Citești
Unora le reuseste

Unora le reuseste

Revista Psychologies

Luminita si Valentin sunt impreuna de multi ani. Au un fiu superb si isi traiesc viata intens si cu multa atentie pentru calitatea experientelor proprii. Stim ca nu exista reteta pentru un mariaj perfect dar pot exista mariaje care inspira, care iti dau chef sa te casatoresti sau sa o iei de la capat, convins fiind ca viata in doi e varianta cea mai buna.

 

Umorul si generozitatea – LUMINITA, 54 DE ANI

Succesul unei casnicii nu se masoara prin numarul de ani pe care i-a traversat acea casnicie, ci prin felul cum i-a traversat. Nu exista retete pentru un astfel de succes si depinde de fiecare cuplu ce intelege prin succesul casniciei lor. Cand intamplarea face ca diverse persoane, mai tinere decat mine, sa afle cati ani de casnicie am, persoanele necasatorite, in special fetele si femeile, ma intreaba aproape invariabil: «Și cum ai reusit sa-l tii atat timp pe sotul tau langa tine?». E o intrebare care ma agaseaza si care ma intristeaza deopotriva, si asta pentru ceea ce scoate ea la iveala. Intr-o relatie, nu te trezesti ca faci pe papusarul cu cel de langa tine.

De cele mai multe ori, oamenii risca sa plece pe drumul casniciei in mod gresit si asta pentru ca parintii cultiva in mintea copiilor lor (fie c-o fac voit sau indirect, prin propriul exemplu) ideea ca partenerul de viata e mai degraba un concurent, eventual un dusman decat un coechipier. Si asa se face ca, de multe ori, tinerii nu sunt pe deplin sinceri si deschisi atunci cand se casatoresc si, mai ales, dupa aceea. Uneori, nici nu-si dau seama ca nu sunt sinceri si ca nu se bazeaza pe sentimentul de incredere reciproca!

Cred eu ca, atunci cand te casatoresti, ar trebui sa te intrebi: «Sunt eu in stare sa stau multi ani de aici inainte cu el sau cu ea?». Poate ca daca oamenii s-ar intreba asa, rata divorturilor ar fi mai mica – spun «poate». Prin urmare, o prima posibila explicatie a succesului in casnicie ar fi ca in cel de langa tine trebuie sa vezi si sa simti un partener si nu un competitor.

Evident ca trebuie sa existe dragoste, caci «daca dragoste nu e, nimic nu e», si mai cred eu ca trebuie sa existe dialog si imaginatie. Prin dialog se mentine legatura si comunicarea cu cel de langa tine, umorul si generozitatea. Toate acestea te ajuta sa mentii aprinsa flacara iubirii, iti da energie si putere sa parcurgi un drum lung, care adesea nu e pavat cu flori, alaturi de persoana cu care formezi un cuplu.

Mie imi place sa spun ca ne-am «inhaitat», inhaitarea cu partenerul presupune si o doza consistenta de complicitate in ceea ce faci si ceea ce simti. De cele mai multe ori, parintii ne educa in a trai pe sexe si din cauza asta se traieste in doi, dar fiecare e marginit de preocuparile strict destinate sexului pe care il poarta. Și asa, partenerii ajung sa traiasca separat, chiar daca sunt impreuna. Mi se pare mai coroziv sa alegi sa traiesti pe sexe, strict preocupat si incarcerat de responsabilitatile destinate strict sexului tau.

Mie imi place sa spun ca eu si sotul meu avem o mentalitate androgina de cuplu si asta te ajuta cel putin in trei directii. Prima ar fi ca te ajuta sa descoperi cat de interesant este sa intelegi si sa metabolizezi preferintele si pasiunile celuilalt; a doua este ca te ajuta sa petreci mai mult timp impreuna, intr-un mod util si foarte placut alaturi de persoana iubita. A treia directie ar fi ca, atunci cand ai copii, mama ar putea sa faca pentru copil si ce poate face tatal si viceversa, adica amandoi sa aiba acelasi grad de implicare in cresterea si educarea unui copil.

Si asa, am ajuns si la al treilea motiv (si nu ultimul) in reusita unei casnicii si nici pe departe cel mai putin important, si anume copiii. Consider ca, pentru un cuplu, copiii sunt o motivatie solida si o binecuvantare, care ii ajuta sa fie impreuna si sa-si poarte dragostea la drum lung. Fiul nostru, pe care l-am crescut cu drag si, spre norocul lui, n-am uitat ce simteam, ce faceam si ce ne doream cand eram copii. Acest lucru ne-a ajutat sa-l putem intelege si ajuta mai lesne.“

 

Egalitatea perfecta – VALENTIN, 64 DE ANI

Vast program, cum spunea odata DeGaulle (dar legat de alt subiect). In mai toate picturile avand ca subiect pe Adam si Eva, fructul oprit este reprezentat printr-un mar. Am observat, in timp, ca barbatii, cand se insoara, folosesc cam aceeasi motivatie: este jumatatea mea, dar eu sunt jumatatea cu codita ! Eu am optat pentru o egalitate perfecta si permanenta intre mine si sotia mea, cu o intrepatrundere a atributiilor ce revin traditional partenerilor, fara complexe de inferioritate sau superioritate. Daca sotia mea castiga mai mult, toate bune, eu gatesc mai bine!

Trei lucruri sunt importante pentru succesul nostru: prezenta baiatului nostru, care ne motiveaza permanent, simtul umorului practicat permanent, care te fereste sa devii prea serios cu tot ce te inconjoara in Romania de astazi, si imaginatia, cu care iti petreci timpul cat mai mult in afara casei, care te fereste de traitul cu repetitie.

Acestea sunt si lucrurile pe care le-am facut. Ce nu am facut nici eu si nici sotia mea, a fost sa spunem: nu mai pot sa fac la varsta mea asta sau asta ! Ba poti, si daca o faci tot timpul, celor din jur nu li se va mai parea bizar. Asa ca nu ne ferim niciodata de joaca sau prostioare , ca d’aia suntem, toti, nostalgici dupa copilarie!“

 

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

Vezi comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Sus
Prinde o reducere o dată în lună! Totul redus cu 30%
ABONAMENTE, CĂRȚI, EVENIMENTE
AGENDE PERSONALIZATE