Fobie?! Pentru mine dentistul este un fel de ceasul rău, pisica neagră și tramvaiul 13…

Știu ce este aceea o fobie pentru că o simt de câte ori trebuie să merg la dentist. Atac de panică, frică paralizantă, reacții de apărare sau de atac… toate la pachet.

Citește și:

Fiica mea este dependentă de jocuri de noroc și nu știu ce pot să fac pentru ea

Confesiuni: Ce înseamnă să fii un părinte bun?

Nu trebuie să mă întreb cum arată o fobie, pentru că trăiesc una. De fapt, sincer, aș prefera să am parte de o fobie de crocodili sau de sequoia gigantea, orice numai ceva absolut necesar nu. Respectiv, dentistul. Care, vreau nu vreau, îmi e mai mult decât necesar. Iar eu, mai mult decât speriată de bombe.

În copilărie, părinții mei prea puțin atenți la ce se petrece cu copilul lor, mă duceau la dentist pe ultima sută de metri. Suta aceea în care orice vizită se termină cu o intervenție dureroasă sau neplăcută. Chestie absolut iubită, mai ales de copii.

Mama, draga de ea, avea și grijă să țipe la mine să nu îndrăznesc să o fac de râs și să las prostiile că îmi e frică. Dentistul, dragul de el, alt psiholog înnăscut, țipa să stau locului și să nu mă mișc cât e cu freza în gura mea. Organismul meu, pe de altă parte, se pare că e alergic la xilină. Motiv pentru care, traseul era același: dentist-frică de moarte-salvare ulterior. Concluzia părinților mei? Că îmi este atât de frică încât leșin. Trauma s-a instalat, fobia la fel.

Una peste alta, anii au trecut, dar fobia mea nu. Iar dacă în copilărie se mai străduia careva să înțeleagă teama, la 42 de ani sunt o feerie pentru orice stomatolog. În primul rând nu accept niciodată studenți în cabinet: stomatologul și asistenta, atât. În al doilea rând, nu mă așez imediat pe scaun ci întâi trebuie să vorbesc cu mediul.

Evident, între altele îi spun și ce părere am eu despre ce e în gura mea. Chestie adorată de orice medic. Ce caut însă, în acele momente, este să mă simt confortabil cu el, să simt că încep să îl cunosc, să stabilesc un minim nivel de încredere și să îmi calmez naibii pulsul.

Oricum, panica rămâne aceeași și nu din teamă de durere ci… teama de a mă desfigura. Am stat mult timp să mă întreb: ce mă sperie? Care e cel mai rău lucru care mi se poate întâmpla? Și acesta este răspunsul: să greșească sau să îmi facă o porcărie și să arăt corespunzător…

Ce am reușit însă, este să găsesc un stomatolog cu nervii rezistenți și multă, multă, imens de multă răbdare. Stă cu mine înainte de a lucra. Vorbim. Mă ascultă când îi spun ce vreau și ce nu. Cântă când îmi lucrează în gură. Glumește mult. Ocazional mă ia de mână. Asistenta este un alt dar divin: mă mângâie pe cap în timpul procedurilor sau mă ia de mână.

Cum mă simt? Ca liderul unei grupe de retarzi. Îmi este o rușine imensă când mă duc acolo și mă comport în halul acesta. Nu îmi e frică de prea multe în viața asta și chiar sunt o femeie curajoasă. Totul până la dentist.

Totuși, se pare că există soluții și pentru cei ca mine… doar să ai răbdare să cauți medicul care poate înțelege că nu poți controla ceea ce simți și ai nevoie de atenție specială. Eu am avut noroc.

Foto: shutterstock.com

loading...
Loading...
Comentează și tu
Recomandări
Idolii mei în viață sunt oamenii care nu se lasă doborâți de obstacole
Idolii mei în viață sunt oamenii care nu se lasă doborâți de obstacole

În mod cert și astăzi avem nevoie de idoli. Un idol ar trebui să te inspire să fii mai bun. Al meu e mătușa mea bolnavă de cancer.

Citeste
Și tu poți contribui la o relație toxică atunci când te iubești pe tine prea puțin
Și tu poți contribui la o relație toxică atunci când te iubești pe tine prea puțin

O relație toxică nu înseamnă neapărat că el te agresează în vreun fel. Uneori, agresorul poți fi chiar tu, atunci când te iubești prea puțin.

Citeste
Ce vreau de la un job? Să trăiesc decent fără compromisuri care mă frustrează îngrozitor
Ce vreau de la un job? Să trăiesc decent fără compromisuri care mă frustrează îngrozitor

De ce ai nevoie pentru a fi fericită la serviciu și ce compromisuri ești dispusă să faci? Te-ai întrebat vreodată? Poate e timpul să-ți reevaluezi viața profesională.

Citeste
Fobie?! Pentru mine dentistul este un fel de ceasul rău, pisica neagră și tramvaiul 13...
Fobie?! Pentru mine dentistul este un fel de ceasul rău, pisica neagră și tramvaiul 13…

Știu ce este aceea o fobie pentru că o simt de câte ori trebuie să merg la dentist. Atac de panică, frică paralizantă, reacții de apărare sau de atac… toate la pachet.

Citeste
Ce mă satisface pe mine la job? Vreau să văd respect pentru femei, pentru nevoile lor!
Ce mă satisface pe mine la job? Vreau să văd respect pentru femei, pentru nevoile lor!

Atâția oameni, atâtea motivații de a rămâne la job. Fie că e vorba de mediul de lucru, de posibilitatea de evoluție ori de bani, pe fiecare îl mulțumește ceva și, fără acel lucru, ajunge să își dea demisia.

Citeste
Îmi prevăd un viitor strălucit în sport. La câte entorse am făcut, clar am potențial
Îmi prevăd un viitor strălucit în sport. La câte entorse am făcut, clar am potențial

Mi-am propus să renunț la viața sedentară și să fac mai mult sport. Așa că am răbdare să văd ce mi s-ar potrivi. Până acum, am entorse, întinderi și câteva vânătăi. Dar rămân motivată.

Citeste