Gay Pride din Cluj, Noua Dreaptă și curajul Oanei Mardare

Am citit și eu cu îngrijorare despre incidentul de ieri de la Gay Pride din Cluj, când actrița Oana Mardare, a fost ridicată de jandarmi pe motiv de „tulburare și întrerupere a adunării publice“. Am urmărit înregistrarea video a incidentului, ca să nu mă las influențată de ceea ce citeam pe la unul sau altul. Filmarea e o experiență nemediată, și am putut să îmi fac o idee. Trăiască social media. Iată filmul aici.

Citește și:

Modificarea Constitutiei si discriminarea cuplurilor gay. Cateva precizari.

Popa Pomohaci, pedofilia și credincioșii săraci cu duhul

Pe scurt: ieri, pe 1 iulie, „pe timpul desfășurării unei manifestări publice autorizate, sub egida «Miting pentru normalitate», organizată de către Partidul Noua Dreaptă și Partidul România Unită în Piața Avram Iancu din municipiul Cluj-Napoca, o persoană de sex feminin s-a deplasat cu o bicicletă în imediata apropiere a locului în care organizatorii țineau un discurs, trecând la adresarea unor cuvinte și expresii de contestare a legitimității desfășurării adunării publice, fapt ce a provocat întreruperea acesteia.

Deși a fost somată de către efectivele de jandarmi din dispozitiv să înceteze actele de tulburare și întrerupere a adunării publice, precum și să părăsească locul desfășurării acesteia, persoana în cauză a refuzat“, se arată în comunicatul emis de Gruparea de Jandarmi Mobilă Ștefan Cicio-Pop Cluj-Napoca.

Pentru evitarea unei posibile stări conflictuale cu participanții la adunarea publică, a fost condusă de către un echipaj de jandarmi la sediul Secției 2 Poliție, unde s-a procedat la legitimarea acesteia și stabilirea identității, precum și efectuarea de verificări privind posibila încălcare a prevederilor Legii nr. 60/1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice”.

 

Curajul, o chestie care ne lipsește

Eu admir curajoșii. Curajul e o calitate pe care ar trebui să o promovăm mai mult, să o predăm eventual în școală copiilor, în jocuri de rol (copiii să interpreteze situații în care sunt puși în inferioritate, și să găsească moduri constructive de a fi asertivi, de a spune ceea ce gândesc).

Ar trebui predat curajul, mai ales că mare parte a românilor sunt foarte submisivi, în opinia mea.

De la birou, în fața unui șef care îi calcă în picioare, la ghișeele unde-și plătesc dările și unde se roagă de funcționară să-și facă munca pentru care tot ei plătesc; sunt submisivi la biserică, la masa cu socrii, în fața neamurilor, sau în fața autorității școlare.

Am întâlnit de părinți care nu au «tupeul» să conteste agresivitatea unor profesori, deși e în joc sănătatea mintală a copiilor lor.

Curajul trebuie predicat activ acestui popor care uneori e tare bleg, poporul nostru român a cărui înțelepciune cuprinde proverbul enervant „capul plecat, sabia nu-l taie“ (ba-l taie!).

Subzistă undeva, în inconștientul nostru colectiv, comanda creștină de a întoarce și celălalt obraz. Poate vom schimba asta la un moment dat, sau poate nu. Cine știe…

Să revenim. Oana Mardare a avut curajul de a înfrunta o mână de homofobi creștini (nu are importanță aici religia, cu excepția câtorva secte orientale, mai toate religiile sunt corelate pozitiv cu homofobia).

Dar eu nu mă pot abține să mă gândesc că Oana a greșit. Nu era momentul. Îmi amintesc de o vorbă citită undeva, pe un site american: „Choose your battles wisely“ – „Alege-ți luptele cu înțelepciune“, nu risipi energia în lupte fără sens.

