Now Reading
Cum să îndeplinești rezoluțiile de Anul Nou (măcar de data asta)

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

Cum să îndeplinești rezoluțiile de Anul Nou (măcar de data asta)

Vrei să te lași de fumat în 2017? „Să fii mai bun“? Mai productiv și mai harnic? Să câștigi mai mulți bani? Să îți găsești jumătatea? Iată ce spune psihologia despre rezoluțiile de Anul Nou și cum să le duci la capăt cu succes.

 

Toată lumea face promisiuni solemne zilele acestea. Unii vor să se lase de fumat, de băut, de shopping necontrolat, de pierdut vremea pe Facebook. Alții vor să se apuce de sport, eventual de un maraton, vor să devină mai buni cu cei din jur, să-și respecte termenele impuse la muncă, să stea mai mult cu copiii și familia, etc.

Unii spun că vor să se iubească pe ei înșiși mai mult anul acesta sau să citească și să călătorească mai mult. Alții vor pur și simplu să fie mai fericiți.

Rezoluțiile de Anul Nou sunt la ordinea zilei. Asta pentru că nu ne amintim că și în ianuarie 2016 ne-am promis câte-n lună și în stele și n-am făcut nimic.

Dar iată câteva trucuri psihologice pentru a-ți duce la capăt planurile pe anul acesta.

Scopurile noastre nu sunt deloc ceva simplu de îndeplinit. Dacă era așa, probabil că în martie sau aprilie 2016 am fi fost fericiții abstinenți de la bere, țigări sau „information porn“, cum se numește mai nou pierderea de timp pe Internet.

Îndeplinirea unui scop depinde de mulți parametri și, în general, depinde de complexitatea lor, de gradul nostru de implicare și de motivație, de context (dacă vrei să te lași de fumat dar toată lumea din jur fumează, îți va fi mult mai greu decât dacă grupul tău social e unul de nefumători sau măcar de abstinenți care încearcă și ei să se lase – deci factorul social e important).

Scopurile noastre și ducerea lor la bun sfârșit mai țin și de niște elemente surprinzătoare, cum ar fi zahărul din sânge sau controlul emoțional anterior. Să vă explic despre ce este vorba.

 

Autocontrolul e o resursă foarte prețioasă, nu-l folosi pentru orice și mai ales, nu oricum

Autocontrolul, această abilitate tipic umană care ne ajută să ne monitorizăm și să ne reglăm comportamentul (fie că e vorba de cel alimentar, de făcutul sportului, de fumat sau de țipat la copii) este o resursă prețioasă și epuizabilă.

Autocontrolul e cel care ne ajută să privim ciocolata și să alegem mărul, să zâmbim (fie și ipocrit) când vrem de fapt să înjurăm, să stăm peste program și să terminăm ceva, etc.

Ar trebui să folosim atucontrolul acesta cu ceva mai multă atenție. Psihologii au testat un număr semnificativ de voluntari și au ajuns la această concluzie: fii atent la presiunile la care ești supus și vezi dacă ele nu îți subminează cumva autocontrolul.

Ia gândiți-vă la cei care trebuie să suporte 8 ore pe zi un mediu stresant la serviciu, și care ulterior „explodează“ acasă, urlând la copii și la pisică. Sau la profesorii ori educatoarele care trebuie să-și controleze impulsurile, emoțiile de iritare în fața copiilor indisciplinați și care apoi fumează de rup sau mănâncă fără oprire ciocolată, pentru că așa mai compensează frustrările.

Ideea e că autocontrolul emoțional este foarte consumant energetic și el te predispune la căderi.

Așadar, dacă rezoluția ta de Anul Nou este „să fiu mai calm“, mai bine vezi cum poți schimba cât de cât circumstanțele în care autocontrolul tău este subminat.

Dacă ești stresat la muncă adoptă comportamente de relaxare mai des, pentru a nu mai simți atât de acut nevoia de a fuma.

După o ședință tensionată, să zicem, mergi și plimbă-te în parc 10 minute sau stai tu cu tine și respiră adânc. Stresul subminează autocontrolul mai mult ca orice (la fel, durerea fizică – lucru care explică de ce în sălile de nașteri se aud cele mai colorate înjurături de la femei altfel destul de …fine).

