Citești
Cea mai trista poveste din viata mea

Cea mai trista poveste din viata mea

Revista Psychologies

Povestea mea incepe intr-o si de toamna in 2008 era prin noiembrie. Eram acasa, navigam pe net. Intre timp a aparut sora mea, care imi spune „Vrei sa cunosti pe cineva?” Eu am ramas scocat, chiar nu ma asteptam la asa ceva in momentul ala. Desi cu ceva timp in urma pierdusem pe cineva si aveam de gand o perioada sa stau asa sa imi pot reveni.

Dar sa revenim la povestea anterioara, atunci sora mea mi-a dat adresa ei de ym! Imediat am intrat si am inceput sa vorbim. I-am spus povestea mea, ce patisem. Ea nu prea mi-a spus multe despre ea. Intr-un tarziu a trebuit sa ne luam la revedere pentru ca ne astepta o zi foarte grea si pe ea si pe mine, trebuia sa mergem la serviciu. Am vorbit asa cam o saptamana dupa care am hotarat sa ne cunoastem fata in fata. Era sambata seara, am plecat spre ea, am ajuns aproape de locuinta ei si cand ma uit aveam pana la masina. Am oprit undeva si m-am apucat sa fac pana, scot rezerva, aveam pana si la rezerva pffffffff, nu imi venea sa cred de ce mi se intamplau mie toate astea.

M-am apucat, aproape eram gata cand sa pun roata in masina ce sa vad ea venise la mine, ne-am salutat bine inteles si un pupic amical asa, ok. Ne-am urcat in masina, am mers la o vulcanizare care era la cateva sute de metri, am facut pana si am plecat la ea acasa. Ea locuia intr-o garsoniera, am urcat sus si am discutat putin dupa care eu m-am apucat sa instalez sistemul de operare la laptopul ei, intre timp am mai vorbit, am terminat, se apropia timpul ca eu sa plec, era foarte tarziu, ne-am sarutat si am plecat.

Eram foarte fericit ca o cunoscusem. Isi doarea aceleasi lucruri pe care si eu mi-le doream. Uramatoarea saptamana vorbeam in fiecare seara pe messenger vineri seara a venit ea la mine acasa, eram foarte fericit. Am mai intarziat putin la serviciu dupa care am ajuns si eu intr-un final acasa. Ma astepta, era foarte timida asta imi da foarte multa incredere ca pot face eu primul pas.

Dimineata trebuia sa merg la parintii ei undeva la tara sa ma cunoasca, am plecat ma prezentat parintilor ei, in noaptea aceia am ramas acolo am plecat duminica dupa amiaza. Pe drum inspre bucuresti am discutat foarte multe, dintr-o data imi spune ca vrea sa ne mutam inpreuna, i-am spus sa stam sa ne mai cunoastem.totul se intimpla foarte repede bine inteles ca eu nu prea am fost de acord am incercat sa-i explic, dar ea nu m-a inteles si s-a suparat pe mine. Pina la bucuresti nu a vorbit cu mine, am lasat-o in pace, am urcat sus cu ea am mai stat putin cu ea. Am incercat sa vorbesc cu ea dar nu vroia sa vorbeasca cu mine, am sarutat-o si am plecat. Eram foarte derutat nu stiam ce avea in cap.

La inceputul lui decebrie a ramas gravida. A facut testul si m-a sunat eram la serviciu mi-a spus ca o sa fiu tatic, eram foarte fericit imi doaream un copil foarte mult. In ziua aceaea nu mai vedeam nu mai auzeam, eram foarte fericit. Am plecat in ziua aceea de la serviciu, am mers la un magazin de bijuterii, am cumparat un inel de logodna, urma sa il dau de Carciun, se apropiau sarbatorile de iarna. Am hotarat sa mergem de Carciun la munte si de revelion sa-l facem la mine acasa cu inca un prieten si sotia lui. Am ajuns acasa, am pus bine inelul ca nu care cunva sa-l gaseasca si sa pierd surpriza. In seara de Craciun am scos inelul si i-am facut o declaratie dupa care am cerut-o de sotie, era foarte fericita nu ii venea sa creada. A doua zi ii era foarte rau de la sarcina. Am inteles, era normal sa fie asa, am incercat sa-i fiu alaturi dar ea se purta foarte ciudat cu mine, ii pregateam sa manance tot ce vroia ea, ii faceam suc de lamaie tot ce vroia ea, am fost langa ea 24 din 24. Nu vorbea cu mine, era foarte suparata dar nu inteleg nici acum de ce se purta asa.

