O legatura de prietenie

Si daca partenerul tau ti-ar fi si prietenul cel mai bun? Crezi ca ar scadea atractia dintre voi? Nu neaparat, dar nu uita: complicitatea si increderea sunt indispensabile pentru a construi o relatie vie.

De ce e greu

„Mai intai prieten, dupa aceea amant, in final amic“ – acesta este, se zice, traseul iubirii in natura. Anton Pavlovici Cehov, dramaturg si medic de profesie, a facut aceasta observatie devenita a­poi maxima, intr-una din piesele sale, Unchiul Vania. Dar niciodata relatiile acestea nu sunt pure intre doua persoane de sex opus (sau nu).

Sa vorbesti in cuplu despre prietenie nu vine de la sine, nu se da la pachet odata cu intrarea in relatie. Sentimentul nu se potri­ves­te deloc cu viziunea romantica si pasionala pe care o avem despre dra­goste. Cristian Petrescu, psiholog si presedintele Asociatiei de Consiliere si Terapie a Familiei, cre­de ca „prietenia este cel mai important sentiment dintre doi oameni, care precede relatia de cuplu si, in mod ideal, ar trebui sa reziste chiar si dupa terminarea unei astfel de relatii“.

Se spune ca mariajele fericite sunt fondate pe o prietenie profunda. Aceasta se hraneste din centrele de interes si din ocupatiile co­mune, dar in aceeasi masura – din stima, respectul si sustinerea mu­tuala, din grija de a asculta nevoile si suferintele celuilalt… Cuplu­rile fericite se cunosc intim. Partenerii stiu perfect ceea ce-i place si ii displa­ce celuilalt, ce doreste, ce spe­­ra, ce viseaza. Toate acestea im­pun a­ten­tia constanta a celuilalt.

Or, nu e sim­plu sa fii me­reu atent la ce­la­lalt. De multe ori, si cu cat re­latia e mai sigura, celalalt este ig­no­rat, ui­tat, ca ceva care e me­reu „a­colo“ si n-are cum sa ple­ce niciodata. In plus, multi acorda in­ta­ie­tate re­la­tiilor de prietenie din afara cuplului, in timp ce lasa vietii con­ju­gale privilegiul sexualitatii si al conflictelor.

De ce este important

„Cel mai bun prieten, cea mai buna prietena este acela sau aceea pe care il sau o iubim cel mai mult, dar fara sa ii ducem lipsa, fara sa suferim, fara sa induram. Este acela sau aceea pe care am ales-o, cel sau cea pe care il sau o cunoastem cel mai bi­ne, care ne cunoaste cel mai bine, pe care putem conta, cu care im­par­tasim amintiri si planuri, bucurii si necazuri…“, scrie filozoful André Comte-Sponville, inainte de a incheia: „Cine nu vede ca acesta este, de fapt, cazul cuplului?“.

Aceasta definitie corespunde cu ceea ce psihanalistii numesc „curentul tandretii“, una dintre cele do­­ua componente ale relatiei amoroase. Cristian Petrescu ne atrage „atentia asupra faptului ca, pentru a ajunge la pasiune si erotism profund, este necesara perioada de tan­drete. Erotismul si tandretea coexista ca nevoi ale fiecaruia, dar do­za lor necesara pentru echilibru es­te unica pentru fiecare om in par­­­te. Atractia fizica si dorinta de a fi apreciat in plan erotic nu exclud ma­nifestarile de ordin spiritual; de aceea, putem vorbi despre o comple­mentaritate intre «curentul de tan­­­­drete» si «curentul erotic»“.

Este normal ca dorinta sa se toceasca din cand in cand. In aceste momente de ragaz, partenerii trebuie sa poata conta pe acest alt curent, „afectiv“. Prietenia in cuplu depin­de, inainte de toate, de ceea ce fieca­re cunoaste despre celalalt. Este ceea ce in­seam­na „a avea o «harta a iubirii» detaliata“: termenul desemneaza zona creierului un­de se sto­­­chea­za toate in­for­ma­ti­i­­­le potrivite despre viata partenerului. De pilda, Marina, 43 de ani, evita subiectele politice pe care so­tul sau le detesta; Paul, 39 ani, are grija sa-i aduca so­tiei sale, din ca­la­toriile pe care le face, mirodeniile pe care ea le a­do­ra. Aceste mici atentii sunt prefera­te decla­ratiilor pasionale.

Pentru ca gesturile de detaliu sunt cele care per­mit intretinerea con­tactului cu co­­­tidianul. In acelasi timp, ele in­ta­resc com­plicitatea si atasamentul, dar constituie si o ar­ma secreta pen­tru a traversa crizele conjugale ce apar de-a lungul timpului. Cu cat prietenia si cu­noas­terea recipro­ca sunt mai solide in­tre parteneri, cu atat ele ii pro­tejeaza de posi­bilele sentimente de agresivitate ce pot surve­ni in cu­plu. Daca prime­le sunt superioare – sau cel pu­tin suficiente – pentru a cas­ti­ga „batalia“ asupra ultimelor, a­tunci to­tul e bine. Caci, asa cum spunea Shakespeare, totul e bi­ne cand se sfarseste cu bine!

Ce trebuie facut

• Distributia activitatilor – vechi principiu economic, nu-i asa? Practicarea unui sport, a gra­dinaritului, iesiri… Nimic nu se compara, pentru a inviora prie­tenia in cuplu, cu imparta­si­rea activitatilor care le fac placere celor doi – cu conditia de baza ca partenerii sa se puna de acord.

• Instaurarea ritualurilor de cuplu. Sarbatorirea aniversarii unei intalniri, a casniciei sau chiar a primei dispute este un motiv pentru a privi cu umor si mandrie drumul parcurs. Aceasta permite crearea unei „culturi de cuplu” care-i asigura rezistenta. Se pot aniversa chiar si… conflictele depasite!
• Desavarsirea unei cunoasteri reciproce se petrece in timpul unor discutii despre prietenii cei mai buni ai partenerului, despre persoanele care ii enerveaza, despre ce gandesc si ce viseaza, despre cartile si muzica si filmele preferate etc.

• Daruirea tandretii. E adevarat ca nu putem fi in orice moment disponibili pentru celalalt si nu putem raspunde tuturor nevoilor de atentie a partenerului. Vor exista mereu ocazii in care te vei simti neglijat… In acest caz, mai degraba decat reprosurile („Nu esti niciodata tandru cu mine”), cel mai bun mijloc pentru a destepta afectiunea este sa-ti acorzi atentie tie insati. Exista nenumarate posibilitati sa te rasfeti, alinti, sa te bucuri de minunata persoana care esti. Cu siguranta, si celalalt va observa la un moment dat.

Adaptare: Alex Matei
Foto: dreamstime.com