Interviu cu psihologul Mariana Demeter – „Psihologia m-a ales pe mine”: despre oameni, vindecare și transformare

Ce te-a motivat să alegi această profesie și să lucrezi în mod direct cu oamenii?

Mariana Demeter: Privind în urmă, cred că am ales această profesie din două motive care au mers mereu împreună: dorința sinceră de a ajuta oamenii și nevoia de a înțelege mai profund ce ne face să suferim, dar și ce ne ajută să ne vindecăm. În timp, am realizat că psihoterapia nu este doar despre tehnici sau diagnostice, ci despre întâlnirea autentică dintre doi oameni. Fiecare poveste pe care am ascultat-o m-a format nu doar ca psihoterapeut, ci și ca om. Astăzi, după peste două decenii de experiență, simt aceeași curiozitate și aceeași emoție de fiecare dată când cineva îmi acordă încrederea de a-l însoți într-o etapă importantă din viața lui.

Psihologia m-a ales pe mine la fel de mult cum am ales-o eu.

Din experiența ta, care consideri că este cea mai mare provocare pe care oamenii o întâmpină în dezvoltarea lor personală sau profesională?

M.D.: Din experiența mea, una dintre cele mai mari provocări în dezvoltarea personală sau profesională este să avem curajul să ne uităm cu adevărat la noi înșine. Nu la ceea ce ar trebui să fim, nu la ceea ce așteaptă ceilalți de la noi, ci la cine suntem și la ce avem nevoie în etapa de viață în care ne aflăm.

De multe ori, oamenii știu că ceva nu le mai face bine, dar continuă din obișnuință, din teamă sau din nevoia de validare. Rămân în relații, profesii, roluri sau ritmuri de viață care nu îi mai reprezintă, pentru că schimbarea presupune incertitudine.

În cabinet am înțeles că dezvoltarea nu înseamnă să devii permanent „o versiune mai bună” a ta. Uneori înseamnă exact contrariul: să încetinești, să renunți la presiunea de a demonstra și să începi să te asculți.

Cred că adevărata evoluție începe atunci când nu ne mai întrebăm doar „Ce trebuie să fac mai mult?”, ci și „Ce din viața mea nu mă mai reprezintă?”. Iar răspunsul la această întrebare poate schimba atât parcursul personal, cât și pe cel profesional.

Cum te asiguri că rămâi obiectiv și imparțial atunci când lucrezi cu clienții tăi, având în vedere diversitatea problemelor cu care se confruntă?

M.D.: Obiectivitatea începe, pentru mine, cu respectul față de unicitatea fiecărui om. Rolul meu nu este să îi spun clientului cum ar trebui să trăiască, ci să îl ajut să înțeleagă ce i se întâmplă și să își găsească propriile răspunsuri. Experiența și formarea profesională mă ajută să separ propriile convingeri de realitatea celui din fața mea. Cred că poți rămâne riguros și obiectiv fără să pierzi empatia și latura umană, să vezi, înainte de toate, omul, nu diagnosticul.

Există vreo tehnică sau abordare pe care o consideri esențială în munca ta și care ți-a adus cele mai multe reușite?

M.D.: Nu cred într-o singură tehnică potrivită pentru toți. De-a lungul anilor am învățat că cele mai bune rezultate apar atunci când adaptezi intervenția la omul din fața ta, nu omul la o metodă. Folosesc instrumente din psihoterapia cognitiv-comportamentală, Schema Therapy, mindfulness și abordări centrate pe corp, dar consider esențială relația terapeutică. Tehnicile sunt importante, însă încrederea, siguranța și sentimentul că ești cu adevărat văzut și înțeles sunt, de multe ori, cele care fac posibilă schimbarea.

Cum te ocupi de stresul sau de emoțiile negative care pot apărea în urma sesiunilor cu clienții?

M.D.: Sunt prezentă autentic în fiecare ședință, dar îmi reamintesc că rolul meu este să însoțesc, nu să port povara clientului. Mă ajută mult reflecția personală, momentele de liniște, mindfulness-ul și timpul petrecut în natură. Cred că, pentru a putea avea grijă de ceilalți, este esențial să știi să te întorci și către tine.

Ce sfaturi ai pentru cineva care dorește să înceapă o carieră în domeniul tău?

