Cum devine psihicul inamicul dietei

Dieta nu dă rezultatele dorite și nu știi de ce? Ocazional, „cazi în păcat“ și distrugi tot ce ai construit în săptămâni de regim? Îți pierzi ușor motivația sau, indiferent cât slăbești, nu ești mulțumită de rezultat? O mică analiză psihologică ce te va pune pe gânduri…

 

Unele persoane încearcă diete variate care în final nu dau rezultate. De ce?

Roxana Arion: Oamenii care vor să slăbească, mănâncă mai puțin, fac sport mai mult, însă deseori rezultatele nu sunt mulțumitoare. Și este posibil ca, în timp, dietele variate să devină indicatori ai viitoarelor îngrășări.

Citește și:

În ce zi e bine să ne cântărim

Dietă: de ce este nocivă înfometarea

Aceste rezultate ar putea fi explicate prin faptul că, atunci când ne îndreptăm atenția asupra unei diete pe care am ales-o la întâmplare ori ne-am documentat despre ea, sau pur și simplu am acceptat sugestii pe care alții, care au testat-o, ni le-au dat, am pornit într-o călătorie spre un tărâm necunoscut cu ochii închiși.

Desigur, putem privi această călătorie ca pe o ecuație din care, aparent, fac parte selecția alimentelor, contorizarea numărului de calorii, consumul de apă, mișcarea fizică întreținută sistematic.

Toate aceste aspecte vizează factorii externi. Și uităm – de cele mai multe ori – de cel mai important aspect: de noi, de psihicul nostru, de nevoile și dorințele noastre atât de diferite, de importanța interiorului nostru.

Trimitem în călătorie valiza singură și rămânem agățați de mânerul ușii, în spatele acesteia, fără să realizăm. Nu este suficient să analizăm doar ce mâncăm. Nici cântarul și nici numărul de calorii nu ne pot spune cum ne simțim.

Din călătorie face parte și călătorul. Lipsesc, așadar, din ecuație, influența psihicului și experiența sufletului. Degeaba urmăm o dietă, dacă nu acordăm importanța cuvenită cauzelor adevărate, profunde, ale kilogramelor în plus, dacă nu înțelegem lecțiile de viață pe care ni le aduc acestea.

Tratăm simptomul fără a elimina cauza. Or, principiile de bază ale oricărei diete sunt să experimentăm la maximum beneficiile fizice ale mâncării, să ne ajute să fim sănătoși, să asigure toți nutrienții organismului.

Câte dintre diete ne oferă, așadar, posibilitatea de a ne bucura de plăcerea gustului și câte ne ajută să fim sănătoși, nu doar mai slabi? Sănătos și echilibrat nu doar trupește, ci și sufletește.

De aceea, nu este importantă o dietă anume, ci relația pe care o stabilești cu tine și apoi cu mâncarea. Fuga după „dieta perfectă“ ascunde o teamă secretă sau o promisiune nerealistă pe care ne-am făcut-o nouă înșine, legată de sănătate și fericire.

De fapt, ea pornește dintr-o teamă de moarte, mai mult sau mai puțin conștientă. În plus, dorința de perfecționism ascunde mereu controlul. Așa se explică de ce călătoria se sfârșește uneori cu gustul regretului și al dezamăgirii.

 

De ce este dificil de susținut motivația într-o dietă?

R.A.: Dieta este motivată de dorința de a slăbi, de a preveni câștigul în greutate și acumularea de grăsime, de a menține un control strict asupra propriei alimentații.

Motivația poate veni din interiorul nostru (noi am luat decizia) sau din exterior (alții ne-au determinat să facem asta). Atunci când imboldul este primit din exterior (de exemplu, la sugestia partenerului), alegem să plasăm puterea altcuiva.

Dorința schimbării nu ne aparține, de aici – eșecul. Și, de cele mai multe ori, nu va fi perceput ca feedback. Principalele gânduri iraționale care ne apar, ar putea fi: „nu arăt bine“, „nu pot fi iubit(ă)“, „sunt gras(ă)“, „nu sunt perfect(ă)“, „nu sunt în stare de nimic“ etc.

Toate aceste gânduri conduc la o avalanșă de emoții disfuncționale: depresie, furie-mânie, rușine, gelozie, vinovăție, emoții care vor genera un comportament neadecvat, de înfometare, exerciții fizice epuizante, mâncăruri alese, dar care nu ne fac plăcere, muncă în exces, somn puțin etc.

Atunci când ne setăm motivația („eu vreau să slăbesc pentru că…“), ne gândim la zonele vieții care ne conferă putere: relații personale, sexualitate, carieră, ne-am stabilit o motivație intrinsecă al cărei răspuns l-am găsit în noi.

