Now Reading
Terapia familiala

Terapia familiala

Revista Psychologies

Derularea unei sedinte

“Eram primiti intr-o sala”, isi a­min­tes­te Mihai D., de 54 de ani. “Nu erau decat patru fotolii pentru familia noastra. Dupa conflictele dintre noi, ne-am asezat diferit: sotia mea aproape de fiul nostru, fiica mea in­tre fratele si sora ei, sotia mea a­proa­pe sau departe de mine. Aceste a­li­ante si distante erau interpretate in cadrul sedintei alaturi de vorbele noas­tre. Ne intalneam o data pe luna, timp de o ora. S-a intamplat in mod ex­ceptional ca pustii mei sa se duca singuri la o sedinta sau ca sotia mea si cu mine sa mergem fara ei.”

A depasi criza
“Cand vine toata familia la consultatie, o face din dorinta de a-l ajuta pe acel membru care are o problema. Eu chiar obisnuiesc sa-i invit la sedintele de terapie, din convingerea ca familia este o resursa pentru vin­decare. De vreme ce sunt ingrijo­rati pentru soarta unuia dintre mem­bri, se pot implica pentru a ameliora situatia”, constata psihoterapeutul Elena Ceuca.

Simptomul pacientului desemnat este, intr-adevar, semnul ca familia tre­buie sa se adapteze unei noi si­tu­a­tii – un doliu, intrarea unui copil in adolescenta – dar ca rezista schim­barii. Punctul de plecare al terapiei sistemice de familie si cuplu este a­bor­darea individului ca o parte a unei retele de relatii. Acest lucru este valabil in majoritatea cazurilor – detaliaza Elena Ceuca – “fie ca e o femeie care acuza atacuri de panica si al carei sot e plecat la munca in stra­inatate, fie ca este o fetita care face pipi in pat la scurt timp dupa ce a venit pe lume un fratior, fie un bar­bat cu tulburari de somn sau ale fun­c­tiei erectile si accese de furie…”
Prin asistenta specializata a terapeutului si participarea mai multor mem­bri, se produc consecinte benefice pentru tot sistemul familial, iar rezultatele sunt pe termen lung.

Ruperea cercului vicios
Functionarea unei familii in criza este cea a unui cerc vicios din care membrii nu pot iesi. Familia face “mereu acelasi lucru” si suferinta creste. Vali T. descrie astfel problemele fiului sau: “Si-a exprimat dorinta de a fi independent si a spus ca vrea sa plece de acasa. Il las sa plece, ii inchiriez o garsoniera, dar nu studiaza si nu munceste. Sotia mea este deprimata. Fiul meu se intoarce acasa. Imi spune ca il sufoc si ca are nevoie de independenta. Il las iar sa plece etc.

” Acest scenariu ilustreaza ceea ce terapia familiala numeste “principiu de hemostazie”, proces prin care grupul mentine co­e­ziunea si se opune schimbarii. In aceasta optica, simptomele fiului ser­­­­­­vesc – la un nivel inconstient – interesul familial: intorcandu-se mereu acasa, el ramane copil si familia nu poate gestiona trecerea sa la varsta a­dulta. Punerea in evidenta a acestui cerc ne permite gasirea unei “oi ne­gre” si intelegerea faptului ca fiecare participa la problema.

Ghicirea celor nespuse
O alta cale de explorare: problemele transmise din generatie in generatie. Un mare numar de probleme familale se aduna in jurul cuvintelor nespuse (un secret de familie, de exemplu), al suferintelor care, pentru ca nu au fost depasite de generatiile pre­­­­cedente, continua sa “actioneze” asupra descendentilor lor. Alcoolismul fiului lui Vali e tipic pentru a­ces­­­­­­­­­­­­­­te patologii din lantul genera­ti­i­lor. “Am fost invitati sa trasam arborele nostru genealogic pe trei generatii si sa vorbim despre stramosii nostri”, explica Vali. “Ceva ne-a sarit in ochi: din partea ambelor familii, existau persoane care au avut probleme cu alcoolul. Asta nu a fost niciodata un tabu, dar vorbind des­pre acest lucru, ne-a schimbat perspectiva asupra problemei fiului nostru.”

“Mitul” familei este alt concept-cheie al terapiei familiale. Mitul este un ansamblu de credinte despre pro­­­­­­­pria familie. El este format din e­le­mentele memoriei familiale pe care ascendentii le-au considerat bune de transmis, in timp ce lucruri­le care nu le convin sunt sterse. Din aceste credinte “autoreparatorii”, in masura in care ele sustin o imagine pozitiva a familiei, de exemplu “noi am fost tot­­­deauna uniti”, decurg anumite reguli de con­duita. Impinse la extrem, aceste reguli pot avea efecte patogene. Elena L., de 28 de ani, po­vesteste: “Inmulteam esecurile senti­men­tale si financiare. In terapie, mi-am dat seama ca problemele me­le, chiar daca ii intristau pe parintii mei, le si dadeau o mul­tu­mire in­con­stienta: pentru a ma ajuta, ei se sus­ti­neau reciproc”.

Pret si durata
Ca e vorba de lucru in grup sau in echipa, terapia familiala poate dura intre 50 si 120 de minute pe parcursul a 12 pana la 50 de sedinte, informeaza Elena Ceuca.

Cum vedem ca o familie este “vindecata”? Primul semn al unei ameliorari este disparitia simptomului ca­­re a determinat consultatia. Dar vindecarea este mai profunda. Daca simptomul a disparut este pentru ca nu mai are motive de “supra­vie­tu­i­re”. Fiecare a invatat din nou sa se exprime in numele sau si sa-i asculte pe ceilalti. Asadar, fiecare membru al familiei poate sa existe fara sa fie sufocat de apartenenta la grup.

Laurence Lemoine
Adaptarea Adriana Mocca.

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

Pages: 1 2
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!