Depresia, depresivul si arta tristetii
Ce ajutor pot primi personalitatile depresive?
De obicei, depresivul respinge ideea de ajutor specializat. Mai intai, pentru ca nu accepta ca este ceva in neregula cu el. Dupa parerea lui, asa este lumea, asa este viata, asa este el, incapabil de a se adapta si aceste lucruri nu le poate schimba nimeni.
Initiativa in sine il indispune. Nu este dipus sa comunice, sa se confeseze. Crede ca va trebui sa se justifice si ca justificarile ii vor fi respinse, asa cum se intampla, de fapt, in momentul in care i se propune sa apeleze la ajutor.
Daca acest prag de rezistenta este, totusi, depasit, ajutorul poate veni din partea psihoterapiei sau a psihiatriei.
Psihoterapiile de orientare psihanalitica isi propun sa ajute pacientul sa identifice acele blocaje care il impiedica sa resimta placerea, bucuria, sa aiba curaj si incredere in sine si in ceilalti.
Psihoterapiile cognitive, de data mai recenta, au fost special elaborate pentru tratarea depresiei. Acestea se ocupa de cauzele imediate ale starii depresive, legate de existenta unor anomalii in prelucrarea de catre pacient a informatiei. Obiectivul este sa-l ajute pe pacient sa-si reconsidere viziunile pesimiste.
Terapiile interpersonale pornesc de la postulatul ca disfunctia relatiilor interpersonale ale subiectilor este cauza inadaptarii lor. Aceste terapii au au ca obiectiv reglarea capacitatii de relationare a subiectului cu mediul social si cu indivizii. Create in sprijinul tratarii depresivilor, aceste terapii si-au dovedit eficacitatea si in cazul altor tulburari de personalitate.
Medicamentele nu sunt nici ele de neglijat. Ca in cazul oricarei terapii, si psihoterapiile se pot dovedi, in anumite cazuri, ineficace. Atunci, sub stricta indrumare medicala, se poate apela la un medicament antidepresiv.
Este bine de stiut ca antidepresivele nu-si fac efectul instantaneu, ci dupa cateva saptamani. Tocmai pentru ca nu intervin asupra sistemului nervos atat de brusc ca acele substante pe care le denumim, peiorativ, droguri. Totodata, subiectul trebuie sa stie ca tratamentul cu antidepresive este mai greu de individualizat si s-ar putea ca cel dintai antidepresiv prescris sa nu dea rezultate. Trebuie incredere si rabdare, pana cand medicul gaseste antidepresivul cel mai potrivit.
Cum sa ne purtam cu personalitatea depresiva
Sa-i atragem atentia prin intrebari asupra laturii pozitive a lucrurilor. Afirmatia trebuie sa vina de la ea, sa fie de acord cu ea deindata ce o rosteste. Sa fie un rezultat firesc al unui demers logic care sa-i apartina in intregime.
Sa o antrenam in activitati agreabile, pe masura tolerantei sale. Desigur, nu o vom duce in locuri peste masura de aglomerate, nu o vom tenta cu alcool si cu distractii zgomotoase si frivole. Dar trebuie sa existe ceva ce-i place, ceva ce-i poate starni interesul. Alegem grupul de prieteni dintre persoanele potolite, bine crescute, care sa nu se comporte agresiv si sa n-o ofense.
Sa-i aratam consideratia in mod adecvat. Pentru a contracara lipsa respectului de sine care poate fi o componenta a depresiei, trebuie s-o ajutam sa-si recunoasca reusitele si calitatile. Dar nu trebuie sa ne exprimam la modul general ci in legatura cu situatii concrete, cu date punctuale, altfel nu vom fi convingatori.
Sa o incurajam sa consulte un specialist. Nu pentru ca ar fi bolnava, ci pentru ca resimte permanent un disconfort care-i diminueaza eficienta si ii strica viata. Si pentru ca o sedinta cu un psihoterapeut nu strica nimanui.
Sa-i spunem sa se scuture de starea aceasta depresiva. Este ca si cum am asimila depresia ei cu lenea, cu nesimtirea. Ca si cum am insinua ca este o indispozitie voita de care ar putea sa se lepede intr-o clipa. Asta i-ar dovedi ca nu intelegem nimic, ar ofensa-o si i-am pierde (poate) definitiv increderea.
Sa-i facem morala. Degeaba ne expunem propriile principii si dam ca model propriul nostru mod de a vedea lumea si viata. Este ca si cum am certa un om pentru ca-l doare stomacul si i-am spune: „Ia exemplu de la mine, pe mine nu ma doare nimic.” In plus, aceasta i-ar agrava sentimentele de vinovatie si autodepreciere.
Sa ne lasam contaminati de depresia ei. Din respect sau din afectiune, am putea gresind dandu-i dreptate, ca sa n-o contrariem sau ca sa nu se simta abandonata. Am putea, apoi, sa-i dam dreptate chiar in interiorul nostru, sa ne lasam convinsi de viziunile sale sumbre si sa ne trezim intr-o zi ca suntem doi intr-o barca. Eroare! In depresie, omul este intotdeauna singur. Cine pe cine o sa mai ajute atunci? Si imaginati-va cum ar fi ca cei doi sa fie soti si sa aiba copii!
Alte tipuri de personalitati dizarmonice
Personalitatea paranoica
Personalitatea dependenta
Personalitatea anxioasa
Personalitatea obsesionala
Personalitatea histrionica
Personalitatea narcisica
Personalitatea pasiv-agresiva
Text: Mihaela Serea, pe baza lucrarii „Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile” de François Lelord si Cristoph André, Editura Trei, 1998, 2003
Foto: dreamstime.com