Schimbarea vine din noi. Puterea personală este cea care ne ajută să avem un metabolism mai bun. Motivația susținută echilibrat într-o dietă pornește de la înlocuirea gândurilor iraționale de tipul „mâncarea mă îngrașă“, la cele raționale, de tipul „mâncarea mă hrănește“.

Instalarea relaxării, a bunei-dispoziții în timpul mesei, ne determină să devenim mai atenți la semnalele corpului nostru, ceea ce ne face să avem alegeri culinare adecvate, astfel încât întregul sistem psihic-corp va funcționa la capacitate maximă.

 

Unde greșim când stabilim pașii dietei?

R.A.: În momentul în care stabilim pașii dietei, ne axăm pe restricții, iar acestea sunt interpretate, inconștient, drept pedepse. Tot ce se întâmplă în corp legat de mâncare, se întâmplă și în minte.

Primele lecții pe care le primim despre emoții sunt de la părinți. Legătura dintre emoții și mâncare se formează încă din primele zile de viață. Sunt toate acele momente în care, odată cu mâncarea, bebelușul primește dragostea mamei.

Odată cu trecerea anilor, participăm alături de familie la majoritatea sărbătorilor, cu întâlniri în jurul mesei. Descoperim apoi, în condiții de stres, darul relaxant al carbohidraților și mâncăm alimente cu gust bun pentru a ne simți bine.

Mulți dintre noi încalcă restricțiile: mănâncă la ore interzise, ronțăie între mese etc. Ne îngăduim să primim iubirea din mâncare, apoi ne simțim vinovați. Și ne pedepsim prin autoabuz: ne înfometăm, facem exerciții epuizante etc.

Căutăm ulterior scuze, cum ar fi „dieta perfectă“, din nou pentru a nu ne mai simți vinovate. Nu scuza este cea care vindecă trecutul, soluția vindecă și aduce liniștea. Așa apar, cu pași mici, planurile.

Întâi, e bine să ne permitem să trăim senzațiile fizice date de un eveniment stresant, tocmai pentru a separa emoțiile de hrănire. Apoi să ne oferim atenție, dar fără să ne criticăm, și să traducem senzațiile în emoții.

Construim o dietă pentru că ne place, se potrivește cu sistemul propriu de valori și nu pentru că ne este frică să fim pedepsiți, neiubiți. Tot ce e făcut din iubire, ne ajută să ne vindecăm și să ne atingem scopurile.

 

Cum ne setăm corect așteptările în ceea ce privește rezultatele dietei?

R.A.: Setarea corectă a așteptărilor este legată de importanța scopurilor, de exprimarea autentică a ceea ce suntem ca ființe umane, de a crea o imagine cât mai apropiată de realitate, de a oferi darurile cu care am fost înzestrați.

E de preferat să stabilești un stil alimentar care rezonează cu menirea ta personală, pentru a spori puterea metabolică. Așteptările sunt legate de dorința de a fi sănătoși, de a avea relații sănătoase cu noi și oamenii din jurul nostru.

 

Dieta înseamnă schimbare, ne testăm ieșirea din confort – oare, de fapt, nu vrem să îmbrățișăm schimbarea?

R.A.: Orice schimbare de profunzime se realizează din interior către exterior. Când ne decidem asupra schimbării, pornim de la vizualizarea unei liste de argumente pro sau contra procesului.

Schimbarea este cea care va conduce la învingerea dificultății de comportament alimentar cu care ne confruntăm. Acest proces implică recâștigarea greutății dorite, care poate fi atinsă în mod real. Drumul este cu soare, ploaie și vânt și, da, presupune ieșirea din zona de confort.

Este momentul în care luăm în calcul toate aspectele vieții: relațiile cu noi și cu ceilalți, starea de sănătate fizică și psihică, performanțele profesionale și abilitatea de a ne angaja în activitățile care ne fac plăcere.

În tot acest timp, e nevoie de răbdare și blândețe. Presupune declanșarea unui mecanism fin, reglat asemănător unei balanțe: echilibrul acceptării și schimbării.

Să acceptăm aspecte din viața noastră pe care le putem schimba (de exemplu, ce mâncăm în anumite limite). Apoi să acceptăm că există unele aspecte pe care nu le putem schimba: constituția fizică și înălțimea, experiențele timpurii de viață.

Și să acceptăm elementele pe care le putem schimba într-o anumită limită: greutatea noastră pe termen lung, propria familie, ceilalți oameni. Ne acceptăm, pentru început, cu tot cu kilogramele nedorite.

Ieșim din zona de confort fie înțelegând, fie căutând o atitudine empatică, încurajatoare într-un cadru terapeutic specializat, care să ne îndrume spre descoperirea echilibrului.

