Now Reading
Innebunit de lumea din jur? Nu e asa de greu sa te relaxezi

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

Innebunit de lumea din jur? Nu e asa de greu sa te relaxezi

In aceasta lume hiperconectata, traim in ritm alert, victime ale stresului din jur. Dar oare nu suntem noi propriii nostri calai? Posedam, poate, destule resurse interioare pentru a ne calma, dar mai intai sa incetam sa luptam.

Mesaje pe e-mail trimise peste weekend, SMS-uri primite la miezul noptii, rapoarte de dat „pentru ieri“, incheieri de luna dificile, un coleg isteric, ore in sir petrecute in metroul plin sau in autobuz… Totul in jurul nostru este stresant: de la micile accidente (imprimanta care are pana, un telefon mobil cu bateria care te lasa in mijlocul conversatiei, o intalnire care se amana), la catastrofe mondiale: razboi in Siria, tornade, aceasta criza fara sfarsit parca…

Societatea noastra, care se agita in ritm sincopat, dusa de frenezia lucrurilor pasagere si de fluxul constant de informatii, ne face sa pierdem sirul prioritatilor. Noile tehnologii ne sunt puse la dispozitie pentru a accelera timpul, a ne face hiperactivi si pentru a pune presiune pe noi, ca indivizi.

 

PREA MULTE EMOTII INUTILE

Aceasta este parerea psihologului Fatma Bouvet, care semnaleaza numarul crescand de victime ale sindromului de burn out la nivel european. Un sindrom care vorbeste despre depersonalizarea operata de stres. „Conectarea permanenta saraceste legatura sociala, impiedica munca in echipa si anuleaza comunicarea reala. Ne face dependenti de emotii inutile.“

Complexitatea si accelerarea ritmului lumii nu sunt singurele motive ale acestei intensificari a stresului. „Nu sunt evenimentele cele care ii perturba pe oameni, ci ideea pe care acestia si-o fac despre evenimente“, spunea Epictet, in sec. I d.Hr. Asadar, nu suntem stresati doar de fapte, ci si de anticiparea, mereu negativa, in care informatiile ne arunca. „Nu voi reusi, ce vor spune despre mine, ce vor face ei?“

La tensiunile psihice si fizice se adauga un sentiment de lipsa de putere; nu putem iesi din traficul aglomerat, nu putem face sa ploua la timp, nu putem impiedica poluarea si degradarea ireversibila a mediului planetar. Paradox al modernitatii, societatea noastra genereaza tot mai multe elemente stresante, in flux continuu, pentru indivizii tot mai intoleranti la disconfort si lipsa de putere.

Dar, in loc sa ne epuizam in lupta contra stresului – o reactie naturala a organismului – , oare nu ar trebui sa avem incredere in capacitatea noastra de a ne adapta la conditiile de mediu? Exista mijloacele care sa faca sa taca zgomotul interior si emotiile negative care ne invadeaza. Este timpul sa gasim aceste resurse si sa le valorizam. Dar, mai ales, este timpul sa respingem principalele idei primite despre acest subiect major.

 

FALSE CREDINTE DESPRE STRES

Cuvantul „stres“ a devenit atat de comun, incat nici nu mai stim daca ii cunoastem realmente semnficatia. Incorect! Iata cateva idei primite…

 

1. EXISTA UN STRES BUN SI UNUL RAU

Tot asa cum nu exista un colesterol bun si unul rau, nu exista nici stres bun si rau! La originea acestei confuzii sta cartea unui canadian, Hans Selye, care vorbea despre stres bun (eustres) si stres rau (distres). Cel pozitiv ar fi fost vector al starii de bine. Azi, distinctia se face intre stresul acut, care ne mobilizeaza resursele, si stresul cronic, care ne epuizeaza. Prima varianta este manifestarea intensa a corpului pentru a raspunde rapid unei situatii prezente. Este vorba despre un raspuns de care depinde supravietuirea. In acest caz, ar fi vorba de raspuns pozitiv. Dar acesta devine negativ daca dureaza prea mult. Stresul devine astfel cronic si epuizeaza capacitatea de aparare psihica si fizica, pana la boala sau la depresie.

 

2. ESTE UN DUSMAN DE COMBATUT

„Fara stres pierdem capacitatea de a ne adapta la mediu“, spune Éric Albert, psihiatru, fondator al Insituttului Francez de Actiune contra Stresului. „La fel ca si exercitiul fizic, unde tensiunea musculara intretine supletea organismului, el amelioreaza supletea psihica, mentala si emotionala. Fara aceasta presiune psihica si fizica, noi nu am sti sa actionam intr-o situatie problematica: de pilda, sa stabilesti o consultatie la medic si chiar sa te duci la el, pentru ca iti este rau. Sa incerci sa elimini aceasta energie naturala si vitala nu e bine. Nu are sens, cum nu are sens sa incerci sa respiri mai putin, pe motiv ca oxigenul da nastere la radicalii liberi, moleculele responsabile de imbatranire… In loc sa ne consumam energia cu lupta impotriva stresului, ar fi mai intelept sa invatam sa actionam rational. Un mijloc eficace de a nu mai reactiona exagerat si de a fi mereu in defensiva.