M.D.: I-aș spune să aleagă această profesie doar dacă are o curiozitate autentică față de oameni și disponibilitatea de a lucra permanent și cu sine. Formarea profesională este esențială, dar la fel de importante sunt experiența, răbdarea și capacitatea de a rămâne deschis, fără să judeci. Este o profesie în care nu încetezi niciodată să înveți, pentru că fiecare om care intră în cabinet te învață, la rândul lui, ceva.

Ce resurse (cărți, cursuri, seminarii) recomanzi celor care doresc să se dezvolte în domeniul terapiei, coaching-ului, consultanței sau training-ului?

M.D.: Recomand, înainte de toate, formări solide, acreditate și multă practică supervizată. Ca lecturi, consider valoroase lucrările lui Irvin Yalom, Jeffrey Young, Gabor Maté sau Bessel van der Kolk, dar și literatura de specialitate din zona psihoterapiei cognitiv-comportamentale și mindfulness. Dincolo de cursuri și cărți, cred foarte mult în dezvoltarea personală a terapeutului. În această profesie, tu însuți ești unul dintre principalele instrumente cu care lucrezi.

Cum te asiguri că te dezvolți continuu ca profesionist și rămâi la curent cu cele mai recente tehnici și metode din domeniul tău?

M.D.: Pentru mine, dezvoltarea profesională nu se încheie niciodată. Particip constant la formări, cursuri și conferințe, citesc literatura de specialitate și urmăresc cercetările și noile direcții din domeniu. În același timp, cred că evoluția vine și din practica de zi cu zi: fiecare caz mă provoacă să aprofundez, să caut și să îmi adaptez permanent modul de lucru.

Ai avut vreodată un moment „aha!” sau o revelație în timpul muncii tale care ți-a schimbat perspectiva sau abordarea? Dacă da, ne poți povesti despre el?

M.D.: Cred că unul dintre cele mai importante momente de revelație a fost când am înțeles că nu trebuie să am întotdeauna un răspuns pentru omul din fața mea. La începutul profesiei simțeam o responsabilitate foarte mare de a găsi soluții, de a ajuta, de a face lucrurile să se schimbe. Cu timpul, am înțeles că uneori cel mai valoros lucru pe care îl pot face este să fiu acolo, cu adevărat prezentă, și să îi dau omului timpul și spațiul necesare pentru a ajunge singur la propriile răspunsuri. Asta mi-a schimbat mult felul de a fi terapeut.

Care este cea mai mare recompensă pe care o primești în urma muncii tale cu clienții?

M.D.: Cea mai mare recompensă este să văd schimbarea în omul din fața mea. Să întâlnesc un om într-un moment în care poate nu mai vede nicio ieșire, iar după o perioadă să îl văd mai liniștit, mai sigur pe el, capabil să își trăiască viața altfel. Sunt oameni pe care i-am însoțit ani de zile și ale căror povești au rămas cu mine. Cred că sentimentul că ai contribuit, chiar și puțin, la binele și la transformarea unui om este una dintre cele mai frumoase părți ale profesiei mele.

Cum abordezi rezistența sau scepticismul unui client în procesul de coaching sau terapie?

M.D.: Nu privesc rezistența ca pe un obstacol, ci ca pe un mesaj. De multe ori, în spatele ei există teamă, neîncredere sau pur și simplu faptul că omul nu este încă pregătit pentru o anumită schimbare. Nu forțez procesul și nu încerc să conving. Încerc să înțeleg ce se află în spatele acelei rezistențe și să respect ritmul fiecăruia. Am învățat că schimbările autentice nu pot fi grăbite.

Unde vezi viitorul domeniului tău, având în vedere evoluția tehnologiei și schimbările din societate?

M.D.: Cred că viitorul psihologiei va însemna o combinație tot mai strânsă între știință, tehnologie și relația umană. Inteligența artificială, terapia online și noile instrumente de evaluare ne vor ajuta să înțelegem mai bine și să intervenim mai eficient, dar nu cred că vor putea înlocui relația autentică dintre terapeut și client. Într-o societate tot mai rapidă și mai digitalizată, cred că tocmai conexiunea umană, empatia și prezența vor deveni și mai valoroase.