Iuliana Morlova: „Nu poți însoți pe nimeni mai departe decât ai mers tu cu tine”

1. Ce te-a motivat să alegi această profesie și să lucrezi în mod direct cu oamenii?

Încă de la început, am știut că îmi doresc o profesie în care relaționarea umană să fie esențială. Parcursul meu profesional a început în domeniul resurselor umane, apoi drumul m-a condus firesc către coaching și, ulterior, către psihoterapie — două direcții în care pot contribui în mod real la dezvoltarea și echilibrul celor cu care lucrez. M-am regăsit în această misiune și mă bucur că am ales un drum care îmbină empatia cu transformarea personală.

2. Din experiența ta, care consideri că este cea mai mare provocare pe care oamenii o întâmpină în dezvoltarea lor personală sau profesională?

Cea mai mare provocare pe care o observ în procesul de dezvoltare personală sau profesională este aceea de a rămâne cu adevărat prezent în fața disconfortului interior. Oamenii au tendința firească de a fugi, de a controla sau de a reprima ceea ce simt, în loc să asculte și să înțeleagă mesajul din spatele emoțiilor. Împrietenirea cu propriile trăiri cere curaj, răbdare și o deschidere autentică față de sine. Iar poate cel mai greu de acceptat este faptul că evoluția nu urmează o linie dreaptă – este un drum sinuos, uneori confuz, dar profund transformator.

3. Cum te asiguri că rămâi obiectiv și imparțial atunci când lucrezi cu clienții tăi, având în vedere diversitatea problemelor cu care se confruntă?

Mai degrabă decât să urmăresc obiectivitatea în sens strict, aleg să rămân prezentă și complet atentă la ceea ce înseamnă omul, în toată complexitatea lui. Fiecare client vine cu o lume proprie, iar rolul meu nu este să judec sau să clasific, ci să creez un spațiu sigur, în care să se simtă văzut, auzit și înțeles. Practica ascultării active, a empatiei și a suspendării propriilor interpretări mă ajută să fiu alături de fiecare persoană, fără proiecții sau așteptări.

4. Există vreo tehnică sau abordare pe care o consideri esențială în munca ta și care ți-a adus cele mai multe reușite?

Tehnica în sine contribuie, după cum arată și cercetările, într-o proporție relativ mică – aproximativ 20% – la succesul unui proces terapeutic. Factorii cu adevărat determinanți sunt relația terapeutică și motivația clientului pentru schimbare. Din acest motiv, pentru mine, esența intervenției nu stă într-o metodă anume, ci în calitatea alianței terapeutice.

Dintr-o perspectivă psihoterapeutică, alianța terapeutică este văzută ca un proces co-creat, bazat pe siguranță emoțională, încredere, respect și autenticitate. Nu este doar un cadru de lucru, ci un spațiu viu, în care relația dintre terapeut și client devine un microcosmos al relațiilor din viața clientului. Prin această relație, clientul poate explora, resemnifica sau chiar retrăi anumite tipare afective, în condiții de siguranță și acceptare.

Si in coaching rămân elementele esențiale ale aliantei: prezența autentică, ascultarea activă, respectul necondiționat și o atitudine de non-judecată. În coaching, creez un spațiu în care clientul se poate reconecta cu propriile resurse, poate gândi clar și își poate asuma cu încredere pașii necesari pentru schimbare. Alianța devine astfel un cadru de sprijin, dar și de responsabilizare, în care clientul se simte susținut, dar rămâne autorul propriului process.

5. Cum te ocupi de stresul sau de emoțiile negative care pot apărea în urma sesiunilor cu clienții?

Pentru a putea însoți autentic și sănătos procesele celorlalți, am grijă în primul rând de propriul meu echilibru. Merg constant la terapie personală și supervizare, care sunt piloni esențiali ai igienei mele profesionale. În plus, atunci când simt că apar emoții mai intense sau semne de încărcare, folosesc tehnici de autoreglare emoțională – respirație conștientă, ancorare în corp, reflecție sau pauze de reconectare cu mine însămi.

Este un proces de echilibru continuu între a fi disponibilă pentru celălalt și a rămâne prezentă cu mine însămi, astfel încât relația cu clientul să rămână un spațiu clar, sigur și conținător.

6. Ce sfaturi ai pentru cineva care dorește să înceapă o carieră în domeniul tău?

Un sfat pe care l-aș oferi nu doar celor care doresc să urmeze o carieră în terapie sau coaching, ci oricui își caută un drum profesional, este să aleagă o meserie care să fie în acord cu valorile personale, cu cine sunt ei cu adevărat. Atunci când profesia este aliniată cu ceea ce prețuiești și cu ceea ce te mișcă pe dinăuntru, munca devine o formă de expresie autentică, nu doar o obligație.

În mod specific pentru cei care vor să urmeze calea terapiei sau a coachingului, le-aș spune să înceapă cu propriul lor proces. Nu poți însoți pe nimeni mai departe decât ai mers tu însuți. Investiția în formare e importantă, dar transformarea personală este cea care dă profunzime și autenticitate relației cu clientul.