 

3. PENTRU A-L PREVENI, TREBUIE MAI INTAI ANTICIPAT

Ideea pare buna, dar e imposibil de dus la capat. De ce? Din doua motive complementare: stresul e, prin definitie, un eveniment brusc, care survine in prezent. Este valul pe care nu l-am vazut si care ne ia pe sus. Deci, ideea de a anticipa este inutila in discutia despre stres. Este, de altfel, o notiune negativa. Este in natura umana sa isi imagineze ce e mai rau. Aceasta aptitudine de a prevedea raul ne-a asigurat supravietuirea ca specie. Dar sa petreci timpul contempland posibile evenimente negative ce pot avea loc, e deja stresant. De ce sa mai adaugi? In plus, sa tot incerci sa anticipezi si sa vezi ca are loc un eveniment neprevazut, asta iti da un si mai mare sentiment de neputinta. Pentru ca intelegi ca nu poti anticipa si, deci, nici nu poti controla… nimic. Este mai important, asadar, sa ne plasam in prezent, singurul mijloc de pastrare a rationalitatii, sa evaluam prioritatile, sa facem alegeri calme si sa acceptam sa mai renuntam la unele lucruri, intre care nevoia de control.

 

4. O CHESTIUNE DE GENETICA

Daca suntem genetic predispusi la stres, nu inseamna ca suferim de stres mai mult ca altii. Cercetarile in epigenetica ne-au revelat ca istoria personala si conditiile de mediu au influenta asupra faptului ca genele noastre se exprima sau nu. Cei care au mai putina serotonina in creier, sunt predispusi genetic la stres, dar ei isi pot „adapta“ modul de viata si fragilitatea emotionala si pot sa evite sa fie confruntati cu prea multe evenimente stresante. Prin opozitie, cei care au destula serotonina, prea putin vulnerabili la stres, pot avea tendinta de a-si lua riscuri considerabile si de a se expune la tot soiul de situatii angoasante, acestea terminand prin a-i uza inainte de termen. In rezumat: circumstantele vietii noastre influenteaza serios predispozitia noastra la stres, cel mai adesea, scrisa in gene.

 

5. ESTE UN FAPT PSIHOLOGIC?

„Asta face parte din numeroasele idei primite, care disting stresul psihic de cel fizic. Desi cele doua sunt legate“, spune Thierry Jansen, psihoterapeut. De fapt, stresul are mereu acelasi modus operandi. Este natura evenimentului declansator cea care difera. Ea poate fi de ordin psihologic, un conflict profesional sau fizic, asa cum sunt stimulii excesivi, zgomotele puternice. Cand experimentam stresul psihic, el se insoteste de o tensiune corporala. Simtim ca ni se strange stomacul, inima ne bate mai intens. Expunerea la zgomot creeaza prima data o reactie fizica, apoi o tensiune nervoasa, epuizare, depresie la final. „Cu cat domina sentimentul de neputinta, cu atat avem tendinta de a psihologiza stresul“, spune Jansen. „E ca si cum dorim sa gasim o explicatie ca sa il putem controla. E ca si cum ne-am spune ca, daca gasim o explicatie psihologica, vom gasi si o solutie.“

 

ADEVARATA DEFINITIE A STRESULUI

Cuvantul vine din latinescul stringere (a tensiona), pe filiera engleza. Este vorba despre o tensiune in cascada in fata unui pericol, real sau presupus. Aceasta riposta imediata, corporala si psihica, da emotii negative. Sistemul nostru simpatic, suprastimulat, da reactii in lant: cresterea adrenalinei, cresterea frecventei cardiace, flux de sange crescut in muschi, cortizol crescut (hormonul care da energie). Suntem in stare de alerta maxima. Toate resursele psihice si fizice sunt mobilizate pentru gasirea unei solutii: fight or flight. Dupa cateva minunte, odata pericolul trecut, organismul elibereaza alti hormoni (endorfine, dopamine, serotonina) pentru intoarcerea la calm. Dar, daca stresul dureaza, ne gasim intr-o stare de alerta permanenta, care ne uzeaza sistemul cardiovascular, ne diminueaza rezervele imunitare si perturba ansamblul reglajelor hormonale, indispensabile bunei functionari a corpului.

 

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top