Now Reading
Alex Tocilescu, despre piesa de teatru ,,Bun de export”

Alex Tocilescu, despre piesa de teatru ,,Bun de export”

bun de export, alex tocilescu, actori piesa de teatru

 ,,Bun de export” este o piesă de teatru scrisă de Alex Tocilescu, o radiografie a fenomenului migrației dinspre est spre vest, îmbinată cu elemente autobiografice.

Migrația este un fenomen pe care mulți îl consideră necesar când vine vorba despre o viață mai bună. Alex Tocilescu a trăit dincolo de granițele țării, dar s-a întors în România și a rămas. Și a decis să-și spună povestea, astfel că a pus bazele unui spectacol despre migrație, bine documentat, în care a presărat o componentă autobiografică.

alex tocilescu, bun de export

Câtă ficțiune și câtă autobiografie este în piesa ,,Bun de export”?

Piesa spune, în principiu, povestea familiei mele de prin anii 30 până astăzi. Apar în ea bunicii mei burghezi, apar părinții mei visători, și în fine, apar eu cu toate defectele mele. Sau, de fapt, cu cele despre care mi-am permis să scriu pentru că le consider deja evidente, publice.

În afară de sfârșitul piesei, unde mă duc, sau am încercat să mă duc, într-un absurd ionescian, pentru că altul nu știu, restul e o autobiografie destul de adevărată, dar întrucâtva romanțată. Întâmplările pe care le descriu în piesă fie chiar s-au produs așa, fie așa cred eu că s-au produs.

piesa de teatru bun de export, alex tocilescu

Merită sau nu să rămâi în România, după ce-ai trait în țări mai răsărite?

Pentru mine a meritat, până acum. De fapt, a meritat să mă întorc; între 1989 și 2009 am trăit în Germania, după care am stat un an la New York, după care m-am întors în România pentru că mi-am zis că aici era cel mai probabil să-mi găsesc fericirea, și așa a și fost.

Evident, depinde foarte mult de context, de ce vrea fiecare de la viață, de cum crede fiecare că poate evita lucrurile care nu-i plac, de care se teme, de cum poate găsi lucrurile care-l mulțumesc. Țările „mai răsărite” îți dau o oarecare siguranță din anumite puncte de vedere: economie, sănătate, viitor.

bun de export, piesa de teatru, alex tocilescu

România nu-ți dă aceeași siguranță, pentru că nu știi dacă odată intrat într-un spital mai și ieși viu din el. Dar dacă n-ai grija asta, iar eu n-o aveam când am venit aici, România e o țară care are ce să-ți ofere.

În primul rând am găsit oameni deschiși, care își expun mult mai mult din persoana lor decât cei pe care i-am cunoscut în Germania, iar în al doilea rând, eu fiind un individ destul de nostalgic, găsesc crâmpeie din ceea ce mi-a plăcut la țara asta în copilărie sau în poveștile pe care le-am auzit de la ai mei.

Ce i-ai spune unui tânăr care termină facultatea anul acesta?

Depinde de tânăr. Dacă e un om care mi-e drag sau care mi-e simpatic, i-aș spune să rămână aici, pentru că poate fi mișto. Dar evident că aș face asta din egoism, pentru că l-aș vrea pe omul ăla alături de mine, aș vrea să ieșim din când în când la bere, să punem chestii la cale, să-l am alături de mine, să schimbăm lucrurile împreună sau să facem altele noi și nemaivăzute.

Pe de altă parte, ce știu eu despre cum ar trebui să-și trăiască alții viața, despre ce e bine pentru ei și ce e rău? Viața în România are minusuri și plusuri, dar pe astea le are viața oricum și oriunde.

bun de export, alex tocilescu, teatru

Dacă ar fi să faci o descriere în câteva concepte esențiale a României de azi, ce-ai pune pe listă?

Din păcate, mulți dintre noi ne raportăm la ceilalți, la țară, la viață, prin prisma politicii. Adică înainte de a ne vedea unii pe alții ca oameni cu defecte, greșeli, personalitate, educație, istorie personală, bagaj emoțional și mai știu eu ce, ne vedem, și mai ales îi vedem pe ceilalți, ca partizani ai unei ideologii.

Îi scoatem pe unii din viața noastră pentru că sunt cepefiști sau pesediști sau fasciști sau marxiști, făcând abstracție de toate celelalte laturi ale personalității lor. Sigur, definind prietenia ca pe o legătură stabilită pe o rețea de socializare, nu-i greu să faci asta; ai 2500 de prieteni? Păi sigur poți să renunți la 70 dintre ei pentru că au dat like unei postări cu care nu ești de acord.

Dar de fapt n-ai 2500 de prieteni, ai cinci sau șase sau zece sau hai douăzeci. Și în momentul în care începi să aplici criteriile de pe Facebook în viața reală, rămâi cu patru prieteni din șase, te închizi într-o bulă din ce în ce mai mică. Ei, și întrebarea e, sau ar trebui să fie, cum putem face să nu ne mai fie guvernată viața de criteriul politic.

Sau de politică în general, pentru că ea devine stăpână pe tot ce ni se întâmplă, ne concentrăm pe prostiile debitate de un ministru, pe greșeala unui funcționar public, pe lucruri care de fapt n-ar trebui să conteze atât de mult, și uite așa se face că vorbim și vorbim și vorbim despre politică, dar nu mai vorbim despre dragoste și moarte și frică și chestiile alea care, undeva în adâncul nostru, ne macină cu adevărat.

 

alex tocilescu, bun de export, piesa de teatru

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top