7. Ce resurse (cărți, cursuri, seminarii) recomanzi celor care doresc să se dezvolte în domeniul terapiei, coaching-ului, consultanței sau training-ului?

Indiferent de domeniul ales – terapie, coaching, consultanță sau training – formarea ca profesionist începe cu o întrebare esențială: De ce îmi doresc cu adevărat să fac această muncă? Motivația intrinsecă, sentimentul de sens și dorința autentică de a contribui sunt temelia unui parcurs solid. Este important de spus că o formare în coaching sau psihoterapie, indiferent de cât de riguroasă ar fi, nu te transformă automat într-un coach sau terapeut. Așa cum o diplomă într-un domeniu tehnic nu te face, de la sine, inginer. Competențele profunde se construiesc în timp, prin practică conștientă, reflecție și o relație onestă cu propriul parcurs interior.

Pe lângă cursurile formale, recomand cultivarea continuă a abilităților-cheie și participarea constantă la mentorat, supervizare și formare continuă. Este esențial să rămâi actualizat profesional și, în același timp, aliniat cu valorile tale. De aceea, nu aș face o recomandare generală de seminarii, cursuri sau cărți. Acestea ar trebui alese în funcție de nevoile concrete ale fiecărei persoane, de etapa în care se află și de direcția profesională pe care dorește să o urmeze. Fiecare drum este unic și necesită resurse potrivite acelui parcurs.

8. Cum te asiguri că te dezvolți continuu ca profesionist și rămâi la curent cu cele mai recente tehnici și metode din domeniul tău?

Imi închei fiecare an printr-o reflecție asupra parcursului profesional și îmi stabilesc un plan clar de training și dezvoltare pentru anul următor. Este modul meu de a rămâne conectată la nevoile mele de creștere, dar și la evoluțiile din domeniu.

Particip constant la conferințe de specialitate, urmez programe de formare continuă și aleg resurse care îmi completează atât competențele tehnice, cât și dimensiunea umană a profesiei. Cred cu tărie că dezvoltarea profesională este un proces viu, care presupune curiozitate, rigoare și deschidere permanentă către nou

9. Ai avut vreodată un moment „aha!” sau o revelație în timpul muncii tale care ți-a schimbat perspectiva sau abordarea? Dacă da, ne poți povesti despre el?

Un astfel de moment a fost atunci când am înțeles, nu doar teoretic, ci în profunzime, valoarea tăcerii în procesul terapeutic. La începutul parcursului meu, simțeam adesea nevoia de a umple spațiul — cu întrebări, cu reflecții, cu sprijin activ. Însă am realizat, în timp, cât de multă putere poate avea o tăcere susținută cu prezență și empatie. Tăcerea poate deveni un spațiu în care se așază emoții, apar conștientizări și se activează resurse interioare. Nu este un gol, ci un conținător. Am învățat să am încredere mai mult în ritmul celuilalt și în ceea ce poate apărea atunci când nu intervenim imediat.

10. Care este cea mai mare recompensă pe care o primești în urma muncii tale cu clienții?

Cea mai mare recompensă este să fiu martoră la momentele de conștientizare și transformare ale clienților mei — acele clipe în care ceva se așază, se limpezește sau se deschide în interiorul lor. Să văd cum cineva își regăsește claritatea, curajul, sau pur și simplu o relație mai blândă cu sine.

11. Cum abordezi rezistența sau scepticismul unui client în procesul de coaching sau terapie?

Atunci când un client manifestă rezistență sau scepticism, primul pas este să îl întâlnesc acolo unde se află — cu respect față de ritmul și realitatea lui, nu prin filtrul așteptărilor mele despre cum ‘ar trebui’ să decurgă procesul. Un element esențial în astfel de situații este clarificarea cadrului de lucru, a obiectivelor și a așteptărilor reciproce. Adesea, scepticismul apare din neînțelegerea procesului sau din experiențe anterioare care nu au fost potrivite. De aceea, mă asigur încă de la început că setăm împreună o bază clară, realistă și sigură — un spațiu în care clientul să simtă că poate explora în propriul ritm, fără presiune, într-o relație construită pe încredere și respect.

12. Unde vezi viitorul domeniului tău, având în vedere evoluția tehnologiei și schimbările din societate?

Cred că, într-o lume în care tehnologia avansează rapid și tot mai multe procese pot fi automatizate, valoarea autentică a relației umane va deveni și mai importantă. Dacă roboții sunt din ce în ce mai buni la a fi roboți, atunci noi, oamenii, ar trebui să devenim tot mai buni la a fi oameni — adică mai conectați, mai prezenți, mai empatici. În contextul profesiilor de sprijin — terapie, coaching, consiliere — cred că viitorul aparține celor care știu să creeze relații reale, nu doar să livreze metode. Tehnologia poate susține procesul, dar nu poate înlocui prezența umană autentică. Tocmai de aceea, în mijlocul schimbărilor sociale și digitale, rămâne esențial să cultivăm profunzimea, reflecția și capacitatea de a fi alături de celălalt, cu adevărat.