Timp liber
Selectii de carti, filme, teatru, evenimente culturale, interviuri si articole despre maestri care au schimbat lumea pentru totdeauna.
De acum pana luni seara, puteti cumpara pachetul de carti format din: „Cat de compatibili sunteti? Manualul relatiilor” de Allan Pease, Barbara Pease, „Cum sa fii barbatul puternic pe care si-l doreste o femeie” de Elliot Katz si „Bucuria de a trai” de Yongey Mingyur Rinpoche, Eric Swanson cu doar 44 Lei redus de la 64 Lei!
A existat o carte. Numele ei fie de-a viul. O carte care m-a izolat luni intregi in casa, pe care am asteptat-o, pe care am urat-o si de care am fost indragostit in acelasi timp, o carte capricioasa, care nu se lasa incheiata, o carte care atunci cand pleca imi dadea senzatia ca nu se va mai intoarce.
cand pana si camera devine prea mult,
infasurandu-se in jurul tau.
cand pana si patul devine prea mult,
innodandu-si cearsafurile subtiate de piele.
Poate ca intii ar trebui sa raspund la alte intrebari, pentru ca un raspuns ar genera la rindul lui o alta intrebare. La Muzeul Taranului Roman unde a avut loc lansarea romanului „Gluma ruseasca” am fost intrebat daca eu cred, sau daca mai cred, ca literatura poate schimba oamenii. Aveam un bec care imi batea fix in ochi si am raspuns grabit ca da. Apoi am stat sa ma gandesc. In masura in care oamenii vor sa se schimbe, da, literatura poate ajuta. O crusta de indiferenta poate fi sparta doar din interior.
Chiar e cea mai frumoasa poteca. Trece pe linga Biserica Santa Maria di Trastevere, e ingusta, pietruita. De o parte si de alta sint mici buticuri, barulete cu cite doua trei mese afara. Intre cladirile vechi de sute de ani, nelipsitele sirme cu rufe intinse la uscat. Piatra cubica e frumoasa, mergi asa bine, e o placere pentru picior.
Aparuta recent in colectia „Historia” a Editurii Polirom, „Romania si Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010)”, semnata de reputatul istoric Bogdan Murgescu, este o carte de economie si de istorie in acelasi timp, in care autorul atinge subiecte „fierbinti” cum ar fi integrarea europeana si criza mondiala, influentele pe care le au acestea asupra Romaniei si cum am putea depasi aceste dificultati.
De multe ori se intampla sa vrem sa ajutam o persoana care trece printr-o perioada grea, dar sa nu stim ce sa spunem sau cum sa ii fim alaturi. Sau ni se poate intampla sa ne confruntam cu situatia de a nu sti cum sa cerem ajutorul celorlalti sau cum sa-l acceptam.
Autorul descrie cele trei componente – intimitatea, pasiunea si angajamentul – si cele sase tipuri de iubire generate de acestea, modul in care aceste componente formeaza diferite triunghiuri ale iubirii ce se modifica de-a lungul timpului. Cartea nu se limiteaza insa numai la prezentarea unei teorii si ilustrarea ei prin exemple si rezultate experimentale.
Orice parinte stie cat de dificil este sa imbini iubirea si respectul pentru copil cu autoritatea. Exagerarea intr-un sens sau altul produce perturbari in comportamentul copilului. Aldo Naouri, pediatru si psihoterapeut, demonstreaza ca in lumea contemporana balanta a inclinat prea mult in favoarea iubirii si tolerantei fata de copil, pierzandu-se din vedere importanta autoritatii. De aceea, prima urgenta in educatie este tocmai reabilitarea autoritatii, ceea ce presupune recurgerea la interdictii si frustrari.
Romanul „Degete mici” de Filip Florian (Polirom, 2005; 2007) a aparut in limba italiana, la Fazi Editore, cu titlul „Dito mignole” (traducere de Maria Luisa Lombardo). „Dito mignole” va fi lansata vineri, 14 mai, in cadrul Tirgului de la Torino (13-17 mai), tirg la care Filip Florian este invitat. Tot in cadrul tirgului, autorul va mai participa joi, 13 mai, la o intilnire cu cititorii, moderata de Roberto Merlo.
Scriitoarea Adela Greceanu este invitata la Festivalul de Literatura DASEIN, Atena. Adela Greceanu este autoarea volumului „Mireasa cu sosete rosii”, primul sau roman, publicat la Polirom, in colectia EGO. Proza • Festivalul se va desfasura in perioada 7-9 mai, si va avea invitati din Turcia, Bulgaria, Israel, Marea Britanie, Romania si Grecia.
Pentru un scriitor, cartea pe care tocmai a scris-o e si cea mai buna. Desigur, cu trecerea timpului (cu scrierea altor carti) isi va putea da seama ca s-a inselat, sau ca (vai!) a avut dreptate. Judecand astfel, pot spune ca „Apropierea” e cea mai buna carte a mea. Un barbat indragostit cutreiera Europa pe urmele unei femei casatorite, Stapanita si trei prieteni obsedati de poezie, doua femei din Argentina si iubirea lor aproape imposibila – iata tot ce stiam cand am inceput sa scriu „Apropierea”.