Nu te expune inutil, caută mai degrabă să fii eficient pe termen lung, nu să câștigi o luptă minoră și fără impact. Adecvarea și calculul tactic trebuie căutate mereu.

 

Noua Dreaptă și frica de idei și de oameni noi

Acuma toată lumea știe alergia mea la orice concepție de tip Noua Dreaptă. Mi se pare o gândire înapoiată, periculoasă, ilogică.

Nu obosesc să scriu în apărarea drepturilor LGBTQ, și o fac oferind argumente, știință. Le spun oamenilor că homosexualitatea e ceva care ține de biologia respectivului sau respectivei, că nu e periculoasă pentru societate, că nu e deloc sinonimă cu pedofilia (ce aberație!).

În aceeași măsură, sunt destul de sceptică cu privire la impactul pe termen scurt al articolelor mele (injuriile pe care le încasez arată cât de dispuși sunt unii din cititorii mei să analizeze măcar ceea ce scriu, au reacții rapide de furie, se simt atacați și mă trimit urgent la naiba).

 

Oamenii nu sunt raționali

Mai știu că oamenii sunt prea puțin permeabili la argumente raționale, pentru că așa sunt ei construiți, creierele lor sunt formate de evoluție să fie mai degrabă refractare la idei noi și diferite.

Homosexualitatea, sau mai degrabă vizibilitatea acesteia, e un fenomen nou la noi; să ne gândim cât s-au ascuns homosexualii, și cât de prigoniți au fost ei sub comuniști…

Majoritatea oamenilor își vor apăra cu dinții concepțiile care le dau confort emoțional, concepții care vin din partea grupului căruia îi aparțin (partidul, echipa de fotbal preferată, națiunea, în general grupul de apartenență religioasă – se cheamă „in group/out group bias“).

Iar ceea ce e străin, nou, alogen, li se va părea periculos. Asta tot știință e. Dar, pe termen lung, sunt chestii care pot fi făcute pentru a-i aduce la sentimente mai bune.

De aceea cred că Oana Mardare a greșit, cel puțin tactic. Nu și-a ales bine momentul pentru a avea o discuție cu „partida adversă“. Momentul, contextul, sunt esențiale.

Dacă te afli pe linia frontului și înfigi acolo steagul, nu te aștepta la o primire prea bună. Dacă ții cu FCSB, și te afișezi cu fularul roș-albastru prin Giulești, la fel.

 

Să vorbești cu adversarul e crucial

Oana Mardare asta voia să facă, să deschidă dialogul. Minunată inițiativă, doar că nu putea să-și aleagă mai prost momentul. Filmarea arată clar escaladarea emoțională și conflictuală.

Astfel de situații sunt imprevizibile, oamenii se duc acolo încălziți de lozincile lor, departe de a fi „in the mood“ pentru dialog.

Să-l comunici cu adversarul e fundamental, să-l înțelegi, la fel. Atenție, nu spun să-i accepți ideile. Repet, pentru mine Noua Dreaptă e Bau-Bau. Dar trebuie să-i asculți și să-i înțelegi pentru a le putea mina poziția, pentru a înțelege unde le sunt slăbiciunile.

Chris Voss, un negociator american de ostatici, spunea că, pentru a putea câștiga bătălia cu adversarul, trebuie să asculți, să asculți și iar să asculți. Și-apoi să asculți din nou.

Să pricepi ce vor ei, care le sunt nevoile și fricile ascunse ca să le poți dezamorsa. Abia atunci e posibil dialogul.

Iar Voss a avut printre adversari teroriști Al-Qaeda, răpitori de oameni politici, de copii de  miliardari, pe care teroriștii amenințau că-i omoară și pentru care cereau răscumpărare. Nu-și permitea să piardă meciul…

Sunt lucruri care se pot face pentru a dezamorsa un homofob pur și dur. Oamenii își schimbă concepțiile, dar, de obicei, asta ia timp.

