Care sunt efectele psihologice ale crizei financiare?

 

Cum percep romanii acest eveniment?

Radu Craciun: Cred ca, multa vreme, oamenii au sperat ca aceasta criza ii va afecta pe „altii” sau „alte tari”. Exista o intarziere in ceea ce priveste constientizarea gravitatii problemelor cu care ne confruntam. Mai mult decat atat, Romania s-a bucurat in ultimii 7-8 ani de o crestere economica sustinuta, reflectata si in standardul de viata al populatiei. Este suficient sa ne uitam la cresterile de doua cifre inregistrate de salariul mediu net, vanzarile de automobile noi, numarul turistilor romani in strainatate etc.

Din acest motiv, este foarte greu, psihic vorbind, ca dupa o perioada prelungita de crestere a bunastarii, sa accepti o rasturnare de situatie. Asta i-a facut pe multi sa perceapa ca pe un soc realitatea cu care ne confruntam azi. E o trezire foarte brusca. Acesta este un prim element care poate duce la o perceptie disproportionata a acestei crize. Al doilea element, cel putin la fel de important, este modul in care este tratat contextul economic actual de catre media.

In momentul de fata, in presa exista un „zgomot” infernal in ce priveste criza. Este o situatie in care opiniile cu adevarat profesio­niste, vocile rationale si echilibrate, nealiniate politic, nu se mai aud aproape deloc. Din pacate, tocmai opiniile cele mai nastrusnice si cele extreme sunt cele cautate, opiniile rezervate si echilibrate neavand suficient de multa „sare si piper” pentru a crea audienta. Acest bombardament mediatic mareste intr-un mod artificial stresul omului de rand si dezinformeaza.

Bun. Pe langa asta, pripa cu care anumiti lideri politici creeaza asteptari pozitive, pentru ca ulterior sa se razgandeasca si sa-si contrazica afirmatiile initiale in legatura cu evaluarea situatiei economice… iata un plus de confuzie generala si perceptia ca lucrurile sunt scapate de sub control.

 

Cand mediul ne pune in fata a ceva atat de… coplesitor si de stresant, care sunt modalitatile de adaptare?

Valentin Popescu: Modalitatile de adaptare in situatii de criza cer o reevaluare a instrumentelor cu care am operat noi pana atunci. Este nevoie de un plus de atentie, de un plus de deschidere, de largire a notiunilor cu ajutorul carora intelegem realitatea. Avem nevoie de mai multa flexibilitate, o to­leranta mai mare fata de necunoscut, de mobilizarea unei gandiri creative. Aceste elemente se inscriu in reactia matura; daca persoana a facut in timpul dezvoltarii ei aceste achizitii, atunci le poate folosi.

Daca, insa, ii lipsesc aceste instrumente, ar fi nevoie de un demers sistematic si specializat, menit sa conduca la dobandirea acestor abilitati. Consilierea, coaching-ul, pot fi de folos. Ca psiholog, pot sa va spun ca acest eveniment rea­duce in prim plan si tema relatiei cu autoritatea. Pentru copilul mic, ea este reprezentata de adultii care il ingrijesc; pentru adult, aceste figuri ale autoritatii sunt inlocuite cu forme mai impersonale si mai abstracte: grupuri de apartenenta, biserica, patronat, politie, justitie, guvern, presedinte etc…

In perioade de criza, omul tinde sa caute sprijin si protectie in relatiile sale cu autoritatea, ceea ce se traduce prin cereri aparent materiale, dar care sunt expresia simbolica a unei nevoi de siguranta, a grijii, in cel mai matern sens. In perioadele de criza, individul tinde sa se intoarca spre trecut, spre ceva din istoria lui care l-a facut sa se simta protejat. In cultura romaneasca, marcata istoric de influenta sistemului paternalist-comunist, aceasta inseamna dezvoltarea unei dependente fata de forme de autoritate.

 

Reflecta media corect lucrurile?

Radu Craciun: Presa scrisa intr-o masura mult mai mare decat televiziunile, care, in momentul de fata par angajate doar intr-o cursa de senzational ieftin sau urmeaza o agenda politica.

Valentin Popescu: Mai mereu o criza este perceputa subiectiv disproportionat, datorita efortului de adaptare pe care il solicita, precum si datorita elementului ei de noutate. Nesiguranta si lipsa unor repere cunoscute pe care situatia de criza le aduce, toate determina opinia grupului sa capete prioritate in raport cu opinia personala, zvonistica cunoscand o mai mare amplitudine intr-o astfel de peri­oada. Oamenii cauta febril infor­matii care i-ar putea orienta. De cealalta par­te, media are nevoie de sen­za­tional.

Rezultatul este o bom­­bardare informationala cu da­te contradictorii care au un efect confuzant. Cred ca nimeni nu este ferit de influenta media. Ne putem proteja prin izolare informationala si intoarcerea catre bunul-simt personal.

 

Starea de pesimism este direct proportionala cu dimensiunile crizei economice sau este mai adanca?

Radu Craciun: Cred ca lumea incepe sa constientizeze seriozita­tea situatiei. Pe de alta parte, ma uitam zilele acestea la o cercetare de piata care arata ca un procent mai mare de romani decat anul trecut se asteapta sa-si petreaca concediul in strainatate. Speranta moare ultima…

Valentin Popescu: Da, vedem ca oamenii sunt deja afectati psihologic de aceasta criza. E necesara adoptarea unor schimbari pentru gestionarea situatiei. Mai vedem si neputinta de a face aceste schimbari datorita elementului de noutate pe care criza il aduce. Toate conduc la accentuarea stresului. Acesta se poate manifesta prin: neliniste, oboseala, tulburari de somn sau alimentare, dezvoltarea unor adictii.