Interviu cu Prof. Dr. Asoc. Mihaela Leventer, fondatoarea Dr. Leventer Centre

Melanomul, boala ale cărei semne pot fi ușor ignorate. 

O aluniță care își schimbă forma, o pată nouă pe piele sau o leziune care nu se vindecă pot părea detalii ușor de amânat. Uneori, din lipsă de timp, alteori din teamă, alegem să nu le acordăm atenție. În cazul melanomului însă, timpul poate face diferența dintre un tratament simplu și o boală dificil de controlat.

Despre semnele care nu ar trebui ignorate, importanța diagnosticului precoce și progresele care au schimbat perspectivele pacienților vorbim cu Prof. Dr. Mihaela Leventer, medic primar dermatolog în cadrul Leventer Medical Group, din care fac parte clinicile Dr. Leventer și spitalul Băneasa Tumor Center. Aceasta explică de ce prevenția nu trebuie asociată cu teama, ci cu grija responsabilă față de propria sănătate, dar și cum diagnosticul precoce și opțiunile moderne de tratament pot schimba evoluția bolii.

Ce este melanomul și de ce rămâne una dintre cele mai periculoase forme de cancer de piele?

Prof. Dr. Asoc. Mihaela Leventer: Melanomul este un tip de cancer care se dezvoltă din melanocite, celulele responsabile de producerea pigmentului pielii și părului. Deși cel mai frecvent apare la nivelul pielii, melanomul se poate dezvolta oriunde există melanocite, inclusiv la nivel ocular, la nivelul sistemului nervos,  mucoaselor (nazale, orale, anorectale sau genitale) și, mai rar, în alte segmente ale organismului, precum tractul gastrointestinal.

Cu toate că reprezintă o proporție mai redusă din totalul cancerelor de piele, melanomul este responsabil pentru cele mai multe decese asociate acestora, din cauza potențialului ridicat de invazie locală și de răspândire la nivelul ganglionilor limfatici și al organelor aflate la distanță.

Vestea bună este că, atunci când este diagnosticat într-un stadiu incipient, melanomul poate fi tratat cu succes, în multe cazuri prin intervenție chirurgicală. Tocmai de aceea, recunoașterea semnelor de alarmă și prezentarea rapidă la medic sunt esențiale.

Care sunt schimbările unei alunițe sau leziuni cutanate care nu ar trebui niciodată ignorate?

Prof. Dr. Asoc. Mihaela Leventer: Contrar unei percepții frecvente, cele mai multe melanoame nu apar prin transformarea unei alunițe existente, ci se dezvoltă ca formațiuni apărute pe o piele aparent normală. Din acest motiv, este important să fim atenți atât la modificările unei alunițe preexistente, cât și la apariția unei leziuni noi, diferite de celelalte.

În evaluarea leziunilor pigmentare, regula ABCDE rămâne un instrument util de orientare:

• A – Asimetrie: o jumătate a leziunii nu seamănă cu cealaltă;
• B – Borduri (margini): neregulate sau slab delimitate;
• C – Culoare: prezența mai multor nuanțe (maro, negru, gri, albastru, roșu sau alb) în aceeași leziune;
• D – Diametru: în general peste 6 mm, deși melanoamele pot fi diagnosticate și la dimensiuni mai mici;
• E – Evoluție: cel mai important semn – orice modificare a dimensiunii, formei, culorii sau apariția unor simptome precum sângerarea, ulcerarea, pruritul sau durerea.

La fel de important este și semnul „rățușca cea urâtă” (ugly duckling sign): o leziune care arată diferit față de toate celelalte alunițe ale unei persoane merită evaluată de un medic dermatolog, chiar dacă nu îndeplinește toate criteriile ABCDE.

Există melanoame care nu seamănă cu o aluniță suspectă și care pot trece ușor neobservate?

Prof. Dr. Asoc. Mihaela Leventer: Da. Nu toate melanoamele au aspectul clasic al unei alunițe închise la culoare. Unele pot fi roz, roșii, de culoarea pielii sau chiar fără pigment (melanoame amelanotice), ceea ce le face mai greu de recunoscut și întârzie prezentarea la medic.

Melanomul poate apărea și la nivel unghial, pe tălpi, în palme sau pe mucoase, locuri greu accesibile evaluării, iar uneori este confundat cu o rană care nu se vindecă sau cu un traumatism. De aceea, orice leziune persistentă sau care se modifică trebuie examinată de un specialist.

În plină vară, când expunerea la soare crește, care sunt cele mai frecvente greșeli de protecție și ce putem face concret pentru a reduce riscul de melanom?

Prof. Dr. Asoc. Mihaela Leventer: Printre cele mai frecvente greșeli se numără:

• expunerea la soare în intervalul 11:00–16:00 fără protecție mecanică (prin îmbrăcăminte adecvată) și/sau creme cu fotoprotecție;
• folosirea cremei cu SPF doar la plajă, nu și în activitățile zilnice;
• aplicarea unei cantități insuficiente de cremă sau reaplicarea prea rară;
• utilizarea solarului;
• falsa impresie că bronzul oferă protecție.

Pentru reducerea riscului este recomandată evitarea expunerii excesive în orele de vârf, utilizarea zilnică a unei creme cu SPF 30–50, reaplicarea la fiecare două ore și după baie, purtarea hainelor cu protecție UV, a pălăriei și a ochelarilor de soare.

