Now Reading
Ghidul antistres al temelor pentru acasa

Ghidul antistres al temelor pentru acasa

Revista Psychologies

copil, scoala, tema

Stresant, obositor, prilej de ingrijorare… Tema pentru acasa a copilului pare ca aduce uneori cu ea toate aceste lucruri. Iata, insa, ca ea poate deveni, cu putin ajutor, un moment placut si firesc pentru copil si parinte.

In fiecare seara, aproape, copilul tau are de rezolvat lectii pentru a doua zi. Dupa oboseala acumulata de el si de tine, temele pentru acasa pot parea o corvoada pentru oricine. Iata cateva sfaturi prin care poti elimina stresul acestor momente lucrand eficient.

Lasa-i o pauza dupa scoala

Unii parinti cred ca este mai bine ca temele sa fie facute cat mai repede „ca sa te iei de o grija“. Se pare, insa, afirma psihologii, ca o astfel de metoda nu face decat sa surmeneze copilul. Acesta nu are timp sa faca la nivel subiectiv tranzitia de la parasirea programului scolar la revenirea acasa. In dorinta de a-i lasa mai mult timp liber dupa terminarea lectiilor, copilul tau nu mai are vreme sa se relaxeze, sa se debaraseze de agitatia acumulata la scoala.

Transforma temele intr-un ritual zilnic

Un program riguros, respectat zilnic, favorizeaza, afirma specialistii, capacitatea de invatare. In plus, copilului tau ii va fi mai usor stiind ca timpul dedicat temelor nu ii rezerva surprize nepla­cute. Nu este necesara impunerea unei anumite cantitati de materie de studiu, sau a unui anumit ritm. Este, insa, foarte bine sa existe o rutina a acestuia. Ea trebuie impusa inca din primul an de scoala. Intotdeauna, insa, trebuie sa iti amintesti ca posibilitatile de concentrare ale unui copil sunt reduse: intre 8 si 10 ani, el poate avea nevoie de pauze scurte, creative (cateva minute dedicate desenului sau unui joc de Lego…). Iar pana la varsta de 12 ani este preferabil ca timpul de concentrare fara intrerupere sa nu depa­seasca o jumatate de ora.

Nu uita ca trebuie sa fii prezenta in timpul de lectii al copilului tau. Adultul are rol de organizator. Copilul tau are nevoie de indrumare pentru a invata cum sa isi gestioneze timpul. Parintele admi­nis­treaza programul micului elev si serveste, totodata, ca garant al corectitudinii muncii lui. Aceasta nu inseamna ca trebuie sa te transformi in gardian sau in profesor. Insa fiica sau fiul tau au nevoie sa simta ca exista cineva de incredere care coordoneaza totul, care il incurajeaza, il lauda si ii este alaturi, daca nu se descurca.

O metoda foarte buna de a vedea ce a invatat copilul tau este testarea lui intr-un cadru informal. Daca, de exemplu, doreste sa se uite la televizor, il poti provoca sa iti citeasca traducerea filmelor. Daca ii faci o prajitura, poti sa ii ceri sa calculeze cu tine gramajul necesar al fiecarui ingredient. O excursie la mare poate oferi prilejul sa il intrebi cate ceva despre cunostintele sale de geografie. Aceasta modalitate nu este, desigur, suficienta, dar ea poate construi in ochii copilului tau impresia ca educatia nu este neaparat un proces artificial, greoi si fara legatura cu lucrurile care ii fac placere in viata.

Doua extreme de evitat

Se pare ca multi parinti oscileaza intre doua abordari:

–  Autoritarismul. Copilul tau nu are dreptate niciodata. El nu trebui incurajat atunci cand are pentru ca „i se urca la cap”. Daca are pro­bleme la lectii trebuie sa invete sa se descurce singur. Temele nu sunt, oricum, suficient de multe sau de grele. Rezultatul: demotivare, descurajare, scaderea increderii in sine si a interesului pentru studiu, teama.

–  Toleranta extrema. Scoala este foarte solicitanta. Copilul oboseste de la efort si trebuie protejat. Daca spune ca nu mai poate trebuie intervenit imediat. Este bine ca membrii familiei sa rezolve situatia pentru ca lectiile sa nu ramana nefacute. Rezultatul: dezorganizare, lipsa responsabilitatii, a exercitiului, alint exagerat, fragilitate, nepasare.

Ruptura dintre creativitate si efortul de invatare provoaca indepartarea de studiu

Psihologii sustin ca transformarea temelor intr-o simpla obligatie, ignorand partea imaginativa, curiozitatea, ritmul propriu, interesele si particularitatile unui copil, il poate demotiva foarte tare pe acesta.

