CItesti acum
Tu cum stai cu timpul?

Tu cum stai cu timpul?

Un citat spune că problema noastră e că trăim cu impresia că avem timp. Cred că prea mult lăsăm timpul să treacă fără să facem lucrurile pe care ni le dorim, cele cu adevărat importante pentru noi.

Citește și:

Este extrem de important să ții cont de nevoile tale

Oare de ce simțim nevoia de a avea mereu o opinie?

Timpul trece, e o realitate pe care o știm și o simțim. Nu vorbesc aici despre cazurile în care ne trezim cu un diagnostic grav care să ne facă să percepem diferit timpul avut. Ba chiar mă gândesc de ce e nevoie să ajungem acolo pentru a conștientiza cât de prețios este.

De câte ori oare ne întrebăm că avem o singură viață, o singură șansă de a face ceea ce ne dorim? Suntem obișnuiți să amânăm, să așteptăm anumite situații pentru a face anumite lucruri.

Ne propunem anumite obiective și ne condiționăm fericirea sau simpla bucurie. „Când voi avea casa mea/când mă voi căsători/ după ce voi avea un copil/ când voi încheia ratele la bancă…”

Adevărul este că fiecare obiectiv atins (cazurile fericite) atrage un nou obiectiv după sine și o nouă amânare. Mai mult, ce facem dacă nu ne atingem obiectivele acestea în limita de timp imaginată de noi?

„Până la 40 de ani vreau casa mea și doi copii”. Ce faci dacă la 40 de ani ești tot single și stai în chirie? Refuzi să îți trăiești viața cu bucurie? Refuzi să apreciezi momentele de fericire care, deseori, nu au nicio legătură cu ce îți imaginai tu? Lași timpul să treacă sau îl exploatezi?

Eu am 40 de ani. Mi se pare încă enorm. Am impresia că acum puțin timp aveam 20, 30… Nu mi-am atins obiectivele dorite. Sunt încă în așteptare. Dar am învățat să mă bucur de viață, așa cum o am.

Am învățat să mă bucur de lucrurile mărunte, constante în viața mea. De micile reușite. De lucrurile pentru care muncesc pentru a le reliza. De prietenii mei și de părinți.

De locuința mea închiriată pe care am mobilat-o cu greu, dar am făcut-o. Știu, e un standard să ai locuința ta. Mi-ar plăcea, dar uite că nu îmi permit. Și nici nu câștig suficient pentru a o avea. Și nici nu am în plan să mă mărit pentru a sta „în casa lui”.

Am în plan însă, să îmi trăiesc viața. Te gândești că am tot soiul de întâlniri dubioase în căutarea „iubirii”? Ocazional, se poate întâmpla. Dar nu ies atât de des și nici cu oricine. Nu, nici nu îmi petrec timpul prin cluburi sau alergând după „distracție”. Nu asta îmi dă sentimentul că trăiesc.

Citeste si

Am ales însă să pun în practică hobby-urile mele. Am ales să fac sport și să îmi schimb stilul alimentar. Am ales să merg mai des la teatru și să citesc mai mult. Să petrec mai mult timp cu familia și cu prietenii și să nu îi ignor pentru că „muncesc mult”.

Am ales ca banii câștigați să fie puși deoparte pentru a-mi permite să călătoresc. Așa am ajuns în Thailanda. Am ales să fiu mereu un om mai bun comparativ cu mine.

Nu știu nici când și nici dacă anumite obiective ale mele vor fi atinse. Dar nu îmi pun viața în așteptare până atunci. Nu știu dacă voi fi mai fericită când le voi atinge. Poate doar mulțumită de realizarea mea.

Dar, până atunci, nu îmi ignor micile realizări din fiecare zi. Pentru că asta înseamnă pentru mine să folosesc timpul în favoarea mea.

Foto: shutterstock.com

Care este reactia ta?
Frumos
0
În regulă
0
Jucăuș
0
Mai este de lucru
0
Vezi comentarii (0)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

La inceputul paginii