Disciplină versus pedeapsă, în obținerea cooperării copiilor
De ce pedepsim copiii? Îi pedepsim ca să își învețe lecția și să își corecteze comportamentul? Ce se întâmplă, de fapt? Este eficientă pedeapsa pe termen lung?
Însăși cuvântul „pedeapsă” sugerează durere. Pedepsele dor, cauzează suferință. Când noi suferim, suntem oare mai eficienți? Dacă cineva ne pedepsește, învățăm mai repede? Dimpotrivă, oamenii învață repede atunci când sunt relaxați, când le este bine.
Diferența dintre pedeapsă și disciplină este că pedeapsa urmărește schimbarea comportamentului prin frică. Copiii își ascultă părinții din cauza fricii că vor fi pedepsiți. Pedeapsa aduce cu ea foarte multe probleme dintre care și lipsa responsabilizării copilului și, totodată, fuga de greșeli. De frica unei pedepse, copilul va da vina pe alții, nu va fi capabil să își recunoască greșelile și îi va fi frică să încerce. Pedeapsa stopează curiozitatea și hrănește conformismul.
Ce putem face ca să obținem comportamentul dorit fără a cauza aceste lucruri. Putem obține comportamentele dorite la copiii noștri, utilizând disciplina.
- Scopul disciplinei este învățarea, nu suferința.
- Comportamentul nostru este o alegere.
- Dacă îmi aleg comportamentul, îmi aleg și consecința.
Disciplina generează în copil autodisciplină și responsabilitate. Persoanele care dau dovadă de autodisciplină sunt cele mai fericite, deoarece acestea reușesc să își aleagă comportamentul și să fie autentice. Pentru a ne putea disciplina copiii și a nu transforma disciplina în pedeapsă, trebuie îndeplinite patru condiții:
- Disciplina este revelată din timp, ori de câte ori este posibil.
- Disciplina este relaționată logic la comportament.
- Disciplina este rezonabilă ca durată de timp și intensitate.
- Disciplina este respectuoasă atât pentru copil, cât și pentru părinte.
Disciplina este revelată din timp.
Acest lucru înseamnă că îi vom spune copilului ce urmează să se întâmple dacă demostrează un anumit comportament. Disciplina are de-a face cu comportamentele pe care și le asumă. Pedepsele par nedrepte copiilor pentru că se întâmplă odată cu comportamentul și nu li spune dinainte ce se va întâmpla.
Disciplina este relaționată logic la comportament.
Este foarte important ca o consecință să fie relaționată la comportament, adică să aibă o legătură directă cu comportamentul. Daca consecință nu este logică, atunci disciplina se transformă în pedeapsă deoarece apare suferința. Nu există nicio legătură între a lua o notă proastă și a nu mai pregăti prăjitură preferată a copilului.
Consecințele sunt de două feluri: naturale și logice. Consecințele naturale sunt cele care se întâmplă fără intervenția părintelui. De exemplu, „dacă nu te grăbești, vei pierde autobuzul”. Consecințele logice sunt cele în care intervine părintele. De exemplu, „dacă alegi să mai fugi prin magazin, data viitoare vei rămâne acasă”.
Disciplina este rezonabilă.
În momentul în care aplicăm disciplina, aceasta trebuie să fie rezonabilă. În momentul în care aplicăm consecințe pe o perioadă lungă de timp, nu avem unde să ne întoarcem sau dacă spunem niciodată sau întotdeauna, disciplina se transformă în amenințare, deci în pedeapsă. De exemplu, copilul trebuie să ajungă la ora 7 acasă și întârzie pentru 30 de minute. O consecință rezonabilă ar fi, data viitoare când va pleca afară va trebui să se întoarcă acasă cu 30 de minute mai devreme, versus pedeapsa, nu va mai ieși afară toată săptămâna.
Disciplina trebuie gândită din timp și treptat ca să avem unde să ne întoarcem, altfel nu o putem aplica. Pentru a ne fi mai ușor să aplicăm consecințele putem face o corelare cu consecințele pe care le avem noi la serviciu. La serviciu, dacă nu îți îndeplinești sarcinile, șeful îți va atrage atenția, apoi e posibil să îți dea un avertisment, apoi o scădere de salariu, iar mai apoi să te concedieze.
Disciplina este respectuoasă.
Disciplina este respectuoasă deoarece nu se urmărește suferința, sentimentul de vinovăție, umilirea sau rușinea. Beneficiile disciplinei pe termen lung sunt:
- eliminarea comportamentului negativ,
- păstrarea stimei de sine,
- autodisciplina,
- autocontrolul,
- responsabilizarea copilului.
Prin practicarea disciplinei, copilul va putea greși păstrându-și curiozitatea, va putea învăța din greșeli, privind greșeala ca pe o oportunitate de învățare și va putea deveni adultul responsabil, cu stimă de sine ridicată, care va putea sta pe propriile lui picioare, își va asuma comportamentul și deciziile sale și își va menține curiozitatea vie în viață.