Nu-i face tu temele

Multi copii pot fi foarte seductivi stiind sa atinga coarda sensibila a parintelui. Insa, asa cum nu este bine nici ca temele sa devina un motiv de teroare, micul tau elev trebuie sa stie ca ele sunt responsabilitatea lui. Uneori el poate invoca tot felul de argumente care sa il scape efort, iar mama sau tata se lasa impresionati de ele. Specialistii recomanda interventia parintelui numai atunci cand este vorba de o problema reala si dupa ce copilul a depus eforturi sa o rezolve.

Bogdan, in varsta de 30 de ani, isi aminteste de experienta primelor clase. „Stiu ca ma mai impotmoleam la tabla inmultirii. Parintii mei s-au implicat foarte mult in educatia mea, insa cand venea vorba de asa ce­va interveneau numai dupa ce vazu­sera ca m-am straduit singur sa rezolv exer­ci­tiile respective. Tata imi spunea me­reu, in gluma, sa nu uit ca temele mi-au fost date mie, nu lor, si ca nu este frumos sa obligi pe altcineva sa mun­ceas­ca pentru tine”.

Psihologii afirma ca, de la varsta de 13 ani, influenta pa­rin­telui in pregatirea temelor se poate diminua. Este de preferat ca acest proces sa aiba loc treptat si discret. Daca vezi ca fiul sau fiica ta stiu sa isi respecte timpul de lucru si se descurca cu succes, supra­vegherea lor poate fi din ce in ce mai rara. Dupa 5 ani in care ai fost alaturi de copilul tau invatandu-l sa se organizeze si sa se responsabilizeze, prezenta ta poate deveni mai discreta, pentru a-i lasa libertate de dezvoltare.

Pregatirea psihologica a copilului pentru scoala, Florinda Golu, Polirom

 

de citit:
Pregatirea psihologica a copilului pentru scoala
Florinda Golu
Editura Polirom, 2009

 

See Also

Daniela Dumitriu, terapeut

Daniela Dumitiru
– Terapeut EFT (Emotional Freedom Technique) si consultant FSSA (Feng Shui Society UK)

„Copiii nostri sunt asa cum ii educam”

De ce este important, pe langa suport afectiv, sa oferim si un suport material consistent copiilor nostri?
Daniela Dumitriu: Cand ne gandim la dezvoltarea armonioasa a copilului, exista doua aspecte vitale de care trebuie sa tinem cont: de dragostea si de acceptarea neconditionata in familie, pe de o parte, si de posibilitatile educationale pe care parintii le pot oferi din punct de vedere material. Se poate intampla ca un copil sa aiba suportul afectiv, dar sa ii lip­seasca cel banesc cu desa­var­sire, si invers.

Niciuna dintre situatii nu este fericita si poate afecta foarte mult modul in care copilul se va dezvolta ca adult. De exemplu, exista multe familii in care copilul are parte de toata afectiunea si atentia parintilor, dar nu se poate bucura de lucruri absolut elementare, cum ar fi educatia scolara, pusa sub semnul incertitudinii din cauza greutatilor materiale.

Un ajutor este dat deja de o echipa de oameni sufletisti, printr-un program umanitar, programul „Vreau in clasa noua!”. Cei de la organizatia World Vision Romania, care deruleaza acest proiect, sarbatoresc Ziua Internationala a Familiei (15 mai) in fiecare zi prin sprijinul pe care il dau copiilor dezavantajati si familiilor lor. Speranta este data copiilor si familiilor aflate in nevoie si pe plan mondial, nu doar in Romania, sub egida Organizatiei World Vision International.

Care este la noi situatia abandonului scolar? Ce consecinte are?
D.D.: Copiii care refuza sa continue sistemul de invatamant sunt de re­gula cei care au probleme de integrare in mediul familial sau in cel educational, care duc in general lipsa de afectiune, care intra mereu in conflicte cu autoritatea (scolara sau parentala) si care sunt, de mul­te ori, influentati negativ de anturaj. Acesti copii se confrunta uneori cu esecuri scolare, urmate de perioade depresive sau sunt atrasi, alteori, de mirajul lumii extrascolare.

Unii dintre ei au dificultati in a invata, altii se plictisesc, abandonul reprezentand, de regula, in aceste cazuri o forma de eliberare sau de rebeliune. Nu la fel se pune problema, insa, in privinta abandonului scolar cauzat de lipsurile materiale si din pacate, in Romania, exista inca multe zone, in special rurale, in care copii foarte buni, cu dragoste de invatatura, nu pot continua scoala din cauza ca sunt dezavantajati baneste.

Daca in prima situatie copiii au nevoie de sprijin afectiv, in al doilea caz, sprijinul material este o forma de supravietuire fundamentala pentru ei. Consecintele abandonului din cauze materiale sunt astfel imposibil de estimat la nivel de sat, oras sau tara. Cu cat ne vom implica mai mult, ca donatori, cu atat mai multi copii vor fi ajutati sa mearga la scoala.

Material realizat cu sprijinul World Vision Romania

Editare de Irina-Gabriela Buda
Foto: Guliver/Getty Images

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top