Sunt ciclotimic

Trec pe nesimtite de la ras la plans, de la tandrete la furie. Se crede despre ei ca sunt lunatici sau foarte nervosi. Dar oare de ce isi schimba tot timpul starea de spirit?

Nimic mai normal decat o reactie de bucurie atunci cand auzi o veste buna si o reactie de tristete dupa un esec, un deces sau orice alt eveniment dureros. Dar nu despre acest fel de reactii este vorba. Ci despre o stare caracterizata prin perioade ciclice de schimbari ale dispozitiei afective, fara legatura cu circumstantele vietii.

„Starea de spirit variaza in functie de factorii interni, psihologici, dar si sub influenta factorilor externi, care tin de realitatea obiectiva. Acestia sunt inevitabili si nu pot fi controlati, spre deosebire de cei interni. Aici insa intervine gestionarea inconstienta a cantitatilor de energie psihica“, explica psihologul Dan Niculescu. Exista oameni care isi schimba starea de spirit mult mai des decat majoritatea, si cateodata chiar de mai multe ori pe zi.

Spre exemplu, Izabela, 34 de ani: „Mi se intampla sa ma trezesc bine dispusa, relaxata, apoi sa ma prost dispun sau sa ma infurii la cea mai mica replica neplacuta din partea unui client, urmand sa imi regasesc zambetul peste cateva minute”.

Toleranta scazuta la frustrare

Atunci cand starea de spirit e caracterizata de astfel de fluctuatii repetate, dar de mica intensitate si scurta durata, se vorbeste despre ciclotimie. „Aceasta instabilitate se remarca, la modul general, prin schimbari de comportament sau de emotii. Se manifesta prin oscilatii de la tristete la euforie sau viceversa, intr-un mod repetat, ciclic. In aparenta, aceasta alternanta nu este cauzata de motive obiective, fiind inexplicabila pentru pacient”, precizeaza Dan Niculescu.

Ciclotimicii se controleaza cu dificultate si au, de cele mai multe ori, tendinta sa izbucneasca nervos la cea mai mica contrazicere. Un ambuteiaj, o intarziere, o pana de metrou sau o de­fectiune la masina de spalat este suficienta pentru a le provoca furia. Susceptibilitatea excesiva ascunde, de fapt, o incapacitate de a gestiona evenimentele si de a suporta frustrarea. „Alternanta intre nevoia de a interactiona intens cu persoanele din jur urmata brusc de replierea asupra lui insusi poate conduce la ideea ca ciclotimicul ar putea fi suparat pe persoanele cu care a avut anterior relatii bune”, spune psihologul Dan Niculescu.

O rana ascunsa

Deranjante pentru anturaj, care nu stie niciodata la ce sa se astepte, aceste oscilatii ale starii de spirit sunt da­u­natoare pentru persoana ciclotimica. „Pentru ca nu inteleg intotdeauna ce imi provoca euforia sau depresia, ma simt un pic pierduta. Cand fiul meu nu ma as­­culta sau sotul meu ma contrazice, ma in­furii pe mine ca nu imi pot stapani e­mo­tiile”, spune Bogdana, 48 de ani.

Sa te invinovatesti nu serveste totusi la nimic, pentru ca incidentul care declanseaza starea de spirit nu este, de cele mai multe ori, decat copacul care ascunde padurea. Sau poate dezvalui o suferinta ascunsa care apare la suprafata in cotidian fara stirea persoanei.

Claudia N., 37 de ani, arhitect
„Mi-a fost frica sa nu raman singura“

„In adolescenta, cam in jurul varstei de 17 ani, au inceput sa apara desele mele schimbari de dispozitie. Ma trezeam ursuza, apoi deveneam vesela pana la pranz si ajungeam sa termin ziua fara nici cel mai mic chef. Deveneam furioasa din nimic, eram destul de agresiva si ma razbunam pe toti cei din grupul meu de prieteni pentru starea mea proasta de spirit. Parintii mei au crezut la inceput ca era o criza de adolescenta intarziata, care, cu siguranta, va disparea odata cu tre­cerea timpului.