CITESTI ACUM
Pentru soțul mamei mele, voi fi mereu copilul ăluilalt. Părinții mei m-au abandonat, amândoi!

Pentru soțul mamei mele, voi fi mereu copilul ăluilalt. Părinții mei m-au abandonat, amândoi!

„Tata ne-a părăsit când eu aveam șapte ani. Am rămas doar cu mama pentru scurt timp, pentru că și-a găsit pe altcineva. Ea avea o treabă: să se mărite, nu putea să trăiască fără un soț care să o întrețină.

Mama este casnică, nu se punea problema să mă poată crește singură, fără resurse financiare. O perioadă ne-au întreținut bunicii materni. Pentru mama, însă, era important să își găsească un soț, ceea ce a și făcut.

Citește și:

Am o mamă imatură și nu o vreau în preajma mea

M-am săturat de drame în relația de cuplu

Indiferent de ce am simțit eu. S-a recăsătorit cu un bărbat dur, genul care gândește și spune că locul femeii e la cratiță și cu gura închisă.

Genul pus pe ceartă și scandal pentru că el dă bani în casă și cere «respect» la schimb. Genul care mă bătea deseori doar pentru că eram în calea lui. Pentru că eram împrăștiat. Că luasem o notă proastă. Că făceam gălăgie.

Că am spart o vază. Mama, o submisivă. Îmi spunea să tac și să-l ascult, că mulțumită lui nu ne lipsește nimic. Pentru ea, contau banii. Nu iubirea, înțelegerea, protecția.

Am crescut cu teamă de el, în scandaluri, că trebuie să dea de mâncare și copilului «ăluia». Evident, la școală am învățat tot mai prost, m-am închis în mine, iar la 15 ani am plecat la bunici.

Pe care i-am implorat să nu mă abandoneze și ei. Au intervenit, i-au spus mamei că nu are decât să își trăiască viața cum vrea, dar că eu voi rămâne la ei. Iar asta m-a salvat. Oarecum… Era destul de târziu.

Mama avea deja un alt copil, fratele meu, cu minunatul ei soț. Avea o nouă familie. Eu doar am scăpat. Nu cred că i-am lipsit prea tare. Pentru ea, eram un motiv de stres în minus.

Absența mea îi liniștea soțul, iar ea de asta avea nevoie. Mai trebuie să spun ce traume car după mine? Dacă nu îl lovesc pe tatăl vitreg atunci când îl văd, cum simt uneori nevoia, este datorită bunicului meu.

Care a încercat, cât a putut, să îl înlocuiască pe tatăl care îmi lipsea. Măcar m-a ajutat să îmi văd de școală și să nu eșuez și mai rău în viață.

Nu doresc nimănui experiența mea de viață. Familia mea sunt bunicii. Părinții m-au abandonat. Amândoi.“

Foto: Shutterstock

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Sus

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!