Cât de repede poate evolua melanomul și ce poate însemna amânarea unui consult?

Prof. Dr. Asoc. Mihaela Leventer: Ritmul de evoluție diferă de la un pacient la altul și de la un subtip de melanom la altul. Unele melanoame cresc lent, de exemplu cele asociate cu expunerea îndelungată la soare (lentigo malign), în timp ce altele pot deveni invazive în doar câteva luni (melanomul nodular). De asemenea statusul imun al pacientului reprezintă un factor important în recunoașterea și controlul celulelor tumorale.

Fiecare întârziere poate permite progresia locală și sistemică a tumorii. Cu cât diagnosticul este stabilit mai devreme, cu atât tratamentul este mai simplu și șansele de vindecare sunt mai mari.

Cum se confirmă diagnosticul de melanom și ce informații oferă analiza țesutului prelevat?

Prof. Dr. Asoc. Mihaela Leventer: Examinarea clinică și dermatoscopia reprezintă etapele prin care medicul poate ridica suspiciunea de melanom. Aceste metode sunt esențiale pentru identificarea leziunilor suspecte, însă nu pot confirma diagnosticul de certitudine. Diagnosticul de certitudine se stabilește prin examinarea histopatologică și, în funcție de caz, imunohistochimică a unei leziuni excizate complet, atunci când acest lucru este posibil. Analiza microscopică confirmă dacă este vorba despre melanom și furnizează informații indispensabile pentru stadializare, prognostic și alegerea planului de tratament: subtipul de melanom, grosimea tumorală (indicele Breslow), prezența sau absența ulcerației, indicele mitotic, statusul marginilor de rezecție, prezența de leziuni satelite etc.

 Ce factori arată cât de agresiv este un melanom și cât de mare este riscul ca boala să se răspândească?

Prof. Dr. Asoc. Mihaela Leventer: Cel mai important indicator este grosimea melanomului (indicele Breslow). De asemenea, sunt evaluate subtipul tumoral, prezența ulcerației, viteza de multiplicare celulară (mitoze), prezența leziunilor satelite, informații furnizate de biopsia excizională. De asemenea, în funcție de grosimea tumorii și de particularitățile pacientului, medicul poate recomanda evaluarea ganglionilor limfatici regionali prin investigații imagistice și biopsia ganglionului santinelă, precum și verificarea eventualelor metastaze la distanță.

Cum se decide dacă este suficientă intervenția chirurgicală sau dacă sunt necesare și alte tratamente, precum imunoterapia ori terapia țintită?

Prof. Dr. Asoc. Mihaela Leventer: Planul terapeutic este individualizat și se realizează treptat, acumulând informații de la fiecare etapă. Primul pas îl reprezintă excizia completă a leziunii suspecte și obținerea unui stadiu tumoral. Acest stadiu tumoral determină dacă, în stadiile incipiente, este suficientă reexcizia sau dacă sunt necesare biopsia ganglionului santinelă și investigații imagistice pentru evaluarea extensiei locoregionale și la distanță a bolii. Scopul este stabilirea unui stadiu de boală. În stadiile de boală avansată, echipa multidisciplinară poate recomanda tratamente moderne, precum imunoterapia sau terapia țintită, în funcție de caracteristicile pacientului, ale tumorii și de profilul molecular al acesteia.

Ce progrese din ultimii ani au schimbat cel mai mult perspectivele pacienților diagnosticați cu melanom?

Prof. Dr. Asoc. Mihaela Leventer: Ultimul deceniu a schimbat fundamental modul în care este tratat melanomul. Dacă în trecut, în stadiile avansate, principalele opțiuni terapeutice erau reprezentate de chimioterapie sau radioterapie cu beneficii limitate asupra supraviețuirii, în prezent standardul de tratament s-a mutat către imunoterapie și, pentru pacienții cu mutații specifice, către terapia țintită. Aceste tratamente au îmbunătățit semnificativ supraviețuirea și au schimbat prognosticul multor pacienți diagnosticați cu melanom avansat.

O altă schimbare importantă este utilizarea imunoterapiei în stadii din ce în ce mai precoce ale bolii, ca tratament adjuvant după intervenția chirurgicală și, în anumite situații, chiar în abordarea neoadjuvantă. Scopul este reducerea riscului de recidivă și tratarea precoce a eventualelor micrometastaze, înainte ca acestea să devină evidente clinic.

În paralel, există un interes particular pentru tehnicile moderne de diagnostic, de identificarea a factorilor de prognostic și monitorizare care permit depistarea mai rapidă și un tratament adaptat fiecărui pacient.

 De ce ajung oamenii să ignore sau să minimizeze semne care i-ar putea trimite la medic și ce rol joacă frica de diagnostic în această amânare?

Prof. Dr. Asoc. Mihaela Leventer: Mulți oameni consideră că o aluniță care nu doare și nu sângerează, nu reprezintă un motiv de îngrijorare. Alții amână consultul din lipsă de timp sau din teama de a primi un diagnostic grav. În realitate, amânarea nu face decât să reducă șansele unui tratament simplu și eficient. Autocontrolul periodic durează câteva minute. Autocontrolul periodic durează câteva minute. Un control dermatologic durează, de asemenea, doar câteva minute, este neinvaziv și poate identifica leziuni a căror tratare la timp poate preveni evoluția bolii către forme severe.