In seara de revelion petreceam cu prietenul meu si vorbeam si noi acolo ca intre barbati, iar ea a inceput sa plainga si sa imi spuna ca daca nu imi convine ea se duce si face avort. Doamne cand am auzit asa nu mai aveam chef de nimic. Prietenul meu a incercat sa imi explice ca o sa fie bine ca ii trece. Am mai stat putin acolo cu el dupa care m-am dus la ea in dormitor sa stam de vorba, am gasit-o plangand. Am incercat sa o iau in brate dar ea afugit de mine. Intr-un final am reusit sa o impac, am luat-o si am mers in sufragerie la ceilalti. Dupa plecarea lor am facut dragoste si i-am spus sa nu mai spuna niciodata sa faca avort i-am explicat ca imi doresc acel copil. O iubeam foarte mult, nu stiu daca ea ma iubea la fel cum o iubeam eu, ii faceam toate poftele numai sa o vad fericita. Incercam sa o fac sa-mi zimbeasca.

Pe 3 ianuarie am hotarat sa ne mutam inpreuna la ea de si nu erau conditii dar am zis sa fie bine, mi-am luat o parte din lucruri si m-am mutat la ea. Eu nu mai aveam serviciu, urma sa imi caut, ea mergea in cotinuare la seviciu. De cand m-am mutat cu ea la o saptamana era deja plictisita de mine, am observat ca nu ma mai saruta cand venea de la serviciu, nu prea mai comunicam, am incercat sa stam de vorba, iar ea imi spunea tot timpul ca ii e rau de la bebe, ok. Am inteles, am zis ca poate are dreptate, nu mai faceam dragoste relatia se ducea in jos de tot.

Intr-o sambata de dimineata ne trezim si imi spune ca vrea sa mergem intr-un magazin de bijuterii ca vrea sa ne alegem vereghetel. Am ramas surprins, ca ea vrea sa facem cununia civila pe 1 mai. Am plecat la magazin, am vazut, am dat comanda, ne-au luat masuri, urma intr-o saptamana sa mergem sa le luam. Nu imi venea sa cred, se grabea foarte tare si stau si acum si ma gandesc, „oare de ce se grabea asa”?

Pe 5 ianuarie m-a sunat un var de-al meau si m-a intrebat daca vreau sa merg cu el in Spania la munca, i-am spus ca sa vorbesc si eu cu sotia mea si il sun eu seara. Seara a venit de la seviciu sotia mea, am stat cu ea de vorba si am hotarat sa merg in Spania dar nu mai mult de 2 luni. Am fost cu ea de acord, l-am sunt pe varul meu i-am spus ca merg, urma sa plecam in maxim 4 zile. A doua zi am mers la o agentie, am cumparat biletele de avion si m-am intors acasa. Seara cand a venit de la serviciu i-am spus ca am cumparat biletul de avion, atunci a luat foc ca unde plec ca o las gravida si o las asa balta, am incercat sa-i explic ca ea e viata mea ca nu am sa o parasesc pentru nimc in lume.

Doar ce vorbisem cu o seara inainte ca plec, pina la urma am hotarat sa nu mai plec, am pierdut niste bani, dar nu banii erau problema, o aveam pe ea si eram foarte fericit. Dupa acea discutie cu o seara inainte a inceput sa se poarte foarte ciudat venea de la servici nu mai vorbea cu mine, seara cand margeam sa dormim imi intorcea spatele, am incercat sa vorbesc cu ea dar in zadar, imi spunea tot timpul ca nu are nimic ca e ok, dragoste nu mai facusem de 2 saptamini nu stiam ce se intampla cu ea.