Deci fă ce faci și elimină stresul înainte de a face gestul acela foșnitor cu ciocolata sau pachetul de țigări…

 

Nu 10 rezoluții, ci una și bună

Studiile arată că dacă îți propui să slăbești, să faci sport, să te înțelegi mai bine cu jumătatea, să fii mai bun, să citești 100 de pagini pe zi și să câștigi mai mulți bani în anul care vine (toate acestea la un loc) sunt șanse mari să nu duci la îndeplinire nici una din aceste minunate intenții. Și prin iunie sunt șanse mai mari să fii mai deprimat/ă, amintindu-ți că voiai să ai cu 10 kg mai puțin și că mai voiai cu tot dinadinsul să eviți divorțul.

Alege un singur scop și ține-te de el. Scopurile noastre sunt oricum foarte mari consumatoare de energie psihică, deci, decât 10 scopuri și rezoluții vagi, mai bine unul și bun.

Și apoi a doua rezoluție, atunci când prima s-a transformat deja într-un obicei sănătos. Dacă reușești să renunți la tutun în primele 2 luni ale anului, înseamnă că „mușchiul voinței“ tale funcționează.

Revelația asta îți va da o mică injecție de endofine, foarte utilă și stimulantă ca să te apuci de următorul scop. Să zicem cel de face sport…

 

Sport, sport, sport

Am ajuns așadar la una din concluziile cele mai puternice ale studiilor și testelor făcute de psihologi de-a lungul vremii pe oameni care voiau să ducă la îndeplinire ceva: sportul este cel mai util în declanșarea cercului virtuos de comportamente bune.

Sportul are ceva magic. Majoritatea subiecților studiați, odată ce s-au apucat de sport, au reușit să slăbească, să fie mai calmi (sportul calmează, pentru că acționează direct asupra chimiei și fiziologiei stresului în creier), să fie mai ordonați mintal (datorită beneficiilor cognitive directe, clarității mintale aduse de …jogging, să zicem, dacă îți place să alergi).

 

Glucidele din sânge sunt importante, dar asta nu e o scuză să devorezi toată ciocolata

Roy Baumeister, un psiholog american care studiază autocontrolul și efectele sale asupra deciziei și comportamentului, menționează în cartea „Willpower – Rediscovering Our Greatest Strength“  o observație făcută asupra unui complet de judecată din Israel.

Judecătorii, cei care decid cine dintre deținuți primește eliberare condiționată sau care se mai perpelește în detenție, erau mai generoși cu sentințele după ce luau masa de prânz. Adică sătui, hrăniți.

Tot Baumeister povestește și de un alt experiment de laborator, în care subiecților li s-a dat un milkshake dulce, și apoi au fost puși să rezolve un puzzle fără soluție (doar că ei nu știau că e imposibil).

Cei care au primit băutura dulce au perseverat mai mult timp în rezolvarea lui decât cei care au primit apă.

Asta arată ceva esențial: creierul – și energia pe care el o poate mobiliza pentru autocontrol și urmărirea scopurilor – e  influențat de ceea ce mâncăm.

Mai precis de glucoza care ajunge în sângele nostru. Asta nu e o scuză să cumpărăm toată ciocolata de la supermarket, pentru că nici nu ar fi de ajutor. Exact ca judecătorii israelieni, trebuie să fim alimentați bine.

Ciocolata și dulciurile dau o cantitate mare și rapidă de glucoză în sânge, adevărat, dar e de preferat să mâncăm alimente cu eliberare treptată și lentă de glucoză pentru a ne putea susține efortul pe termen mai lung.

Eforturile noastre, deciziile, scopurile, toate acestea necesită energie și autocontrol, adică niște resurse finite și prețioase.

E bine să știm cum le căpătăm, nu de alta, dar dacă nu știm cum funcționăm noi, oamenii, la anul pe vremea asta vom scrie aceleași lucruri la capitolul Rezoluții de An Nou…

 

Citește și:

Renunță la pasivitate!

Pe tine ce te face fericit?

Foto: shutterstock.com

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top