Viața sălbatică prin prisma emoțiilor
Un fotograf român explorează pentru prima dată viața sălbatică prin prisma emoțiilor transmise de păsări și animale. Este vorba despre Rareș Beșliu și expoziția „Emoții”, ce are loc în cadrul festivalului Bucharest Photofest și este un preview al albumului fotografic cu același nume, ce va fi lansat în primăvara anului viitor. Vernisajul expoziției va avea loc pe astăzi, începând cu ora 18:00, la Muzeul Național al Țăranului Român.
Expoziția cuprinde 31 de fotografii ce ilustrează „wildlife-ul” din mai multe colțuri ale lumii – de la păsările din Delta Dunării și ursul din Carpați, până la pufinii din Feroe, chirele din Islanda, flamingii din Cuba și veverițele din Canada. Deși speciile fotografiate sunt atât de diverse, imaginile nu au rol documentar, ci au fost realizate într-un mod cât mai artistic și gândite astfel încât să exprime cât mai multe stări.
Psychologies: Ce reprezintă fotografia pentru tine? Cum ți-ai descoperit această vocație?
Rareș Beșliu: În prezent, fotografia e aproape totul. E activitatea care m-a făcut să suport altfel pandemia, care mi-a dat un sens și o nouă semnificație cuvântului „pasiune”. Am pornit totul în joacă și, fără să fiu conștient, am transformat-o în prioritatea numărul 1.
De mic am fost pasionat de fotografie, dar fac asta în mod activ de prin 2015. Atunci am renunțat la modul auto și eram cel mai mare pozar al grupului, atunci când plecam în vacanțe. Dar lockdown-ul a fost cel care mi-a deschis ochii și mi-a spus să mă ridic de pe canapeaua confortabilă, să las lâncezeala și să explorez țara.
Unde îți găsești inspirația? Ce te motivează să creezi?
R. B.: Mereu am simțit nevoia de a face ceva diferit, iar asta mă împinge mereu de la spate: să fiu altfel, să găsesc cadre unice, să explorez necunoscutul. Inspirația vine de cele mai multe ori pe loc, în natură, în fața sufletelor pe care le fotografiez, dar și după, când fac selecția pozelor. De foarte multe ori se întâmplă să nu fiu conștient de anumite cadre și să le văd abia când ajung acasă. Mă bucur și când găsesc fotografi cu viziune similară, le dau instant follow în social media, pentru că îmi vin idei plecând de la ceea ce fac ei. Mă inspiră.
Care este momentul tău preferat din zi pentru a fotografia?
R. B.: Caut mereu lumina de răsărit sau apus, iar când nu se poate, m-aș bucura de o ploaie de vară.
Ce înseamnă pentru tine „o fotografie bună”?
R. B.: Emoție. Te face să te întrebi, să-i dai o interpretare, să-ți imaginezi care e povestea din spatele ei și să continui filmul în mintea ta. Poate că de asta nici nu filmez prea des animalele. Un video îți spune tot ce se întâmplă, însă fotografia lasă loc de interpretări și dă frâu liber imaginației, te lasă pe tine să-ți continui povestea.
Dacă ai asocia o fotografie cu o emoție sau cu o stare, care ar fi aceea? Ne poți arăta fotografia?
R. B.: Curaj – Pentru prima oară când, dintr-o serie de cadre, îl aleg pe cel cu spatele. Mai mult decât conturul ei, mi-a plăcut curajul cu care m-a confruntat. Știa că sunt acolo, a stat la pozat, iar apoi s-a întors spre lumină. Fără teamă. A fost prima pasăre fotografiată în Islanda anul acesta și are o semnificație aparte pentru mine.
Mai mult, până la acest cadru, fugeam după portretele animalelor și căutam privirile lor. Odată cu ea, însă, am înțeles că poți simți și altfel emoția, că o atitudine de acest fel îți poate transmite multe stări.
Care este povestea din spatele temei alese pentru expoziția din cadrul Bucharest Photofest? De ce emoții? De ce viața sălbatică?
R. B.: Cred că orice suflet viu simte și are emoții. Nu ne trebuie studii să observăm cum ursoaica se luptă pentru puii ei, cum corcodeii își cară bobocii în spate, cum unele păsări se întorc an de an la perechea lor, după mii de kilometri în țările calde. Nu poate exista viață fără emoție. Însă în tot acest proces (în expozitie, în album), nu e vorba doar despre stările păsărilor, ci și despre emoția pe care ele mi-o transmit mie când le fotografiez, emoția pe care o simt când mă uit apoi la fotografii, dar și cea pe care ceilalți oameni o au când le privesc. E vorba despre emoție în sensul larg.
De ce am ales asta? Când Ionuț Trandafirescu m-a invitat să organizăm expoziția, m-a cuprins un fel de panică cu gândul că am multe imagini și nu știu ce să selectez dintre ele. Să le împart pe categorii, specii, țări, culori? Nimic nu părea suficient de captivant. Și atunci m-am gândit de ce să nu leg expoziția de viitorul album, „Emoții”, și să am ocazia de pe acum să văd reacția oamenilor, să le văd expresiile și poate, de ce nu, să schimbăm impresii și să găsim noi emoții pentru fotografii.
Povestește-ne mai multe despre ediția de anul acesta a festivalului?
R. B.: În total sunt 9 zile dedicate fotografiei și educației vizuale și peste 25 de evenimente: expoziții, proiecții de film, showcases, discuții și dezbateri, ateliere practice și concerte live. Toate astea se întâmplă până pe 9 octombrie, în mai multe spații din București, iar intrarea este gratuită.
Tema ediției este „Trust” și mă face să mă gândesc la încrederea pe care o au păsările și animalele în mine atunci când mă simt lângă ele și, cu toate astea, stau la poză și mă lasă să le observ minute în șir.