 

De ce avem pofte mai multe când suntem la dietă? Culmea!, am vrea să mâncăm preparate de care, în mod normal, nici nu ne atingem…

R.A.: Este important să facem diferența între foame, pofte, tentații și plăcere. Foamea este mesajul primit de la corp că a venit momentul să mâncăm. Apoi, confundăm stresul cu anxietatea, cu sentimentul de nesiguranță.

Înainte de a ne îndrepta spre acele preparate de care, cu alte ocazii, nu ne atingeam, e de preferat să ne gândim pentru un moment la orice altceva: cum e vremea de afară, ce activitate plăcută urmează să facem peste puțin timp etc.

Și să realizăm distincția dintre foame și pofta intensă de anumite mâncăruri. Atunci când poftim, ne reprezentăm mental mâncarea respectivă – or, mintea nu face distincția între real, posibil și imaginar.

Poftele pentru un aliment sunt cu atât mai puternice, cu cât imaginile alimentului cu pricina sunt mai vii în mintea noastră. Iar în ziua de astăzi, tentațiile sunt peste tot în jur, trăim într-o societate de consum, care vrea să cumpărăm.

Dacă știm că este „interzis“, nu mai punem la îndoială cât este de benefic, nu ne mai întrebăm dacă e foame sau poftă, nu mai suntem atenți la ce vrea cu adevărat corpul nostru. Ne bucurăm de plăcerea înșelătoare.

 

Ne influențează trăsăturile de personalitate succesul dietei?

R.A.: Emoțiile sunt indicatori ai stării noastre interne, care ne ajută să supraviețuim. Așa cum nu ne ținem respirația, nu e tocmai indicat să stăm câteva zile fără să mâncăm.

Atunci de ce am bloca fluxul natural, firesc, al emoțiilor? Potrivit psihoterapiei cognitiv-comportamentale, scopul nu este să controlăm emoțiile, ci să le înțelegem, să trăim cu ele, pentru a fi sănătoși din punct de vedere emoțional.

Gândurile determină emoțiile, iar emoțiile – comportamentele. Dacă schimbăm gândurile, se modifică atât emoțiile, cât și comportamentele.

Deseori, cei control freak au dorința de a controla lucrurile care nu pot fi, de fapt, controlate, tocmai pentru a trăi iluzia că sunt invulnerabili la suferință și pierderi.

Din păcate, nu putem controla evenimentele majore ale vieții, iar singura cale de a fi împăcați cu noi înșine este să ne relaxăm, chiar dacă nu știm niciodată ce va urma.

La polul opus, unii nu vor să-și asume responsabilitatea, le e greu să aibă încredere în propriile sentimente, să-și accepte ritmul propriu, fără a grăbi procesul de schimbare.

Influențele ușoare, spre o anume tipologie de personalitate, pot fi încadrate într-un tablou generalizat. Personalitatea dependentă poate alege motivația schimbării influențată de exterior, de părerile celor din jur, de modelul prietenilor, sugestia partenerului, în timp ce o personalitate rigidă, obsesiv-compulsivă, ar putea oricând să facă față efortului susținut, poate controla și chiar impune celor din jur un stil de viață restrictiv – de pildă, abordarea unui regim vegan și respectarea acestuia cu maximă strictețe.

Tipologia de personalitate evitantă este cea căreia i-au fost inhibate dorințele și este posibil să-și dorească extrem de rar adoptarea unei diete.

În timp ce o tipologie histrionică duce la limita extremă poftele, tentațiile și plăcerile. Tipologia narcisică este cea mai planificată și organizează detaliat programul unei diete de lungă durată, indiferent de risc.

 

Ce factori contribuie la slăbirea controlului în dietă și la apariția posibilelor abateri?

R.A.: Metaforic, mâncatul în exces este un substitut pentru iubire și plăcere. Oamenii au nevoie să se simtă iubiți și plini de viață.

Mâncăm mult când ne simțim dezrădăcinați, când călătorim mult, când muncim mult sau când activitățile plăcute dispar din viața noastră. Dacă avem multă mâncare în stomac, ne simțim mai greoi, mai cu picioarele pe pământ.

Bărbații folosesc mâncarea pentru a arăta că sunt puternici. Toți acești factori contribuie la pierderea controlului, dar posibilele abateri, întâmpinate cu acceptare și blândețe, vor normaliza continuarea schimbării.

 

Ce e de făcut astfel încât dietele eterne să nu se transforme în anorexii și bulimii?

R.A.: Este important să avem în vedere binomul victorie-disperare, iar pentru acest lucru trebuie să fiu în contact permanent cu emoțiile noastre.

Anorexia și bulimia au criteriu de diagnostic comun supraevaluarea conformației și greutății corporale. Or, mâncatul emoțional este legat direct de emoțiile noastre, nu de foamea corpului.