Însă, pentru a schimba concepțiile greșite ale cuiva, intens alimentate emoțional, în niciun caz nu trebuie să te plasezi într-o poziție de confruntare cu respectivul. Nu ajută. Dimpotrivă, îl radicalizează, cel mai adesea.

Eu aș vrea să cred că România merge pe calea cea bună, în pofida Noii Drepte sau CPF. Sunt mulți cei care luptă pentru valori liberale aici. Însuși faptul că la Gay Pride din Cluj au fost câteva sute bune de oameni, iar de partea cealaltă, doar vreo 100… Progresul e lent, dar vizibil.

Oana, bravo. Ne trebuie mai mulți ca tine. O singură chestie: curajul tău trebuie completat de un sănătos instinct de conservare și de ceva calcul tactic.

Foto: 123rf.com

Loading...
Comentează și tu
Recomandări
Jurnal de voluntar în Vama Veche
Jurnal de voluntar în Vama Veche

Am fost de 1 Mai la Vama Veche, în calitate de voluntar, într-un proiect de „harm reduction” al A.L.I.A.T (Alianța pentru Lupta Împotriva Alcoolismului și Toxicomaniilor).

Citeste
Despre moda din PSD și feminism
Despre moda din PSD și feminism

A circulat de curând pe Facebook o poză cu niște doamne din PSD, pozate la vreo sindrofie, o poză pe care am distribuit-o și eu, amuzându-mă pe seama prostului gust vestimentar al acestora. Două amice feministe au criticat distribuirea pozei respective, pe motiv că ea ar fi discriminatorie și că ar lovi în demnitatea femeilor, că e o dovadă de judecată superficială, pe baza aparențelor…

Citeste
Despre feminism și femeile antifeministe (dar atât de feminine...)
Despre feminism și femeile antifeministe (dar atât de feminine…)

În 2003, când România a anunțat că va participa la coaliția SUA de invazie a Irakului, Chirac, oponent fervent al ideii de a-l ataca pe Saddam, a spus că România a pierdut o bună ocazie să tacă. E util să medităm din când în când la ocazia de a tăcea, atunci când vrem să ne exprimăm pe niște subiecte complexe, cu multe nuanțe și implicații. Acesta este sfatul meu pentru Magda Vasiliu, femeie cu vizibilitate, care a postat pe Facebook, spațiu public, enormitatea aceasta despre femei și feminism:

Citeste
Gay Pride din Cluj, Noua Dreaptă și curajul Oanei Mardare
Gay Pride din Cluj, Noua Dreaptă și curajul Oanei Mardare

Am citit și eu cu îngrijorare despre incidentul de ieri de la Gay Pride din Cluj, când actrița Oana Mardare, a fost ridicată de jandarmi pe motiv de „tulburare și întrerupere a adunării publice“. Am urmărit înregistrarea video a incidentului, ca să nu mă las influențată de ceea ce citeam pe la unul sau altul. Filmarea e o experiență nemediată, și am putut să îmi fac o idee. Trăiască social media.

Citeste
Analfabetismul funcțional, de unde vine și unde ne duce
Analfabetismul funcțional, de unde vine și unde ne duce

Între multele știri deprimante despre România este și aceea că rata analfabetismului funcțional la noi este una din cele mai mari din Uniunea Europeană.

Citeste
Tot despre incidentul de la Muzeul Țăranului Român și tradiționala intoleranță românească
Tot despre incidentul de la Muzeul Țăranului Român și tradiționala intoleranță românească

Pentru că am mai scris un editorial despre incidentul din 4 februarie de la Muzeul Țăranului Român, reiau acest subiect, de data aceasta pentru a reproduce integral comunicatul de presă dat de regizorul Cristian Mungiu în această privință. Vă recomand să îl citiți și să meditați la ceea ce singurul regizor român laureat cu Palme dOr spune despre această nefericită întâmplare, care ne mânjește peste tot în percepția lumii (și nimănui din oficialii de aici nu pare să îi pese):

Citeste