Citești
Pentru relatii pasnice

Pentru relatii pasnice

Ni se intampla, si mie si dumneavoastra, sa traim situatii de conflict, de neintelegere. Agresivitatea nu este un fapt exceptional. Pana cand „mielul va trai in pace alaturi de leu” – asa cum se scrie la Scriptura (adica intr-o indepartata epoca postapocaliptica) – traim azi, aici, si ne confruntam cu furtuni afective la serviciu, in familie etc. Cred ca bunavointa si relatiile sanatoase dintre oameni nu sunt starea naturala a lucrurilor.

Dimpotriva, agresivitatea este. Sigur, oamenii au evoluat ca fiinte sociale si au tins mereu spre cooperare pentru ca astfel le era mai usor sa supravietuiasca. Dar acest fapt nu inseamna ca a coopera le este cel mai la indemana, si vedem cum copiii invata generozitatea, ea nu este innascuta. Ceea ce mi se pare insa demn de meditat, este in ce masura noi, adultii, mai invatam cate ceva despre cooperare si atenuarea agresivitatii.

Daca acest fapt ne pune probleme macar, daca ne preocupa, daca ne indeamna sa ne informam si sa cautam solutii. Daca starea conflictuala din cuplu, de pilda, e acceptata cu resemnare sau stim ca nu este ceva „dat de Dumnezeu”, fara scapare, o situatie in fata careia sa oftam fatalist.

Daca suntem constienti ca putem diminua conflictualitatea, cred ca majoritatea covarsitoare a romanilor are un apetit nesanatos pentru… agresivitate. O consumam in media („razboiul divelor”), o alimentam uneori pentru ca e o descarcare de adrenalina, dar prea rar aud despre interesul pentru comunicare nonviolenta sau pentru negociere pur si simplu, din care cei doi sau trei actanti sa iasa intr-un (relativ) castig.

Ideea e ca pacea e grea. Nu e deloc simplu sa traiesti in consens autentic. Si nu vine by default. Deloc. Se invata, si uneori cere resurse mari din partea fiecaruia. Ce este insa imperios necesar e sa identificam aceasta problema: nevoia de a invata despre consens si rezolvarea sanatoasa a conflictelor. As trimite toata populatia Romaniei la un training de comunicare nonviolenta aplicata!

As scrie pe frontispiciul oricarei companii: „Aici nu se tipa, aici discutam despre nevoile fiecaruia si incercam sa le rezolvam macar partial” (utopic, desigur, dar idealul e orizontul in care ne desfasuram omenestile noastre aspiratii, zicea domnul Kant). Normal, sunt mult mai multe variabile la mijloc: cultura, istoria personala, temperamentul etc.

Si totusi ar trebui sa existe macar constiinta faptului ca un conflict se atenueaza intelegand nevoile afective ale fiecaruia din spatele comportamentului violent. A avea rabdare sa ne ascultam reciproc, iata kilometrul zero al unei lumi posibil mai pasnice.

See Also

 

Ma puteti urmari si pe www.iulialexa.com

Foto: 123rf.com

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top