În cazul bulimiei, există nevoia de a ne afla într-o relație fuzională și refuzul de a dărui iubire. În timp ce în anorexie refuzul este de a primi hrana emoțională, iubirea.

Pentru spargerea cercului vicios, trebuie să avem în vedere că nevoia de confort este alimentată de nevoia de a mânca.

Mâncăm, ne simțim mai bine cu prima ocazie în care emoțiile pozitive scad, ne simțim vinovați, avem nevoie de alinare și alegem să aducem mai mult stres legat de vină și creștere în greutate, menținând astfel tiparul comportamental.

Ne dorim să slăbim? Slăbim! Dar nu facem din asta scopul vieții noastre, obsesia noastră, activitatea principală care să ne consume energia.

Ne hrănim cu mâncare, emoțiile se trăiesc. Nu viceversa. Emoțiile negative vin natural, cele pozitive se construiesc.

 

Cât contează imaginea de sine și relația ta cu tine? Poți să îți dorești ceva ce nu poți fi și de aici eterne diete și frustrări?

R.A.: Imaginea de sine este importantă din perspectiva acceptării. Putem slăbi, dar nu înainte de a ne iubi așa cum suntem. Nu poți să pierzi ceva ce nu ai, nu?

Abia după ce accepți acele kilograme în plus, care nu-ți dau pace, începe adevăratul proces de pierdere în greutate.

Din acel moment lupta cu tine a încetat, te-ai transformat din inamic, în tovarăș de drum. Ai ales răbdarea, blândețea și calmul în detrimentul criticii și judecării.

Și ai făcut-o pentru tine, pentru că singura persoană cu care te compari ești tu. Există și posibilitatea ca setările legate de dorințe, așteptări să nu fie conforme cu realitatea, și atunci se poate instala dezamăgirea. Dar reține: înainte de a fi dezamăgit de cineva, este posibil să te fi amăgit singur.

 

De ce unele femei nu se plac pe sine indiferent cât slăbesc?

R.A.: Au slăbit cu adevărat pentru ele? O vorbă de apreciere, recunoașterea meritelor, un zâmbet, o îmbrățișare, o nouă relație de iubire, schimbarea job-ului sau pur și simplu nevoia de a fi autentic sunt soluții liniștitoare.

Este important să alungăm critica. Să ne relaxăm, să fim fericiți aici și acum, nu mâine sau când slăbim x kilograme…

 

Roxana Arion este psiholog clinician specialist, psihoterapeut, tel.: 0768494914, arionoffice@yahoo.ro, www.roxanaarion.ro

loading...
Loading...
Comentează și tu
Recomandări
Care este diferența dintre apa plată și apa minerală
Care este diferența dintre apa plată și apa minerală

Apă minerală? Plată? Carbogazeificată? Poate că nu ne întrebăm prea des despre aceste diferențe, însă ar trebui să o facem. Câteva lămuriri ne oferă domnul inginer Nicolae Șarvari, de la Borsec.

Citeste
Obiceiuri alimentare pe care le putem schimba... în cuplu
Obiceiuri alimentare pe care le putem schimba… în cuplu

Cu toții avem anumite obiceiuri alimentare, iar în cuplu putem constata că nu sunt compatibile. Iată ce avem de făcut dacă ne dorim o schimbare constructivă a stilului alimentar.

Citeste
Autosabotare: Motive psihologice care ne împiedică să slăbim
Autosabotare: Motive psihologice care ne împiedică să slăbim

Deși suntem nemulțumite că nu slăbim, în spatele acestei rezistențe se pot ascunde cauze psihologice. Iată câteva motive pentru care apelăm la autosabotare.

Citeste
Dependența de dulciuri: 9 din 10 femei iubesc ciocolata. A zecea minte
Dependența de dulciuri: 9 din 10 femei iubesc ciocolata. A zecea minte

Dependența de dulciuri este o problemă serioasă pentru noi, femeile. Iată câteva motive din spatele ei, dar și soluții pentru a o depăși.

Citeste
Ce înseamnă o cafea bună în viziunea unui campion mondial
Ce înseamnă o cafea bună în viziunea unui campion mondial

Alexandru Niculae este World Coffee Roasting Champion 2016. Adică știe cel mai bine din lume cum arată și ce gust are o cafea bună. Iată-l în revista noastră, detaliind chestii subtile despre cea mai populară băutură a dimineții.

Citeste
Alimente pentru o memorie mai bună
Alimente pentru o memorie mai bună

Uiți des unde ai pus cheile de la casă, dacă ai plătit sau nu anumite facturi? Unele sarcini de la serviciu parcă ți se șterg din minte? Ce e de făcut? Ajută-ți memoria cu alimentele potrivite!

Citeste