Pe 24 februarie a trebuit sa mergem la medicul ginecolog sa facem analizele, am vorbit cu medicul, era o cunostinta, ne-a explicat ca nu trebuie sa bem, sa mancam nimic, sa poata sa ni se ia sange. Medicul a intarziat, a ajuns pe la ora 13:00. Am mers eu, am facut fisa medicala, pe ea am lasat-o acolo. Intre timp am mers si la cardiologie etc, etc. Am revenit la medicul ginecolog, a intrat singura. Medicul s-a luat de ea putin, deoare trebuia sa facem analiza de sange, a incercat sa ma sune si a sunat pe altcineva, lucrurile se cam incurcase putin, a iesit afara si a inceput sa tipe la mine, eu am incercat sa o linistesc „iubi linisteste-te” am simtit ca a cazut cladirea aceea pe mine.

A intrat din nou in cabinet dar de data aceasta si eu am vorbit cu medicul si am hotarat sa revenim peste 2 zile. Am plecat, am ajuns acasa, am mancat ceva si ne-am bagat putin in pat, ea in ziua aceea urma sa mearga la scoala era la seral, a plecat, nu mi-a spus nimic, s-a intors pe la 20:30 a intrat in casa, s-a schimbat s-a bagat in pat linga mine, ca de obicei cu spatele la mine. Nu m-a intrebat nimic, nu a vorbit cu mine. Eu in noaptea aceea nu am putut sa inchid un ochi, am si plans, ma tot gandeam ce se intampla cu ea.

Dimineata la 5:30 am iesit afara, am dat zapada de pe masina, dupa care m-am intors in garsoniera, am trezit-o, am incercat sa ii explic si s-i spun ca nu se mai poate, si daca ma iubeste cu adevarat la fel cum o iubesc eu pe ea trebuie sa se mute la mine, eu nu mai stau aici. Bine inteles ca nu i-a convenit asa, ca ea nu vine sa locuiasca cu mine, am lasat tot nu am luat nimic decat cateva haine care au intrat intr-o geanta, i-am spus daca vrei sa tii copilul tine-l; dupa nastere il iau eu, mi-am dorit foarte mult acel copil. La care ia imi raspunde am facut avort de 2 saptamini, am simtit ca a cazut cerul pe mine. Am luat geanta si am plecat, nu vedeam pe unde merg, eram foarte derutat.

Am plecat si au inceput sa vina mesaje pe telefon ca sunt un taran, ca nu am dupa ce bea apa, ca sunt un betiv un ordinar. Eu nu beau, nu fumez, nu stiu de unde a scos ea asta. Am lasat totul in urma, acasa la mine aveam toate conditiile, si m-am mutat la ea in garsoniera, era o garsoniera din aia de nefamilisti unde dormeam pe o saltea. Am ales asta pentru ca o iubeam si inca o mai iubesc. Am incercat sa o sun dar nu vrea sa auda de mine. Stiu sigur ca nu are pe nimeni dar de ce nu vrea sa mai vorbeasca, nu imi raspunde la mesaje? Oare de ce merit eu toate astea? Nu imi doresc decat sa gasesc pe cineva sa ma inteleaga si sa ma iubeasca la fel cum o iubesc eu. Oare eu am fost de vina? Cam asa suna povestea mea.

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (13)
  • Am citit acesta poveste din intamplare, dar m-a fascinat, e incredibil, eu cred ca de prea multa iubire i s-a urcat la cap, nu zic ca nu e bine sa-i arati iubirea, dar de multe ori e bine sa nu te arati chiar asa de mult, sa vezi daca si ea te iubeste, sa iti demonstreze. Nu vorbele conteza ci faptele, a avortat cu toate ca stia ca tu iti doresti un copil foarte mult, asa ca ti-a aratat ca nu te iubeste.

