Citești
Mancatul compulsiv: un fals ajutor

Mancatul compulsiv: un fals ajutor

Revista Psychologies

dezvoltare personala, mancatul compulsivTot cu experientele din copilarie se asociaza si imaginea de sine pe care o aveau atunci subiectii. Daca erau mai plinute si mai primeau si cateva caracterizari nepotrivite de la colegii sau fratii rautaciosi, persoanele apelau des la diete drastice, iar acest mod de a slabi se asociaza mai mereu cu tentatia de a manca la modul compulsiv (mai ales cand efectele dietei se lasa asteptate, iar centimetrii din talie nu se pierd.

 Tipul de mancare cel mai des ales: Se pare ca anumite alimente exercita acea fascinatie careia nu ii poti rezista. Ciocolata, alunele, prajiturile, grasimile, chipsurile, pastele si produsele de panificatie sunt cel mai adesea alese de persoanele cu probleme in aceasta arie. „Nici nu iti dai seama cand ai infulecat o cutie de inghetata sau doua batoane de cicolata. Mai ales daca programul tau de la serviciu este solicitant, pleci devreme si nu esti fana micului dejun ca la carte sau pranzului sanatos.” declara una dintre participante.

  • Perceptia lipsei de control: Subiectii au povestit ca exista o nevoie puternica de a manca pana termina tot. Unii au remarcat ca se poarta asa pentru a contrabalansa sentimente de nesiguranta, anxietate, stres, singuratate, plictiseala, marginalizare, nedreptate, altii au clasat situatia ca fiind inconstienta, ceva care li se intampla pur si simplu.

In afara acestor declaratii din studiu, se pare ca ar exista si alte tipuri de cauze:

  • Disfunctii ale hipotalamusului. Conform unui articol al lui Wendy Richardson, terapeut specializat pe probleme de dependeta si comportament adictiv, pot aparea probleme ale hipotalamuslui, cel care detine si functia de a supraveghea si controla apetitul. El transmite gresit raspunsul in corp si senzatia de foame nu se domoleste odata ce cantitatea de mancare, de obicei suficienta, a fost consumata.
  • Aceeasi autoare precizeaza ca jumatate dintre cei care au aceste probleme sufera si de depresie. Nu este insa clar daca mancatul compulsiv este o reactie la depresie sau depresia apare in urma unui astfel de comportament.
  • Totusi, studiile privind manifestarile chimice in procesul mancatului compulsiv arata ca nivelul de serotonina influenteaza comportamentul compulsiv de aceasta natura. Serotonina este un neurotransmitator care are are un rol important in pastrarea echlibrului din viata noastra. Ea regleaza somnul, energia sexuala, dispozitia, impulsurile si apetitul. Cand nivelul de serotonina este prea scazut, resimtim stari de iritabiltate, anxietate si depresie. O metoda imediata de a ridica acest nivel este sa consumam alimente bogate in zahar si carbohidrati. Totusi, nivelul optim nu se pastreaza prea mult timp, iar cantitatea ingurgitata devine din ce in ce mai mare, ajungandu-se astfel la fenomenul studiat.
  • Asocierea cu ADD si ADHD este facuta in multe studii, iar cel care a deschis subiectul a fost John Fleming (2002), intr-un studiu pilot in Toronto. Desi cercetarea nu a eliminat orice dubiu, autorul a putut concluziona ca adesea mancatul compulsiv se asociaza cu ADD si este de urmarit mai ales in cazul copiilor care sufera de ADD si ADHD, fiind pe viitor posibile „victime” ale acestei probleme devenite tot mai mult una sociala.
Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

Pages: 1 2 3
Vezi comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Sus

Prinde o reducere o dată în lună! Totul redus cu 30%
ABONAMENTE, CĂRȚI, EVENIMENTE
AGENDE PERSONALIZATE