Mariana Fugaru: despre bucuria de a modela minți și caractere

Pentru unii oameni, meseria de profesor nu este doar o carieră, ci o chemare. Mariana Fugaru, profesor și director al centrului educațional Aristokids, vorbește despre responsabilitatea, frumusețea și sensul acestei profesii. Într-o lume în continuă schimbare, ea crede că adevărata educație nu ține doar de cunoștințe, ci și de formarea valorilor, empatiei și a spiritului uman.

Revista Psychologies: Ce te-a motivat să alegi meseria de profesor?

Mariana Fugaru: Am ales această profesie pentru că îmi place să interacționez cu oamenii, iar lucrul cu copiii îmi aduce șansa, după mine extraordinară, de a contribui în mod activ la procesul devenirii lor. Am ales meseria de profesor și pentru faptul că am avut un exemplu concret de reușită în profesie și anume pe mama mea. La ea am văzut că această meserie înseamnă și strădanie, și dăruire, dar și satisfacție atunci când vezi că primele două au dat rezultate.

Să fii profesor nu presupune doar transmitere de cunoștințe, ci și formare de valori, repere și modele de comportament. Făcând eu această meserie am simțit că lucram în mod direct cu copiii contribuind la dezvoltarea de abilități cognitive, dar și a celor de personalitate. Până la urmă, ce îți poate încălzi sufletul mai mult decât gândul că ai contribuit la devenirea unei ființe umane?

R.P.: Cum te ocupi de stresul sau de emoțiile negative care pot apărea în interacțiunea cu elevii?

M.F.: În această meserie trebuie să dovedești neapărat înțelegere, chiar și în situațiile mai puțin plăcute, în care elevul nu are cea mai potrivită atitudine. Trebuie să dovedești acel tact didactic și să faci cele mai potrivite intervenții pentru a afla cauza acelei atitudini, dar și metode prin care să îmbunătățești situația. Elevul trebuie să te simtă aproape de sufletul lui, să simtă că vrei să îl ajuți și că ai capacitatea de a face acest lucru. Până la urmă, în spatele fiecărui copil se află o istorie cu bune și cu rele, și de aici trebuie pornit pe drumul schimbării în bine, dar doar prin empatie.

R.P.: Ce sfat ai da cuiva care ar dori să practice această meserie?

M.F.: Primul sfat pe care l-aș da ar fi acela că, dacă nu îi place să interacționeze cu copiii și, în general, cu oamenii, atunci ar fi o greșeală să își aleagă această profesie și ar trebui să meargă pe alt drum. Am deschis Aristokids în 2008 pentru că eu, împreună cu echipa de profesori și educatori de la grădiniță și after-school, iubim copiii și ne dorim să contribuim la dezvoltarea lor, să-i îndrumăm pe drumul devenirii lor ca oameni și ca viitori profesioniști. Ce poate fi mai emoționant pentru un educator decât să primească în fiecare an vizita unor tineri frumoși care cândva au fost omuleții drăgălași cărora acesta le-a îndrumat pașii de început pe tărâmul minunat al cunoașterii?

R.P.: Ce modalități de a te dezvolta în profesie cunoști? Ai și apelat la ele?

M.F.: În primul rând te dezvolți practicând continuu această meserie, pentru că vei învăța câte ceva chiar de la copiii cu care interacționezi zi de zi. Există însă și activități gândite să genereze dezvoltare, precum lecțiile deschise, susținute de tine sau de colegi, cursurile de perfecționare, proiecte educaționale, diferite examene de obținere a unor grade didactice sau a doctoratului. Eu am absolvit Facultatea de Fizică și Facultatea de Științele Educației, ambele la Universitatea București. Dețin Gradul I pentru predare în învățământ. Am ocupat poziția de director de școală și m-am implicat mereu din vocație pentru a dezvolta și susține, cu acțiuni concrete, dezvoltarea copiilor noștri. Eu, la rândul meu, am doi copii, acum adulți, și am contribuit la dezvoltarea lor cu iubire și dăruire și în calitate de părinte.

R.P.: Ai avut în decursul carierei o revelație care v-a marcat evoluția?