Fantasma unui barbat indragostit bantuie Europa pe urmele unei femei casatorite. De la Barcelona la Livorno, de la Napoli la Villefranche-sur-Mer, ma urma ca o umbra, roman nebun pe urmele vagi ale unei spanioloaice adultere. Dragostea noastra a fost legata de apa, de un dig la Marea Cantabrica, de sase ancore vazute de el pe cer, de croazierele pe Mediterana.
„Apropierea” este punctul de intersectie in care biografiile a trei prieteni se transforma din realitate in fictiune. Pe alocuri recognoscibile, personajele scapa intruna din mana cititorului, modificandu-si traseele si profilul. Se camufleaza cu abilitate. Cand firele par unite, o brusca rasturnare de situatie schimba radical perspectiva. Alte drumuri, alte roluri, alte povesti trec in prim-plan.
Impreuna sintem un test cu dungi rozalii. Impreuna sintem faianta si chit. Scirt, scirt, sapa pe undeva o furnica, scirt, scirt, si nu doare. Coacazele-s diluate-n mentol. Cu gura cascata ma repartizez pe luni de nceput, luni de sfirsit… Cu gura cascata imi fac un cocolos din timpane. Nu stiu ce as vrea, inca nu pot… Imi iau de mincare de parca as infuleca in ascuns pumni de var.
Am scris „Cerul din burta” asa cum intr-o dimineata deschizi sifonierul si imbraci rochia cea mai frumoasa. Nu te intrebi daca afara e vremea potrivita, nu-ti pasa daca vei fi discordanta la birou sau in tramvai. Cu flori mari, de vara, vaporoasa sau nu, dreapta sau gen sarafan, e mica ta nebunie care, macar pentru o zi, da pe dinafara. Am scris Cerul… de doua ori pentru o singura carte. Intii din fragmente – plate, fara trucaje literare – ale zilelor in care eram insarcinata. Apoi turnind toate acestea in rescriere fara gen – parte proza, parte poezie – , mizind mai ales pe autenticitate.
Joi, 6 mai, ora 18.00, la Clubul Taranului, Muzeul Taranului Roman are loc lansarea romanului Gluma ruseasca, de Dragos Ghitulete. Prezinta: Marius Oprea, Florin Iaru. Moderator: Oana Boca. ,,Gluma ruseasca” aduce in scena destinele unor oameni care cauta cu obstinatie sa inteleaga ce se intimpla cu ei insisi sau daca mai pot spera ca vor iesi vreodata din labirintul amintirilor traumatizante ale comunismului si din marasmul tranzitiei romanesti postdecembriste.
Cred ca orice scriitor isi viseaza sa scrie o carte mare – nu neaparat in dimensiuni, ci „mare” in sensul de „cuprinzatoare”. Dupa cum vad eu lucrurile, nu trebuie nici sa fie una care sa contureze un sistem filosofic propriu al autorului, nici sa fie neaparat o fresca a unei epoci. Poate sa fie si asa, si asa. Altceva e important.
„Tecuci, Tecuci, cuci si cuci si cuci“ fredona aiurea tinarul, umplind armoniile piesei instrumentale ce se auzea la radioul masinii cu ultimul cuvint citit pe un indicator de pe sosea. „Tecuci, Tecuci, uite niste cuci, cuci, te cuci…“ Si continua asa inca vreo doua minute, adica pina la sfirsitul brusc al melodiei, retezata de semnalul sonor ce anunta ora exacta – 13.00 – si buletinul de stiri.
Dupa ani de emigratie americana, Marius vine in Romania intr-o vizita de afaceri. Dar nu doar atat. Ca dovada, si-a adus cu el un Chevrolet Corvette rosu, unul din visele materializate ale adolescentei lui. Ceea ce nu stie inca este ca in fosta lui tara nu-l asteapta doar amintirile luminoase si placerea de a-si etala prosperitatea si succesul american, ci si umbrele trecutului.
In fiecare an, in preajma datei de 9 Mai, incepe Festivalul Filmului European. In acest an, aflat la cea de a XIV-a editie, Festivalul va reuni un numar record de filme: peste 50, dintr-un numar record de tari – nici aici nu avem un numar precis, dar am putea socoti: Romania, Rusia, Italia, Franta, Cehia, Slovacia, Planda, Israel, Danemarca, Lituania, Serbia, Elvatia, Polonia, Spania, Irlanda, Finlanda, Macedonia, Germania, Suedia, Grecia, Portugalia, Austria si, atentie!, Belgia-Flandra si Belgia-Valonia! (Deja! Nici nu stim daca-i de bine sau de rau; daca asta isi doresc cu adevarat belgienii, OK, e de bine.)