  • Dragul meu, cu regret iti spun ca te-ai cam „ars”, se intampla, nu esti nici primul si nici ultimul, crede-ma…Sfatul meu, mergi mai departe, cauta-ti un suflet bland care sa iti raspunda la fel sentimentelor tale, sunt femeie (analizez din perspectiva feminina) si din tot ce povestesti tu acolo mie mi se pare ca aceasta fiinta nu te-a iubit absolut deloc, ba mai mult nu cred ca ai fost tatal copilului ei, un avort nu e o decizie pe care s-o iei de una singura, o iei de comun acord cu cel care te-a ajutat sa concepi acel copil, ori eu nu am observat sa iti fi cerut parerea si nu pot sa nu ma intreb daca nu cumva i-a cerut-o altcuiva?!…in plus, in tot acest timp cat a fost insarcinata a fost foarte rece cu tine, poate din cauza ca era insarcinata cu altcineva?… cineva dupa care tanjea sa fie langa ea in locul tau? Sunt multe indicii ca ar putea fi asa… si daca am un pic de dreptate in ceea ce spun, atunci fa-ti un bine si cauta iubirea in alta parte, nu investi sentimente in oameni care nu merita, iar aceasta fiinta chiar nu merita din punctul meu de vedere… Pari un baiat sincer, un sentimentalist care ofera mult atunci cand iubeste, asa ca meriti sa ai pe cineva langa tine care sa iti ofere la fel de mult cat dai…Mult succes sa iti gasesti perechea!!! Cu siguranta e undeva prin lume…

  • Am citit si eu aceasta povestioara,chiar e foarte trista,am citit si comentariul de mai sus scris de Roxana. Ea are dreptate, fii tare si cauta dragostea adevarata in alta parte,ar fi posibil ca ea sa fi iubit pe altcineva care la moment dat nu-i era alaturi,poate a iubit pe cineva in trecut si isi descarca furia pe tine. Daca a mai facut si avort,aici chiar e o problema foarte mare. Numai ea stie ce sa intimplat in viata ei.

  • Salut… din cate am invatat in scoala stiu ca femeile care raman insarcinate, din anumite motive pot intra si in depresie, in cele mai multe cazuri chiar dupa nastere. Aceasta depresie dureaza in jur de 8 saptamani… As vrea sa precizez ca viitoarea mama sau chiar actuala, in aceasta perioada este deprimata, demoralizata, derutata etc… Din acest motiv partenerul trebuie sa fie intelegator, sa-i inspire incredere, o baza morala incat viitoarea mamica sau deja actuala mamica sa isi gaseasca o motivatie care sa o ajute sa ridiculizeze gandurile negre, ba mai mult o motivatie care sa o faca sa iubeasca sarcina sau deja copilul nascut. Din povestioara ta am dedus ca tu nu prea ai stiut sa o motivezi… Citeste-ti povestiora cu atentie,ai sa iti dai seama unde tu nu i-ai inspirat increderea care sa o motiveze. Eu nu te acuz, ca nu toti stiu ce inseamna o depresie in timpul sarcinii sau o depresie postnatala. Data viitoare incearca sa fii mai atent in mariaj pentru ca iubirea nu se defineste numai prin saruturi etc Iarta-ma daca am gresit cu ceva, insa este mai bine sa fim realisti. Parerea mea ia-o ca un scut.

  • Asa e, femeile pe perioada sarcinii se pot schimba putin si devin mai irascibile, mai nervoase, iar in unele cazuri dupa nastere sa intre in depresia care poate dura destul de mult chiar si 2 ani… Dar in cazul tau sunt 2 posibilitati: ori te-a mintit ca era insarcinata si asta se vede in analizele de sange, ori era copilul altcuiva iar tu trebuia sa ii tii locul celuilalt. Fii sigur ca nu ai gresit tu cu nimic si o sa iti gasesti si jumatatea in curand!

  • Am citit povestea ta… Daca a inceput asa, las-o in pace, e greu sa faci cum spun altii, mai ales cand iubesti. Vei gasi un suflet care sa te iubeasca. Astfel de persoane nu merita iubirea ta, cand o simt iti intorc spatele. Si eu am aproape aceeasi poveste ca tine, am inceput sa pling cand am citit ceea ce ai scris…

  • Saraca… dupa comportament pare a avea unele probleme de ordin psihologic. Las-o, nu are rost. Daca va fi sa ramaneti impreuna, te va cauta ea … iar daca nu, fi fericit! Tu ai vrut copilul, in timp ce ea a avortat fara sa se consulte cu tine. Fruntea sus, lumea nu se opreste la ea!

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Sus