Renunţarea la suferinţă

Suntem atât de prinși în vârtejul vieții de zi cu zi încât ne spunem cu convingere că ceea ce trăim este tot ceea ce poate oferi această existență, este maximum din ceea ce putem experimenta în această viață. Nici măcar nu îndrăznim să privim dincolo de acest carusel în care ne lăsăm purtați fără drept de apel.

Suntem focusați în afara noastră, preocupați fiind să mulțumim pe alţii, să ne construim o carieră, să urmărim tot ce se transmite la știri, pentru a fi mereu la curent cu tot ce este mai nou. Atunci când ne propunem să ne relaxăm o facem urmărind seriale, filme, jucând jocuri pe calculator, socializând pe diverse rețele. Însă, rareori ne îndreptăm privirea și atenția spre interiorul nostru, rareori ne privim inima, rareori ne dăm voie să conștientizăm ceea ce simțim.

Și așteptăm în permanență, de cele mai multe ori, în mod inconștient, să se întâmple ceva. Iar acel ceva, cel mai adesea îl vedem ca fiind negativ, o dramă mai mare sau mai mică. Abia atunci, în astfel de momente, suntem forțați să ne redirecționăm atenția asupra noastră, asupra ceea ce suntem, asupra ceea ce ne place cu adevărat, asupra ceea ce ne pasionează și ne face să ne simțim împliniți în această viață terestră.

Mulți dintre noi suntem conduși de diverse convingeri moștenite, auzite, citite, despre viață, precum:  „Viața e grea”, „Nu poți să ai totul în viață”, „Nu te întinde mai mult decât îți este plapuma”, „Un șut în fund e un salt înainte” și lista poate continua… Toate aceste credințe care există în noi și cu care suntem de acord, conștient sau inconștient, ne creează drumul vieții și propria realitate.

Însă, ceea ce trebuie să știm, să conștientizăm și să integrăm în conștința și în viața noastră, chiar dacă am suferit, dacă am resimțit viața ca pe o greutate, chiar dacă nu am obținut ceea ce ne-am dorit, chiar dacă am făcut și încă facem lucruri care nu ne plac, avem meserii pe care nu le iubim,  este faptul că niciodată nu este prea târziu să schimbăm aceste lucruri. Să ne schimbăm viața făcând ceea ce ne place cu adevărat, să ne ducem la îndeplinire visele, fiind pur și simplu ceea ce suntem noi, fără a ne preocupa de exterior, de părerile și așteptările celorlalți, fără a mai simți suferința, dezamăgirea, eșecul, neîmplinirea.

Desigur, citind aceste cuvinte ai putea spune că e simplu în teorie, însă practica e cea care „ne omoară”. Ei bine, dă-mi voie să îți spun că și aceasta este tot o simplă convingere, o credință personală care îți influențează felul în care privești lucrurile, felul în care îți făurești existența.

În viețile celor mai mulți dintre noi, a oamenilor, în general, vine un moment, fie el vârsta, fie o dramă, o boală, poate chiar perspectiva morții și dorința de a descoperi existența unei continuități dincolo de moarte, sau poate doar o simplă trezire, când forțați fiind de împrejurări, căutând soluții, vrând, nevrând, începem să ne reorientăm privirea și orizontul căutărilor. Abia atunci, în disperarea găsirii unei soluții de supraviețuire, de adaptare, de reinventare, privim, cu sfială, spre noi, spre ceea ce suntem noi cu adevărat și descoperim cu stupoare că tot ceea ce ne era atât de necesar, tot ceea ce dă sens existenței noastre pământene, deținem deja. Este deja în interiorul nostru.  Și, pentru o atât de îndelungată vreme, am fost atât de departe și totuși atât de aproape de adevăratele resurse ale unei vieți fericite.

Așadar, de ce să așteptăm „acel moment” când știm deja că putem începe oricând să fim fericiți. Tot ceea ce avem de făcut este să ne eliberăm de frici, de limitări, de convingeri și să pășim cu pași siguri pe drumul schimbării. Să decidem că acum este momentul să renunțăm la suferință.

Sunt o mulțime de modalități de a face schimbări. Unele sunt mai simple, altele mai complicate. Unele sunt de durată, altele au efecte imediate. Pe unele le putem aplica de unii singuri, la altele avem nevoie de un ghid, de un coordonator. Orice metodă poate fi bună atunci când decizia de a face o schimbare a fost luată.

Si totuși, exista o metodă, absolut fantastică, care excelează prin rapiditatea cu care putem face schimbări și prin intermediul căreia renunțarea, debarasarea și distanțarea de tot ceea ce nu ne este benefic poate deveni un mod de viață. Această tehnică este Theta Healing.

Un prim pas în această renunţare la suferinţă este observarea. Observăm ceea ce se întâmplă în viaţa noastră, observăm cum ne comportăm, cum acţionăm, cum reacţionăm, cum vorbim şi, foarte important, observăm ce gândim. Acest lucru ne va ajuta să identificăm o mulţime de convingeri pe care le avem, multe din ele moştenite de la părinţi şi bunici. Ne interesează mai ales convingerile limitative, care nu ne mai sunt de ajutor. De exemplu, fricile noastre.

Apoi, următorul pas este să enunţăm într-un mod clar pentru conştientul nostru la convingerea limitativă (credinţa sau programul limitativ). Aici, fac o paranteză şi vreau să precizez că toatele convingerile, chiar şi cele limitative poartă cu ele ceva pozitiv.

Urmează pasul în care definim convingerea pozitivă, pe care la fel, o enunţăm într-un mod clar.

Apoi, în stare de relaxare profundă sau în stare de meditaţie, vizualizăm cum imaginea vechii convingeri, care poate fi statică sau ca un film, este înlocuită cu noua imagine legată de nouă convingere pe care dorim să o implementăm.
O altă varinta foarte simplă, care poate fi folosită în implementarea de noi convingeri, este cea a afirmațiilor pozitive. Desigur această variantă necesită mai mult timp, fiind necesară o repetiție mai îndelungată a afirmațiilor.

Apoi cu răbdare, observăm ce se întâmplă în viața noastră și ne bucurăm de șansa de a trăi și simți fiecare clipă.

Succes!