Conflictul e sufletul teatrului, literaturii si evolutiei. Fara conflict nimeni n-ar evolua (desi aici ii am in vedere mai ales pe cei capabili de conflict interior). Fara conflict ne-am plictisi de moarte la teatru. Fara vesnicul conflict cu lumea nu s-ar mai naste scriitori si tot asa. Cu toate astea, in viata reala fug cat pot eu de mult de conflict. Sunt capabila de cele mai mari lasitati si compromisuri, ca nu cumva sa supar pe cineva. Si cu toate astea, reusesc destul de des sa supar oamenii.
Eu am tinut minte ca Iisus a lasat o pe mama lui sa astepte afara, atunci cand ea a venit sa l caute. Si a spus… Dar daca o sa ajunga sa se vorbeasca la televizor despre ce scriu aici cum ca as fi o pacatoasa, si daca preotii si prezentatorii tv vor dovezi, atunci e mai bine sa dau citatul exact, nu?
Fiul (Cristi Hristescu), un tinar scriitor nepublicat, posteaza pe un blog ,,poeme ultragiante” si fragmente dintr-un roman blasfemiator, devenind subiectul unei ipocrit-moralizatoare emisiuni TV cu rating ridicat. Mama (Maria Hristescu) traieste drama de a nu putea intelege un gest radical al Fiului si, in incercarea de a-si clarifica anumite evenimente, scrie ea insasi, ca o modesta Doamna T. a anilor 2000, un roman in care povesteste, cu maxima acuratete, intimplari derulate pe durata a trei zile naucitoare, de joi pina duminica. ,,Am un cadavru in frigider”, ar vrea ea sa marturiseasca, dar nu mai are cui…
„Cerul din burta reprezinta” jurnalul, plin de lirism, al celor noua luni de sarcina, cu toate implicatiile acestei perioade minunate, dar pline de provocari. Autoarea prezinta starile contradictorii, schimbarile biologice si fiziologice, sentimentele de teama, asteptare, dar si bucurie, extaz, sublinnind in mod poetic si uneori neasteptat experienta unica de a fi mama.
E un curent acum, dupa 20 de ani de la pirueta de regim, ca occidentalii sa se preocupe de comunism; un regim suficient de sic, in viziunea lor. Un englez de vreo 55 de ani, usor inclinat spre obezitate, m-a privit intr-o zi pe toata suprafata oculara si m-a strapuns cu o intrebare: care e cel mai socant fapt, din punctul meu de vedere, adus de caderea socialismului si de instalarea capitalismului? M-a bagat in cea mai londoneza ceata, facandu-mi mintea sa se invarta ca o manivela de flasneta.
Imediat ce am imbratisat strans cariera jurnalismului, abandonand o meserie, cea de geolog, mult mai utila societatii, am patit la fel ca Marin Preda, in momentul cand isi imbunatatea vazul cu primii ochelari din viata sa. Amintiti va : fetele de pe strada, care lui „Marin Preda far’ de ochelari“ i se parusera pana atunci neasemuit de frumoase, lui „Marin Preda cu ochelari“ i se infatisau, pe nepusa masa, sleampete, cu puncte negre pe nas, imperfecte la pulpa si la glezna, cu slana grupata in colacei abdominali. Aici sta marele dez¬avantaj al ochelarilor : de multe ori, portul lor iti sluteste viata, in loc sa ti o infrumuseteze, oferindu ti o realitate care nu ti slujeste la nimic.
Cele „Zece povestiri multilateral dezvoltate“, plasate temporal in defuncta societate socialista, sint animate de ochiul de soldat „Švejk“ al autorului. Fara a se suprapune tematic peste creatiile literare si cinematografice despre comunism aparute deja, prozele aduc in atentie eroi si situatii noi: recitatorul de versuri omagiale care scrie in jurnalul propriu poezii-pamflet la adresa Conducatorului, granicerul care tortureaza fugarii spre Occident, fotbalistul care isi escrocheaza coechipierii, vinzindu-le deodorante contrafacute. Alte personaje – de exemplu, directorul unui combinat de crestere a porcinelor, conductorul sau chelnerul de vagon-restaurant – sint prezentate in coplesitoarea lor importanta comunista, in antiteza cu prabusirea ulterioara, atrasa de schimbarea nescontata de regim politic.
Filip Florian va participa la prestigiosul festival international de literatura PEN World Voices, la New York, in perioada 28 aprilie – 3 mai. Autorul va prezenta in cadrul unor lecturi publice si mese rotunde atit primul sau roman aparut in limba engleza in SUA, „Degete mici”/„Little Fingers”, publicat de Houghton Mifflin Harcourt in 2009, cit si al doilea roman in curs de publicare la aceeasi editura – „Zilele regelui”/„The Days of the King”, ambele in traducerea lui Alistair Ian Blyth.
