CItesti acum
Draga mama, draga tata,

Draga mama, draga tata,

Revista Psychologies

A trebuit sa plec printre straini ca sa imi dau seama cat de apropiati sunteti si mi-ati fost mereu. Abia iesita din adolescenta rebela, pot zice ca nu am avut timpul sa ne imprietenim din nou, sa putem sa ne simti aproape asa cum mi se parea ca eram in copilarie. As da orice acum pentru o duminica in familie, stransi in jurul mesei atat de frumos aranjate, pregatita cu mare drag de mama.

Cat imi lipsesc glumele tale, tata, cat de dor imi este sa iti aud vocea ragusita si nastrusnica! Nu mai zic de acele momente frumoase in care mama te “cicaleste” sa o lasi mai moale cu fumatul si tu te strambi la mine, imitand-o. Mi-e dor sa fim complici, sa avem secretele noastre si sa mergem sambata la hipodrom. Se pare ca italienii nu prea se imprietenesc cand vine vorba despre altceva decat cafenele ca preocupare de week-end.

Mama draga, asa de rau imi pare ca am plecat suparate, ca am preferat sa raman trufasa si sa te condamn ca a trebuit sa fii de garda chiar cand avionul meu decola… Nu am inca suficient curaj sa te sun si sper ca aceste randuri sa imi usureze putin din vina pe care o resimt.

Vreau sa va spun ca imi doresc foarte mult sa ma descurc la fel de bine in continuare cu masteratul si chiar sa imi gasesc ceva de lucru. Stiu ca nu va incanta ideea, dar nu vreau sa ne certam iar pe subiectul “cat de cheltuitoare esti”. In plus, cred ca e vremea sa primiti si voi. Vreau sa va aduc ceva frumos cand vin in tara si am deja o multime de idei. Doar trebuie sa va arat cat m-a schimba departarea de voi si ca aveati dreptate asteptandu-va la asta.

As vrea sa va trimit aceste randuri sau sa vorbim mai des, dar sincer ele sunt mai mult ca o marturie a mea cu insemnatate psihologica. Traiesc un moment important, de provocare si de evolutie in existenta personala, si imi doresc sa vad daca valoarea celor zise aici se va pastra si peste ceva timp. Evident ca ma voi chinui sa imi “ajut” cresterea si sa va surprind atunci cand ne vom revedea. Si nu o fac din trufie, asa cum ma stiti, nebuna si demonstrativa, ci pentru ca simt prima oara in viata mandria de a va fi copil si de a va face sa va simtiti si voi mandri de mine.

Va multumesc pentru minunatul timp pe care mi l-ati dat fara ca eu sa ii fi inteles pretul pana acum si va iubesc.

Citeste si

A voastra,

Andreea.

Vezi comentarii (0)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

La inceputul paginii