Citești
Radiografia unui stil de viata

Radiografia unui stil de viata

Revista Psychologies

Intelectuale, rafinate, puternice

Feminismul este foarte adesea prost inteles. Si nu numai in Romania.

Intre „moft“ de cucoane frustrate si suparate pe barbati, si ideologie care darama canoanele traditionale in numele unor concepte vagi si neclare, feminismul nu are o imagine publica prea grozava in Europa (cu totul altfel stau lucrurile peste Ocean, unde carierele academice se deschid ceva mai lesne celor care spun ca fac feminist studies si, in general se ocupa de tot ce se invarte in jurul corectitudinii politice).

Dar feminismul este o ideologie coerenta, cu un program clar si util multora. Iata explicatia data de Otilia Dragomir:

Feminismul romanesc exista mai mult la nivel academic, din pacate, dar si din fericire.

«Din fericire», pentru ca formatorii de opinie, cei care vor initia si sustine reformele viitoare in societatea romaneasca trebuie formati si ei undeva, nu se pot naste din spuma marii.

Astfel ca, treptat, asociatiile care au debutat exclusiv academic au inceput sa se implice si in proiecte sociale concrete. Ma refer, printre altele, si la Centrul FILIA.

«Din pacate», pentru ca feminismul coagulat la noi la nivel academic este perceput in discursul public fie ca un moft ideologic de import (perceptia existenta in mediile cu preocupari intelectuale), fie ca expresia unor frustrari de care sufera anumite persoane (perceptia populara).

Popularitatea politica a unor miscari precum feminismul nu poate creste insa intr-o societate a carei educatie si apetenta civica sunt atat de scazute.

Pentru declaratiile fiscale si impozitele celor care erau platiti din asa-numitele «drepturi de autor» s-au coagulat cateva forme de protest, sustinute masiv de media, pentru ca erau si interesele ei financiare in joc.

Pentru cresterea nejustificata a pretului la benzina, din nou protestele au fost foarte vocale, si sustinute de media.

Pentru cauze care au ca subiect principal femeile, mobilizarea e, in general, mai mica, sustinerea media la fel, deci si rezultatele sunt pe masura.

O exceptie notabila este concediul de doi ani pentru ingrijirea copilului.

Feminismul academic romanesc militeaza pentru o implicare, dar si o acceptare mai mare a femeilor in viata politica, pentru sanse egale politice, sociale si economic, deci pentru paritatea pe listele de vot la alegeri, militeaza impotriva violentei domestice, pentru reforma programei scolare, impotriva perpetuarii discriminarii si a stereotipurilor de gen in media…“

Repede inainte, catre viitor

Cum evoluam? Sau cum regresam? Care sunt raporturile din ultima vreme dintre barbati si femei?

Ce schimbari semnificative se pot vedea cu ochiul liber la nivel social comportamental, etc.?

„Semnificative sunt cateva evolutii, dar si o serie de involutii“, spune Otilia Dragomir.

„Depinde de generatia pe care o privim, de segmentul profesional la care ne referim, de mediul rural sau urban in care traiesc.

Nu exista o evolutie unitara, dupa cum nu exista nici Femeia din Romania, ci mai multe categorii de femei.

Pentru cei mai tineri, nascuti in anii ’80 sau ’90, care traiesc in cea mai mare parte in mediul urban si care au un traseu profesional bine definit, s-au schimbat multe lucruri.

In primul rand, femeile au devenit mai autonome, nu se mai vad atat de constranse de modele traditionale.

Aceasta are cauze multiple, in primul rand socio-economice.

Femeile tinere stiu mai bine ce vor, au mult mai multa incredere in ele, o mobilitate profesionala mai mare, posibilitatea de a se intretine singure si mai ales, sunt stapane pe corpul lor (ma refer la programarea maternitatii, care a devenit un proiect asumat si bine pregatit, nu un eveniment biologic inevitabil).

Si divortul a devenit mai acceptabil decat acum 20-30 de ani.

Apetenta pentru «nefericire» este mult mai mica la generatiile tinere, iar resemnarea cu «ce ti-e scris» nu a devenit inca paradigmatica.

Pentru generatiile celelalte, cu cat inaintam mai mult pe segmentele de varsta, cu atat constatam persistenta modelelor traditionale, in mediul rural aproape la fel ca si in cel urban, in paralel cu nostalgia dupa viata din comunism.“

„Zoe, fii barbata!“

Cat priveste relatiile modificate mai mult ori mai putin vizibil dintre barbati si femei, si aici lucrurile trebuie ferite de generalizare. Cum?

Punand „punctul pe i“ si ferind de erori de logica si de amestecul institutiilor invechite. O luare de pozitie acida, dar justa:

„La nivelul discursului public general, chestiunile referitoare la genul feminin/masculin sunt inca marginale, exotice.

Aderarea Romanei la Uniunea Europeana ne-a fortat sa ne modernizam la nivel legislativ, egalitatea de sanse devenind nu un proiect, ci o realitate legislativa.

Dar, din pacate, schimbarile legislative nu au condus si la o schimbare a mentalitatilor.

Timpul a fost foarte scurt, implementarea legilor e deficitara, iar rezistenta la schimbari profunde este in continuare foarte mare.

Din punct de vedere politic, societatea romaneasca e profund conservatoare. Iar in chestiunile de gen sunt considerate neavenite in contextul crizelor succesive si al tranzitiei nesfarsite pe care o traim.

Personaje aparent providentiale de la care se asteapta salvarea din marasmul politic actual (cel putin din partea unui segment de populatie) au exprimat pozitii foarte conservatoare.

Ma refer la domnul Baconschi, cel care, recent, a declarat public:

«Nu de o paritate contabila e nevoie intre barbati si femei. (…) As respinge elanul acesta feministo-marxist prin care lupta de clasa trece in raza dintre genuri, dintre sexe».

Pentru domnia sa, principiul paritatii pe listele de vot, aplicat de altfel in majoritatea democratiilor occidentale, indiferent de culoarea politica, reprezinta un elan feminist-marxist, nu un element al ideologiei liberale (al carei adept se reclama).

Astfel, dl. Baconschi ne propune un model cu parfum medieval, declarand:

«Biserica este cea care, in timp, a consacrat egalitatea intre barbat si femeie, o egalitate asimetrica in societate, dar o egala demnitate in fata lui Dumnezeu si a oamenilor».

Din pacate, biserica nu are atributii legislative, nici atributii in aplicarea legilor, nu acorda concedii de maternitate, nu construieste crese, nu ofera locuri de munca pentru femei si nici nu infiinteaza adaposturi pentru victimele violentei domestice.

Iar acceptarea «egalitatii asimetrice» (concept care, in lipsa unei definitii, nu stim exact ce inseamna) in speranta unei demnitati egale la Judecata Divina nu pare a oferi solutii concrete la problemele cu care ne confruntam“, incheie Otilia Dragomir.

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

Pages: 1 2
Vezi comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Sus