Now Reading
Am iubit un profitor

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

Am iubit un profitor

Am iubit un profitor… Totul a inceput acum aproximativ 5 ani… L-am cunoscut pe internet. A stiut sa se faca placut de la bun inceput, doar ca ne desparteau 100 de km. Parintii mei nu ma lasau sa merg la el, el nu prea putea sa vina la mine. Ne-am intanit o data, a venit el… dupa aceea am vorbit doar la telefon, prin mesaje. Intr-o zi am decis sa ma indepartez de el. Ajunsesem sa tin prea mult la el, iar el imi parea mult prea distant si indiferent, asa ca mi-am zis ca cel mai bine ar fi sa pun punct sa nu ajung sa sufar mai rau. I-am scris un sms in care ii spuneam ca e mai bine sa ne despartim, ca ne vedem prea rar si relatia nu o sa tina. Mi-a spus atunci ca a vorbit cu mama lui si i-a povestit de mine, de relatia noastra. Am crezut ca o sa cada cerul pe mine, dar nu am mai dat inapoi, insa am ramas cei mai buni prieteni. Eu mi-am gasit pe cineva, el era cand cu una cand cu alta. Ne povesteam aproape totul pe internet. Eu am plecat in Italia si am inceput sa vorbim tot mai putin, deoarece iubitul meu din acea perioada era foarte gelos, pana intr-o zi cand m-am intors acasa. Nu ma mai intelegeam cu iubitul si m-am hotarat sa raman acasa. A reaparut el in viata mea, a incercat sa ma faca sa uit, se purta foarte frumos, imi vorbea foarte frumos. Chiar mi-a zis intr-o zi ca se bucura ca sunt singura acum. Si am zis ca poate mai meritam o sansa. Mare greseala insa. O luna ne-am vazut de doua ori pe saptamana, de obicei venea el la mine. Dupa o luna m-am hotarat sa merg eu in orasul lui sa imi caut un loc de munca. Si am gasit. M-am mutat acolo, am stat in tot felul de locuri infecte, doar sa fiu aproape de el. Chiar atunci plecase el in Italia, 2 saptamani in concediu. Si uite asa m-am trezit singura intr-un oras aproape necunoscut mie. In cele 2 saptamani nu am primit niciun telefon, nici macar un sms de la el. Ma simteam pierduta, dar continuam sa lupt pentru ca ajunsesem sa il iubesc. Cand s-a intors l-am sunat, am iesit la un suc in oras si cam atat. El ma suna doar cand avea chef sa faca dragoste cu mine. Am continuat sa ma tot mut in speranta ca voi gasi ceva mai bun. Mi-am tot schimbat si serviciul, iar el nu ma ajutat niciodata cu nimic, cu toate ca avea foarte multe cunostinte, ca doar acolo se nascuse si traise intreaga viata. Incet-incet a inceput sa se schimbe in bine. Asa credeam eu… dormea la mine aproape in fiecare seara, mai ieseam si prin oras… Mi-am dat seama ca evita sa iasa cu mine in unele locuri, dar am tacut mereu, nu l-am intrebat de ce. Mi-am dat seama mai tarziu ce ascundea. Am stat in gazda, ma descurcam foarte greu, abia imi ajungeau banii pentru chirie si mancare. Normal, el nu m-a ajutat niciodata cu nimic, dar nici nu i-am cerut vreodata. Statea la mine la mine, manca, dar banii lui mergeau acasa la maica-sa. Nu a venit in viata lui cu o floare la mine sau cu o ciocolata. De fiecare data cand ieseam, eu trebuia sa platesc tot. Eu trebuia sa am grija sa aibe tot timpul credit pe telefoane, tot eu aveam grija sa aibe mereu benzina sa se poata plimba cu ”prietenii” lui etc. Lucram ca o nebuna de dimineata pana noaptea sa ii pot oferi lui tot ce avea nevoie. Nu degeaba se zice ca iubirea e oarba… A venit iarna, iar unde stateam nu aveam caldura. Si m-am decis sa ma intorc acasa, nu mai puteam sa stau in frig, sa dorm mereu imbracata. Atunci mi-a zis sa ma mut la el, dar ca va trebui sa platesc chirie. Am acceptat, stiam ca asa sunt langa el mereu si nu imi fac griji ca poate nu am bani de paine pentru ziua care vine. Stiam ca la el e caldura si mancare, ca doar pentru asta plateam atatia bani. Nu o sa zic suma ca o sa radeti de mine. Nu era deloc o suma mica. M-am inteles foarte bine cu familia lui, nu am avut probleme. Doar cu el… Eram la munca de la 6 dimineata pana la 6 dupa-masa. Ieseam de la munca si mergeam la cate un ciubuc, pe unde ma mai chemau oamenii la curatenie, sa castig ceva in plus. A inceput sa imi scoata ochii ca ma gandesc numai la munca si ca pentru el nu am destul timp. Am lasat-o mai moale, mergeam mai rar sa fac curatenie la altii. Atunci a inceput sa imi spuna