M.F.: O revelație nu am avut, dar au fost mici întâmplări care mi-au completat imaginea privind importanța meseriei de profesor. Până la urmă, noi toți suntem rezultatul muncii unor profesori și, când spun „noi toți”, aici includ și savanți, de o recunoaștere internațională cu merite deosebite, dar și oameni obișnuiți, toți fiind importanți pentru societatea umană.

Am deschis centrul Aristokids cu dorința și menirea ca aici să le fie cultivate copiilor, cu multă dăruire din partea educatorilor, curiozitatea și interesul pentru cunoaștere, entuziasmul de a învăța, spontaneitatea și spiritul creativ. În „lumea Aristokids”, copiilor li se dezvoltă libertatea de exprimare; aici ei sărbătoresc bucuria de a descoperi răspunsuri și de a cerceta lumea din jurul lor.

Invit mereu părinții să ne cunoască „la noi acasă”, la Aristokids, să ia contact cu lumea construită aici pentru copii. Să viziteze spațiile unde ne întâlnim zilnic cu micuții și organizăm activități de învățare și cunoaștere, în așa fel încât să îi însoțim în călătoria lor de dezvoltare și evoluție de la primii ani la grădiniță.

R.P.: Care este cea mai mare recompensă pe care o primești în urma muncii tale?

M.F.: Consider că cea mai mare reușită este aceea că am format, noi profesorii, alături de familie, oameni adevărați, de care societatea are atât de multă nevoie. Mă bucur când la grădinița Aristokids primim din partea părinților cuvinte de laudă pentru munca noastră, când micuții au rezultate frumoase și cresc armonios, creează legături și prietenii. Pentru copiii de la after-school, de asemenea, atunci când au rezultate bune și foarte bune la școală, deoarece contribuim zilnic pentru a-i instrui la teme, a-i învăța să se organizeze și le oferim feedback individual.

Organizăm cursuri opționale pentru ei, precum: Șah, Limba Engleză, Matematică, Limba Română, Aritmetică, Robotică, Programare, IQ Kids, Mindfulness, Atelier STEM. De asemenea, la Aristokids sărbătorim și ne bucurăm împreună cu copiii la evenimentele pe care le organizăm împreună cu ei, cum sunt zilele lor de naștere sau sărbători tematice, cum sunt petrecerea de Crăciun, Paște, Halloween.

R.P.: Cum abordezi rezistența sau scepticismul unui elev în procesul de învățare?

M.F.: Cu răbdare, cu empatie, cu exemplul personal, cu perseverență, cu dorința de a reuși să schimb în bine viitorul acelui copil. Împreună cu copiii, colaborând cu ei, formând o echipă și arătându-le ce anume le aduce bun și cum îi ajută, pas cu pas, orice exercițiu poate mai dificil la început, temă, subiect sau proiect nou pentru ei. Depășind împreună cu ei dificultățile care apar, obiectiile lor, punând deopotrivă din partea mea empatie și calm, precum și limite sănătoase în procesul lor de învățare. Și disciplina are locul ei în procesul de dezvoltare și învățare al copilului, și ea este necesar să existe.

La Aristokids, educatorii și profesorii noștri vin cu multă experiență didactică — de peste 15 ani, parte dintre ei — dar și colegi mai tineri, cu la fel de multă inițiativă și dedicare, se ocupă de copii și de cursurile opționale din cadrul after-school. La bază, cu toții iubesc copiii și, împreună, creăm o atmosferă propice de învățare și creștere a aptitudinilor.

R.P.: Unde vezi viitorul domeniului tău, având în vedere evoluția tehnologiei și schimbările din societate?

M.F.: Mă întrebați dacă, odată cu dezvoltarea inteligenței artificiale, va dispărea meseria de profesor? Răspunsul meu este că acest lucru nu este posibil, dintr-un motiv foarte evident: niciun dispozitiv nu va putea reproduce relația atât de specială, cu atâtea valențe — relația profesor–elev. Să ne gândim doar la privirea robotului, care este goală, prin comparație cu privirea profesorului care îi spune elevului atât de multe: că este mândru de evoluția lui, că vrea să îl ajute, că empatizează cu el, că îl întristează ceva din comportamentul acestuia… și lista poate continua!

Desigur că evoluția tehnologiei ne poate susține în procesul de învățare și educare al copiilor și poate fi folosită în direcția utilizării unor metode variate de predare și acumulare de informații, cu rezultate foarte bune din partea copiilor.