatele lui: a luat note bune la scoala sau a trecut cu brio un examen.

Adevarata proba va fi atunci cand o sa ma intorc la serviciu. Atunci cred ca aceasta intrebare ma va framanta mai mult, cariera si rolul de mama intrand in competitie. Dar trebuie sa constientizam faptul ca nu exista nici mame perfecte, nici copii perfecti. Toti suntem supusi greselilor si asta nu ne face mai putin buni. Importat este sa incercam sa gasim un echilibru in tot ceea ce facem.

Te compari cu mama ta?

Parerea mea este ca orice copil, atunci cand devine adult si preia si rolul de parinte, tinde sa se raporteze la propria mama. Isi face chiar planuri in aceasta privinta. „As vrea sa fiu la fel de buna precum mama mea”. Sau, din contra, iti spui ca nu vei copia modelul matern, considerandu-l negativ. Experienta din aceasta ipostaza nu as putea sa spun ca a fost una tocmai fericita.

Se spune ca nu este bine sa iti judeci parintii, dar atunci cand acestia gresesc, marcandu-ti viata, nu poti evita aceasta atitudine. „Eu sunt mama ta si stiu ce este mai bine pentru tine!”, „Eu sunt mama ta si am mereu dreptate!”. „Trebuie sa faci ca mine pentru ca sunt mama ta!” au fost cateva din replicile care ma infuriau la culme, nascand in mine frustrari si o timiditate cu care ma lupt si in momentul de fata.

Mereu mi-am zis ca nu o sa devin niciodata atat de exigenta si autoritara cu propriul meu copil. Am suferit mult, atunci cand orice argument de-al meu era refuzat din start. Cand mi-am intemeiat propria familie, mi-am zis ca tot ce am dus eu lipsa atat din punct de vedere material si emotional, o sa incerc sa ii ofer copilului meu.

See Also

Probabil ca fiecare dintre noi incearca, din per­spectiva modelului matern, sa umple spatiul gol din copilaria sa. Pana la urma aceasta experienta are si partile ei bune… Comparatia ma ajuta, probabil, sa devin o mama mai buna.

Jobul si copilul

Compatibilitatea mama-profesie este si va fi mereu o problema. Este greu sa pastrezi un echilibru intre timpul dedicat familiei si carierei, mai ales cand ai un job care iti solicita foarte mult timp. Fiind jurnalist de profesie, sunt nevoita sa petrec multa vreme la serviciu. In plus, specificul meseriei, presupune si un grad mare de stres si oboseala.

Nu am inceput inca serviciul, asa ca nu pot spune ca ma confrunt cu aceasta problema. Insa ma gindesc cu groaza ca, atunci cand o sa ma intorc la job, nu o sa pot face fata si meseriei de… mama. Oare o sa fiu in stare sa obtin performante si la serviciu si acasa? Ma intreb deseori.

Pe de-o parte, sunt constienta ca prezenta mamei alaturi de copilul ei este mult mai pretioasa, decat satisfacerea unor ambitii profesionale. Cu toate astea, m-as stradui sa nu imi sacrific nici viata profesionala, cautand diverse cai pentru a petrece cat mai mult timp cu copilul. Spre exemplu, atunci cand am posibiltatea as lucra si de acasa, atunci cand prezenta mea la birou nu este intotdeauna necesara. As incerca pe cat posibil sa nu privesc jobul ca pe o piedica in calea timpului petrecut alaturi de copil, ci sa impletesc cele doua activitati.

Probabil ca nu o sa reusesc tot timpul, insa macar nu o sa ajung in situatia de a alege, ori cariera, ori mama.
 

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

Pages: 1 2
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top