Now Reading
Cand redevenim copii

Cand redevenim copii

Revista Psychologies

parinti, copii, psihoterapeut, psihopatologie, psihanaliza
Unii se mai alinta, altii redevin agresivi, ca la 15 ani. La orice varsta, in fata parin­tilor nostri emotiile ne coplesesc. Dar daca maturitatea ar fi chiar acceptarea propriei copilarii?

„Am jurat ca ma voi ab­tine, ca imi voi ti­ne gura, dar am clacat. Weekend-ul la mama s-a terminat cu tipete si am plecat trantind usa, ca la 15 ani! De fiecare data cand o vizitez imi dau seama ca nu ma pot detasa. De multi ani dureaza situatia asta!” Ca­rolina are acum 35 de ani si este managerul unei companii multinationale. La serviciu nu si-a pierdut niciodata calmul si simtul ma­surii. Dar imediat ce trece pragul apartamentului mamei sale isi pierde cumpatul. Nu poate reactiona la incercarea ma­mei sale de a se amesteca in viata ei personala altfel decat prin conflict. Putini adulti scapa acestor momen­te, cand, constient sau nu, redevin copiii sau adolescentii rebeli de odinioara.

O calatorie in timp

In primul rand, noi nu suntem doar adulti. In functie de circumstante, in noi se nasc diverse personaje. U­ne­ori este copilul din noi cel care vor­bes­te, prin agresivitate sau alint, alte­ori chiar copilaria noastra vrea sa ne spuna ceva.

Pentru Lu­cia, in varsta de 29 de ani, intoarcerea la timpul co­­pi­la­riei e plin de delicii. „Atunci cand ma simt rau, le telefonez pa­rin­tilor si le spun ca am nevoie de sus­ti­nere. Este felul meu de a zice ca vreau sa fiu alintata. Timp de doua zile stau la ei si ma uit la televizor, mama imi face de mancare si imi spala hainele. Cand plec de la ei ma simt mult mai bine. Intr-o zi un pri­eten mi-a spus: parintii tai nu sunt fiinte nemuritoare, ce ai sa te faci fara ei? Chestia asta m-a cutre­mu­rat, nu ma gandisem, credeam ca ii voi avea langa mine vesnic.”

Dar nu toate intoarcerile in trecut sunt la fel de idilice. In cea mai mare parte a timpului e vorba despre obligatii la care con­simtim, de reprosuri, de sub­in­te­lesuri, de disimulari. Tot atatea reac­tii la cald, de strategii de evitare sau de conflicte care mar­turisesc dificultatea de a se pune pe picior de egalitate.

„Nici nu stiu cum sa definesc aceasta stare de disconfort care ma cuprinde atunci cand petrec 2-3 zile cu ei”, spune Laura, 40 de ani. „E ca si cum nu as mai avea o viata pro­prie, cu repere clare: sotul meu, mun­ca, prietenii. Totul se dilueaza. Sunt prinsa intre dorinta de a fi eu in­sami si nostalgia in care se amesteca si o anumita vina care ma face sa ac­tionez asa cum vor ei”.

Nevoia de aprobare

See Also

A-ti infrunta parintii inseamna a te infrunta cu sentimentele, emotiile si rolurile cu care ai fost obisnuit in copilarie. Asadar suntem tulburati in primul rand de propriile noastre re­actii.

„Ma simt jenata mereu de fiecare data cand imi dau seama ca am in continuare nevoie de aprobarea tatalui meu”, spune Francisca, 35 de ani. Am devenit arhitect pentru a respecta traditia familiei si nu m-as simti bine daca as face un proiect pe care el sa nu-l vada si sa-l aprobe.

„Noi cautam aprobarea parintilor sau confirmarea, multumirea, chiar si atunci cand suntem adulti, fiindca ei, parintii, sunt mereu in noi, interi­orizati, dorintele lor, asteptarile lor sunt uneori, si pot ramane pana la capat, si ale noastre. Sau diferite de ale noastre. Atat de diferite, incat ajungem sa fim «altfel decat ei». Dar, fiind «altfel decat parintii», tot la ei, la parintii-din-noi ne raportam”, spune Daniela Luca, psihoterapeut si doctor in psihopatologie si psihanaliza.

„In plus, nu cautam decat ceea ce am avut candva, prima ocazie in ca­re am simtit placere sau implinire. Aceasta nevoie de aprobare exista in noi, sub forma de amintire, de nevoie fundamentala. Exista momente de desprindere, necesare pentru cresterea, maturizarea, obtinerea independentei fata de parinti. Ca orice crestere, implica o oarecare suferinta. Depinde foarte mult de cum ges­tionam si noi, si parintii nostri, a­ces­te separari, aceste treceri de la dependenta la relativa independen­ta”, incheie psihanalista.

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

Pages: 1 2
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top