Now Reading
Ultima pagină

Ultima pagină

ultima-pagină

Am început să citesc din copilărie, când mama îmi condiționa ieșirea la joacă. Mai exact, numărul de pagini citite se convertea în timp petrecut cu prietenii afară. Pe vremea aceea, nu iubeam deloc cititul, însă, la un moment dat, a devenit un obicei de care nu am mai avut cum să mă las. Cel mai des aud cum oamenii se plâng că nu au timp de citit, dar atunci când faci din citit un obicei, la fel cum e cu spălatul pe dinți dimineața, timpul dispare ca problemă. Îi datorez mamei mele iubirea pentru literatură, chit că a trebuit să îndure multe revolte din partea mea, și îi voi mulțumi mereu pentru cel mai bun cadou pe care mi l-a făcut (cu forța) în copilărie.

Am început să citesc, așadar, din obligație. Am continuat de drag cu lecturi ușoare, apoi am trecut spre clasicii ruși, la recomandarea tatălui meu. Cu anii, modul meu de a citi s-a schimbat extrem de tare, așa cum s-au schimbat și stilul vestimentar, gusturile vizuale, muzica sau locurile frecventate. Cititul crește și se rafinează odată cu cititorul. Ne urmează, ne traduce, ne educă, ține pasul cu noi sau ne stimulează să facem pași mai mari și mai rapizi în viață.

Citeşte articolul integral în cadrul ediţiei de octombrie 2021 a Revistei PSYCHOLOGIES.

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!