ca nu mai castig destul. Nicicum nu era bine. Nu stiam cum sa il mai multumesc. Luam anticonceptionale dar intr-o luna am ramas pur si simplu fara niciun ban. Ii dadausem lui toti banii luna respectiva, nu aveam nici macar de mancare la serviciu. I-am spus sa imi de-a el pentru pastile. Mi-a zis ca nu e treaba lui. Si nu le-am luat, nu aveam cu ce. I-am spus sa aibe grija ca nu mai iau pastile dar nu l-a interesat. Pana am inceput sa ma simt rau. Mi-am facut un test si mi-am dat seama ca sunt insarcinata. Eu m-am bucurat pentru ca imi doream foarte mult un copil, dar imi era frica sa ii spun lui. Pana la urma i-am zis. Nu va imaginati cum a reactionat. Mi-a zis ca nu ma cunoaste, ca el nu vrea copii acum, ca are doar 32 de ani etc. Am decis sa tin copilul, chiar daca trebuie sa il cresc singura. Si m-am intors acasa la ai mei care au zis ca daca e nevoie o sa ma ajute cu ce pot si ei. Dupa 3 zile a venit dupa mine. Credeam ca s-a razgandit, ca ne vrea pe amandoi, dar iar m-am inselat. M-am intors cu el ”acasa’ ‘si a inceput calvarul. Iesea zilnic cu asa zisii lui prieteni. Ma rugam de el sa ma ia si pe mine sa nu ma mai lase singura. Nici nu ma baga in seama. Nu era zi in care sa nu plang si sa nu ma rog la Dumnezeu sa ma ajute sa ne accepte. De ce m-a mai chemat inapoi? Ma iubea oare? Nuuuu, aveam sa aflu destul de repede. A inceput din nou sa incerce sa ma convinga sa avortez. Am refuzat categoric. Am mers impreuna la doctor si in momentul in care mi-am vazut copilasul pe acel monitor mi-am zis ca nu o sa renunt la el orice ar fi. Dar soarta a vrut altceva. Ne-am intors acasa, a inceput sa se poarte foarte urat cu mine isi batea joc de mine. Nu inteleg de ce nu ma lasa sa plec totusi. A inceput sa ma loveasca. Atunci mi-am dat seama ca el incerca sa faca tot posibilul sa pierd copilul. Auzize doctorul cand mi-a spus sa am foarte multa grija de mine, sa nu ma stresez, sa nu ma enervez si cel mai important sa am grija la efort. Fiind slabuta era o sarcina cu riscuri. Atat i-a trebuit. Mi-a facut viata un calvar, si m-a lovit pana am pierdut copilul. Nu stiam. Nu mi-am dat seama. Dar mi s-a facut foarte rau intr-o zi si mama lui a chemat salvarea si m-a dus la spital. A ajuns si el intr-un tarziu. Era langa mine si parea foarte fericit. Zambea. Aveam sa aflu ca am pierdut copilul. In acel moment am simtit ca incep sa il urasc. I-am spus sa plece de langa mine. Nu m-a ascultat, nu stiu ce mai vroia de la mine. Ii placea sa se bucure de suferinta mea. Pe 1 martie am primit ”cel mai frumos cadou” de la el. Mi-a omorat copilul. Cand am ajuns acasa, mi-am facut bagajul si am plecat fara sa ma mai uit inapoi. M-a cautat cateva luni spunandu-mi ca ii este dor de mine. Si tot dupa cateva luni de la despartire am aflat ca se intalnea cu una cand eu stateam la el si eram insarcinata. Poate ca EA a fost motivul pentru care el nu si-a dorit copilul. Nu stiu si poate nu o sa stiu niciodata. Intr-o zi am sa ma casatoresc si vreau multi copii. Cu toate ca ingerasul meu o sa imi lipseasca mereu…

 

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (2)
  • M-a impresionat povestea ta, sincer. Uneori, nevoia noastra de a suferi este atat de mare, incat ignoram semnele evidente. Pentru ca ele sunt acolo, dar nu avem ochi sa le vedem, vrem sa mergem orbiti de ‘dragoste’ inainte. Ceea ce numim dragoste ar putea fi mai bine denumita pasiune pentru durere. Sau masochism. Ar trebui sa ne intrebam mai bine, atunci cand ne spunem ca cineva ne face sa suferim, de ce permitem noi acelei persoane sa ne faca rau. Nu trebuie sa uitam ca in orice moment, viata noastra este in propriile noastre maini si ca avem posibilitatea de a alege ce sa facem cu ea. Noi singuri suntem raspunzatori pentru noi, dar si pentru altii (copiii nostri).

    Sa vedem realitatea privita din afara si nu subiectiv, asa cum ne place mai bine. Iar apoi sa actionam pentru a o schimba daca nu ne este benefica. Avem puterea de a ne conduce propriile vieti!

  • Ce poveste cunoscuta !!! Lucrul pozitiv, sa zic asa, cu toate ca nu e cazul, e ca nu te santajeaza !!!! Sa ai parte de liniste si persoane minunate langa tine !

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top