Esti exuberanta cand esti fericita, morocanoasa cand esti frustrata si stii cum sa fii convingatoare: acestea sunt mijloace prin care se exprima copilul tau interior. Joci acest rol in relatie pentru a te asigura de iubirea partenerului, pentru a fi protejata si iertata. Ii permiti iubitului sa ia decizii in locul tau, in felul acesta eviti sa faci ceva gresit si nu iti e teama ca ii vei pierde afectiunea. Totusi, acest comportament copilaresc poate inhiba implinirea sexuala in relatie. Iti va fi mai usor sa scapi de acest rol daca iubitului tau nu ii este confortabil rolul de parinte si considera ca esti prea dependenta de el. Daca vrei sa iti cresti increderea in sine, gaseste o activitate in care sa va puteti implica impreuna, un hobby. Cu siguranta vei observa o schimbare in tonul relatiei.

In relatie, te exprimi prin rebeliune. Respingi orice aduce a autoritate sau putere din partea iubitului si poti avea deseori opinii negative despre intentiile acestuia. Iti iesi din fire cu usurinta din orice remarca peiorativa facuta de partener, te simti atacata si ataci la randul tau. Aceasta atitudine reiese din teama de a arata slabiciune, de a fi judecata sau de a face greseli. Adolescentii abordeaza relatia ca pe o confruntare: „iubeste-ma sau paraseste-ma”. Iesirile dramatice, neintelegerile si reactiile prea puternice atunci cand ceva nu merge caracterizeaza acesata relatie care parre o lupta permanenta. Daca amandoi jucati acest rol, poate fi o relatie interdependenta, pasionala. Dar poate te-ai saturat de conflict si vrei o relatie mai.. adulta. De ce iti este teama?

Un „parinte” are grija de tot, prevede neprevazutul si satisface nevoile familiei. Acest rol inseamna luarea de decizii pentru celalalt si extragerea stimei de sine din indeplinirea diferitelor sarcini. Nicio provocare nu pare prea dificila daca scopul este sa iti protejezi partenerul, chiar daca de sine insusi. Jucand acest rol, iti place ca partenerul sa aiba nevoie de tine si iti este teama sa pierzi controlul. De asemenea, jucand rolul parintelui, iti fortezi partenerul sa joace rolul copilului, care il priveaza de initiativa. Intr-un astfel de cuplu sexul nu este foarte important. Cuplul parinte-copil (care mult timp dupa ce copiii vor fi plecati la casele lor se vor striga unul pe celalalt „mama” si „tata”) nu va fi unul hedonist. Daca vrei sa iesi din acest rol trebuie sa inveti sa renunti la prea mult control.

Partenerul-prieten imparte totul: emotii, pareri si salariul. In cuplu esti mai puternica si simti ca traiesti din plin. Ii oferi sprijinul tau si pui interesele relatiei inaintea intereselor personale. Gandesti in termeni de „noi” mai degraba decat „eu”. Impartirea sarcinilor in cuplu nu reprezinta o problema atata timp cat este echilibrata si daca puteti reveni din cand in cand asupra lor. Poti juca acest rol cu atat mai bine cand esti sociabila si deschisa celor din jur. Cand iti asumi acest rol, in mod inconstient iti plasezi si iubitul intr-un rol similar. Acest tip de cuplu poate fi unul foarte sudat cat timp sunt implicati in proiecte care ii intereseaza pe amandoi. Sa fii in permanenta transparent in ceea ce faci poate duce si la dezamagire, motiv pentru care este bine ca fiecare dintre voi sa isi cultive putin si independenta.

Acest rol arata dorinta de a veni mereu in ajutorul partenerului. Cea mai mica dificultate iti da ocazia sa ai grija de iubitul tau, iar daca nu exista dificultati se poate sa incerci sa construiesti una. Acest rol iti poate oferi o oarecare putere – mai mult imaginata decat reala, daca ar fi sa credem ceea ce ne spun adevaratii terapeuti. Partenerul terapeut vrea sa fie apreciat, admirat, invidiat, el stie sa puna intrebarile cu adevarat importante si sa solutioneze probleme. Intr-un cuplu in care un partener joaca rolul terapeutului pote fi dificil de obtinut o viata sexuala satisfacatoare pentru ca placerea sexuala inseamna expunere totala. Terapeutul nu doreste sa isi expuna propria persoana prea mult ci sa ii fie permisa patrunderea in intimitatea celuilalt. Facand acest lucru, terapeutul isi obliga partenerul sa joace rolul pacientului, iar cuplul exista intr-o stare permanenta de anticipare a unor probleme ce trebuie solutionate. Daca renunti la anumite bariere si inveti sa iti exprimi emotiile, acest lucru te poate ajuta sa restabilesti echilibrul in cuplu.